Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 454 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza art 183 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art 73 lit. b) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 05 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 1.628 RON cheltuieli judiciare statului, din care 1.078 RON contravaloarea acte medico-legale.
În baza dispozițiilor art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă P.D.C. și s-a fixat termen pentru judecată la 07 noiembrie 2011.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în seara zilei de 04 iunie 2011, în jurul orelor 19:30 victima P.C., din localitatea T., s-a deplasat la barul denumit L.V. situat pe raza localității pentru a consuma băuturi alcoolice. Acolo victima a consumat bere împreună cu martorii B.F.L., B.C.M. și V.F.B. toți patru ailându-se la una din mesele aflate pe terasa din fața barului. La o masă învecinată cu cea la care se afla victima, se afla și inculpatul M.C., acesta consumând la rândul său bere împreună cu martorii T.I. și P.I.
Între victimă și inculpat exista o stare conflictuală mai veche, generată de faptul că victima exploata un pod din lemn care traversa râul Jiu, acest lucru nefiind pe placul inculpatului, dar și de faptul că victima întreținea relații intime cu o femeie care era și amanta a inculpatului.
Pe fondul acestei stări conflictuale mai vechi, dar și al consumului de băuturi alcoolice, între părți a intervenit un conflict verbal, părțile adresându-și reciproc insulte și injurii,conflictul verbal degenerând într-unui de natură fizică.
Victima s-a deplasat la masa inculpatului i-a adresat injurii, iar după aceea a revenit la masa sa. La un moment dat, victima s-a deplasat la toaleta barului, iar când a revenit pentru a se așeza la masa la care consumase alcool, trecând pe lângă masa la care stătea inculpatul a ridicat masa de plastic și i-a aruncat-o acestuia în zona feței.
În acel moment a început conflictul fizic între părți, acestea lovindu-se reciproc cu pumnii, loviturile vizând în special zona capului celuilalt. Părțile s-au lovit reciproc timp de 5-7 minute pe terasa barului și, deși martorii oculari au intervenit în vederea aplanării conflictului, aceștia nu au reușit. Conflictul fizic dintre părți s-a mutat apoi de pe terasa barului, în afara gardului ce împrejmuiește barul, loc în care părțile au continuat să se lovească reciproc. Și aici martorii au încercat să intervină pentru a aplana conflictul însă nici de această dată nu au reușit. La un moment dat, inculpatul a lovit puternic victima cu pumnul în zona obrazului drept (în zona maxilarului) în urma loviturii primite aceasta căzând pe sol cu fața în sus, lovindu-se cu capul de sol. Victima a rămas pe sol nemișcată, în câteva minute survenind decesul, care a fost constatat și de echipa S.M.U.R.D. sosită la fata locului.
Necropsia efectuată în cauză a stabilit că moartea numitului P.C. a fost una violentă, ea datorându-se hemoragiei și dilacerării meningo cerebrale, consecință a unui traumatism cranio cerebral forte; leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur (lovire activă la nivelul buzei superioare și cădere și lovire de corp dur, impact în zona temporo occipitală stânga. între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată). În sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat prezența a 1,80 gr.o% alcool etilic. A prezentat și alte leziuni de violență care nu au legătură de cauzalitate cu decesul.
Din fișa de cazier rezultă că inculpatul a mai fost sancționat administrativ de către Judecătoria Craiova cu amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
Fiind audiat, numitul P.D.C. fiul victimei, a declarat că se constituie parte civilă cu o sumă ce o va preciza la instanța de judecată.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2011 și în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care și le însușește, solicitând instanței ca judecata să aibă loc în baza acestor probe.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale instanța de fond a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpat.
Tribunalul Dolj a reținut că probatoriile administrate în cauză au confirmat săvârșirea faptei de către inculpat în modul și în împrejurările descrise, astfel încât, în drept, fapta inculpatului M.C. care, în seara zilei de 04 iunie 2011, în jurul orelor 19:30 a avut un conflict cu victima P.C., conflict în urma cărora părțile s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele, iar în urma unei lovituri aplicată cu pumnul în zona feței de către inculpat, victima a căzut pe sol și a decedat, întrunește sub aspectul conținutului, elementele infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere, criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, scopul și urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul de lege sancționator, dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen., reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă și din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă prin a cărei executare în regim de detenție poate fi realizat scopul pedepsei așa după cum rezultă din dispozițiile art. 52 C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că atât pe parcursul urmăririi penale cât și, ulterior, în fața instanței de judecată, fiul victimei, numitul P.D.C. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru sumele de bani cheltuite cu ocazia înmormântării victimei și pentru organizarea pomenirilor ulterioare.
În dovedirea pretențiilor al căror cuantum nu a fost în măsură să îl precizeze, partea civilă a precizat că deține înscrisuri pe care urmează să le prezinte instanței.
Având în vedere dispozițiile art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. instanța a constatat că se impune disjungerea acțiunii civile, urmând a se fixa un nou termen pentru judecarea acțiunii civile formulată de P.D.C.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M.C. care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată, în sensul reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 C. pen., și partea civilă P.D.C. care nu a depus în scris motive de apel.
Prin decizia penală nr. 16 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.C. și partea civilă P.D.C., împotriva sentinței penale nr. 454 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj.
A dedus detenția, în continuare, la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.C.
A constatat instanța de apel că situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind însușită de inculpat, iar pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare și corespunde scopului preventiv-educativ, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
A apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele judiciare atenuante prev.de art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât în cauză au fost aplicare disp art. 3201 C. proc. pen., iar ca modalitate de executare pedeapsa este corect stabilită, iar în ceea ce privește apelul părții civile a constatat că în mod just instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.C. și a solicitat în temeiul cazului de casare prev de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului aplicarea disp. art. 74 lit a) și c) C. pen., reducerea pedepsei și aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul M.C. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. - urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei-respectiv dreptul la viață.
De asemenea, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 2 ani închisoare, este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatului și poziția sa procesuală, în cauză fiind valorificată poziția acestuia prin reținerea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și art. 73 lit b) C. pen.
Față de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin reținerea disp. art. 74 lit a) și c) C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare în raport de fapta săvârșită corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Totodată, se constată că din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală rezultă că prin sentința penală nr. 1413 de la 16 aprilie 2007 a Judecătoriei Craiova, inculpatul a fost sancționat administrativ cu amendă de 150 RON pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C. pen., sens în care nu se poate reține o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, în sensul disp art. 74 lit a) C. pen., iar în ceea ce privește aplicarea art. 74 lit c) C. pen., atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii a fost valorificată prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 și art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 861 C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei. Astfel, se constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat al faptei comise, modalitățile și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a faptei și urmarea produsă -respectiv decesul victimei P.C.
Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova.
Potrivit dispozițiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 5 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.