Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 309 din data de 12 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul R.F., în infracțiunile prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen. și de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. l lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 20 alin. (1) - art. 21 alin. (2) teza finală C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, inculpatul R.F. urmând să execute pedeapsa de 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 15 mai 2009, la zi, menținând starea de arest a inculpatului R.F., conform art. 350 C. proc. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.M.Ș. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen. și de art. 26 C. pen. raportat art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.Ș. la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 alin. (1) - art. 21 alin. (2) teza I C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. d), e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor deosebit de grav.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o durată de 7 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului G.M.Ș. pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 15 mai 2009, la zi, menținând starea de arest a inculpatului G.M.Ș., conform art. 350 C. proc. pen.
Conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații R.F. și G.M.Ș., la plata către partea civilă M.A. a sumei de 50 000 lei, daune morale și a sumei de 4.700 lei, despăgubiri materiale, respectiv către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a sumei de 6.348,89 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la câte 1.200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații R.F. și G.M.Ș. și prin decizia penală nr. 189/ A din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 40908/3/2009 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații R.F. și G.M.Ș. împotriva sentinței penale nr. 309/ F din 12 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților R.F. și G.M.Ș.
S-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 14 mai 2009 la zi pentru inculpatul G.M.Ș. și de la 15 mai 2009 la zi pentru inculpatul R.F.
Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații R.F. și G.M.Ș. și prin decizia penală nr. 513 din 11 februarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de recurentul inculpat G.M.Ș. împotriva deciziei penale nr. 189/ A din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
A casat, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 309 din 12 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. în pedepsele componente de 17 ani închisoare, 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Inculpatul urmând să execute pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. l, alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri. A respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.F. împotriva aceleiași decizii penale.
A dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.F. durata reținerii și a arestării preventive de la 15 mai 2009 la 11 februarie 2011 și din pedeapsa aplicată recurentului inculpat G.M.Ș. durata reținerii și a arestării preventive de la 14 mai 2009 la 11 februarie 2011.
A obligat recurentul inculpat R.F. la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
La data de 22 februarie 2011 contestatorul G.M.Ș. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 513 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul cazului prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu iau fost luate în considerare toate probele.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.
Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv „când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;”.
În susținerea recursului contestatorul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. penala solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) și art. 3859 pct. 14 C. proc. pen solicitând reducerea pedepsei.
Înalta Curte, față de actele dosarului constată că nu exista probe în dosar pentru ca instanța de recurs să fi dispus încetarea procesului penal pentru cauzele prev. de art. 10 lit. f)-i)1 C. proc. pen. (f) lipsește plângerea prealabila a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiție prevăzută de lege, necesara pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescripția ori decesul făptuitorului; h) a fost retrasa plângerea prealabila ori părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penala; i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; i)1 există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege).
Pentru a se reține acest caz de contestație, legea fixează cerința ca la dosar să existe probe care să facă dovada cauzei de încetare a procesului penal cu privire la care instanța, trebuie să se pronunțe.
Ori, în speță, contestatorul susține că nu i-au fost luate în considerare toate probele.
Într-o atare situație, Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de condamnatul G.M.Ș. nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.
Astfel, față de motivul invocat de contestator, de actele aflate la dosarul cauzei și față de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.M.Ș., urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat G.M.Ș. împotriva deciziei penale nr. 513 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 40908/3/2009.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.