Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 330 din 23 septembrie 2011 Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și cu art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul B.M.C. la 8 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., și cu art. 3201 C. proc. pen., a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen.
În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a), b) și e) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore cuprinsă în intervalul 6 mai 2011 -7 mai 2011 și arestului preventiv de la 12 mai 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 320 alin. (5) C. proc. pen. a disjuns soluționarea acțiunii civile formulată de către partea civilă B.G.L., prin reprezentant legal Ș.A.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 254/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.M.C., reținându-se că în perioada august 2010 - mai 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul B.M.C. -împreună cu inculpații - minori R.M.N., I.B.C., V.G.S. și S.N., l-au agresat sexual în mod repetat pe minorul B.L. în vârstă de 7 ani, în sensul că prin constrângere și profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra ori de a-și exprima voința, a întreținut cu acesta acte sexuale orale și totodată în aceeași perioadă de referință a exercitat acte cu caracter obscen asupra minorului B.L., în prezența minorilor R.M.N., V.F.S., S.N. și I.B.C.
La rândul său, în perioada august 2010 - mai 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul minor, împreună cu inculpatul B.M.C., dar și cu minorii I.B.C., V.G.S. și S.N., l-a agresat sexual în mod repetat pe minorul B.L. în vârstă de 7 ani, în sensul că prin constrângere și profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra ori de a-și exprima voința, a întreținut cu acesta acte sexuale orale și totodată în aceeași perioadă de referință a exercitat acte cu caracter obscen asupra minorului B.L., în prezența inculpatului B.M.C., dar și a minorilor V.G.S., S.N. și I.B.C.
S-a avut în vedere de către procuror materialul probator administrat în faza de urmărire penală constând în declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, declarațiile părții vătămate B.G.L., suport optic conținând depoziția părții vătămate, rapoarte de expertiză medico-legală, declarațiile făptuitorilor minori S.N., V.G.S. și I.B.C., declarațiile martorilor Ș.A., V.D., V.E., F.E.I., T.G.M., I.C., C.I., R.M., depoziția învinuitului R.M.N. și ale inculpatului B.M.C.
În faza de judecată, față de dispozițiile art. 482 C. proc. pen., instanța a solicitat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița referatul de evaluare a inculpatului minor R.M.N., acesta fiind depus la dosarul cauzei.
Partea vătămată, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților cu suma de 150.000 RON, dintre care 70.000 RON reprezentând daune morale, iar restul daune materiale. În condițiile în care inculpații au declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, așa cum au fost dovedite în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le-au administrat la același termen de judecată, față de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., instanța a admis cererea acestora de aplicare a procedurii simplificate reglementate de textul de lege sus invocat, procedând la judecarea acțiunii penale conform respectivei proceduri.
Față de actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut potrivit deciziei nr. III/2005 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție orice modalitate în care au loc relații sexuale între persoane de același sex constituie act sexual în înțelesul art. 197 alin. (1) C. pen. Celelalte practici sexuale, precum acte cu caracter obscen, în tendința de a obține satisfacții ale instinctului sexual, constituie acte de perversiuni sexuale, în sensul art. 202 C. pen.
Situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, probe în baza cărora inculpații au solicitat să fie judecați conform art. 3201 C. proc. pen.
La stabilirea situației de fapt, în afara declarațiilor inculpaților, instanța de fond a avut în vedere și declarațiile părții vătămate, ale martorilor I.B.C., V.G.S. și S.N., precum și ale celorlalți martori audiați pe situația de fapt, rude sau consăteni ai părților, respectiv V.E., F.E.I., T.G.M., I.C., C.I., R.M., I.A., S.C., V.D.
În urma evaluării materialului probator, cu respectarea dispozițiilor art. 62 și 63 C. pen., s-au stabilit împrejurările comiterii faptelor așa cum au fost expuse, încadrarea juridică dată acestora- infracțiunile de viol și corupție sexuală comise în forma continuată asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani, de două sau mai multe persoane împreună, dintre care numai inculpații răspund penal, dată fiind vârsta acestora, inculpatul minor R.M.N. în condițiile art. 99 C. pen., iar inculpatul major care a săvârșit faptele împreună cu un minor, în cele ale art. 75 lit. c) C. pen., ceea ce va atrage condamnarea inculpaților.
La individualizarea pedepsei aplicate acestora s-a avut în vedere pe de o parte, împrejurarea că prin comiterea faptelor s-au adus atingere unei multitudini de relații sociale cu referire la cele privitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, cât și la cele vizând demnitatea, integritatea corporală și sănătatea acesteia, dar și la cele privind pudoarea, morală și decența libertății sexuale, faptul că vârsta fragedă a victimei -7 ani imprimă faptelor un grad de pericol social mai ridicat și făptuitorilor o periculozitate sporită, precum și împrejurarea că perioada în care s-au repetat actele constitutive ale infracțiunilor a fost îndelungată, iar întreruperea activității infracționale s-a produs independent de voința făptuitorilor, iar pe de altă parte, că inculpații sunt la primul contact cu legea penală, au circumstanțe personale favorabile probate cu actele depuse, toate acestea materializându-se în aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul special rezultat în urma aplicării reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare în condițiile art. 3201 C. proc. pen., cu executare efectivă în cazul inculpatului major și cu suspendare sub supraveghere în cel a inculpatului minor, răspunzând corespunzător funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate ale pedepsei.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii și complementare, s-au interzis inculpatului major drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) și e) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale, cât și ulterior, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa după executarea pedepsei principale.
În privința inculpatului minor, acestuia i s-a aplicat numai pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) și e) C. pen., pedeapsă a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani.
Întrucât față de inculpatul B.C.M. s-a luat măsura reținerii pe 24 de ore în intervalul 06 - 07 mai 2011 și a arestării preventive începând cu data de 12 mai 2011, în baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada curgând de atunci la zi, iar în baza disp. art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest, în considerarea faptului că temeiurile care au generat privarea sa de libertate justifică în continuare acest lucru.
Astfel instanța de fond a apreciat că se impune, continuarea detenției întrucât există indicii concrete determinate de gravitatea sporită a faptelor, trauma produsă victimei, reacția membrilor comunității locale din care provin părțile, toate acestea demonstrând o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție de care se bucură încă inculpatul, asupra regulii respectării libertății individuale (Smirnova împotriva Rusiei,).
Totodată, față de dispozițiile art. 320 1alin (5) C. proc. pen., s-a disjuns soluționarea acțiunii civile, fiind necesară dovedirea pretențiilor civile de către partea vătămată și amânarea judecății în vederea administrării probelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.M.C., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de către inculpatul B.M.C., a desființat în parte, în latură penală, sentința penală nr. 330 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Dâmbovița.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.M. în pedepsele componente de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și 75 lit. c) C. pen. precum și a art. 3201 C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., precum și a art. 3201 C. proc. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și 75 lit. c) C. pen. precum și a art. 3201 C. proc. pen. la 7 ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a recontopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza disp. art. 383 alin. 11 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore cuprinsă în intervalul 06 mai 2011 - 07 mai 2011 și a arestului preventiv de la data de 12 mai 2011 la zi.
Curtea de Apel a constatat că prima instanță a făcut o corectă analiză a dosarului de urmărire penală, existând date că inculpatul a comis faptele de care este acuzat, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol și corupție sexuală prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I și art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen.
A reținut că, există la dosar declarațiile părții vătămată B.G.L., ale martorilor-făptuitori minori I.B.C., V.G.S. și S.N., ale inculpatului R.M.M., din care reiese în mod clar că inculpatul apelant a săvârșit faptele, respectiv că în perioada august 2010 - mai 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu numiții R.M.M., I.B.C., V.G.S. și S.N., prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința, a întreținut acte sexuale orale cu minorul B.L., în vârstă de 7 ani, precum și acte cu caracter obscen în prezența acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea de Apel a constatat că pentru infracțiunea de viol în formă agravantă legea penală prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani. Redusă cu 1/3 conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 6 ani și 8 luni închisoare la 16 ani și 8 luni închisoare.
Aplicând o pedeapsă de 8 ani închisoare a apreciat că prima instanță s-a încadrat în limitele legale prevăzute de lege, dar, Curtea de Apel a considerat că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei.
În acest sens, instanța de apel a avut în vedere că, deși infracțiunea comisă prezintă un grad ridicat de pericol social generic, ținând seama de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, în concret, trebuie luat în considerare și ansamblul celorlalte criterii prev. de art. 72 C. pen. respectiv: persoana inculpatului și contextul săvârșirii faptelor. Se poate observa că inculpatul este la o vârstă fragedă, a avut un comportament bun în societate, la școală a fost un elev premiant, provine dintr-o familie care și-a dat silința în privința educării sale, nu a mai avut conflicte cu legea penală și, din aceste date, se poate concluziona că anturajul a fost cel care a avut o contribuție considerabilă la săvârșirea faptelor ilegale imputate.
De asemenea,, s-a mai constatat că inculpatul R.M.N., cu trei ani mai tânăr decât apelantul și pentru că nu a atins vârsta majoratului, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere prev. de art. 1101 C. pen., deci o pedeapsă mai mică decât jumătatea pedepsei aplicate inculpatului apelant.
Față de aceste aspecte, Curtea de Apel a considerat că se impune mai mare clemență și pentru inculpatul apelant, astfel că va reduce pedeapsa aplicată cu un an închisoare.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul B.M.C., care au solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul majorării pedepsei, respectiv reducerii pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul B.M.C. în perioada august 2010 - mai 2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, împreună cu alții, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința, a întreținut acte sexuale orale cu minorul B.L., în vârstă de 7 ani, precum și acte cu caracter obscen în prezența acestuia -întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de viol și corupție sexuală prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I și art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală aplicată inculpatului B.M.C. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor s-a procedat la o judicioasă individualizare.
Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte apreciază că prin aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare instanța de fond s-a încadrat în limitele legale prevăzute de lege, dar se consideră că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, astfel că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului B.M.C. de aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. se constată că existența acestei împrejurări enumerată exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Referitor la împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptelor, această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Altfel, ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, iar nu aceasta a fost intenția legiuitorului.
În consecință, față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 7 de ani închisoare aplicată a fost just individualizată, nejustificându-se majorarea respectiv, reducerea acesteia.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul B.M.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 38513pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 de ore în intervalul 6 mai 2011 - 7 mai 2011 și a arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de inculpatul B.M.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii de 24 de ore în intervalul 6 mai 2011 - 7 mai 2011 și a arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.