Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1037/2011

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 107 din 25 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul D.M.G. la:

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 4 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 5 luni, în total 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4 din 02 martie 2005 a Tribunalului Argeș, urmând ca respectiva pedeapsă să fie executată alăturat de pedeapsa rezultantă, în total 7 ani și 8 luni închisoare, prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioadele executate între 12 noiembrie 2004 – 02 martie 2005 și începând cu data de 10 decembrie 2009 și până la pronunțarea prezentei sentințe, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost condamnat inculpatul G.R.M., la:

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la ar. 323 C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării mijloacelor de plată prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 3 luni, în total 4 ani și 3 luni închisoare, prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 10 decembrie 2009 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost condamnat inculpatul G.I. la :

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării mijloacelor de plată prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în total 3 ani și 2 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 10 decembrie 2009 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului

A fost condamnat inculpatul S.C.D., la:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării mijloacelor de plată, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

S-au instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea de la lit. a), a fost obligat acesta să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului stabilit de această instituție.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 863 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 10 decembrie 2009 și până la 05 martie 2010.

În baza art. 1605 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii de 10.000 RON, consemnată cu recipisa din 25 februarie 2010, iar în baza art. 1605 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea măsurii de liberare provizorie a inculpatului.

A fost condamnat inculpatul A.A.I., la:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen.

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării mijloacelor de plată, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. a) și b) C. pen., s-au confiscat de la inculpați bunurile folosite la realizarea echipamentelor pentru falsificarea instrumentelor de plată, bunuri aflate în custodia Tribunalului Argeș, potrivit procesului verbal încheiat la data de 27 ianuarie 2010 și s-a dispus distrugerea lor.

Au fost obligați inculpații D., G. și A. la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON la urmărirea penală și 400 RON onorarii de avocat din oficiu la instanță, iar pe inculpații G. și S. la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 117D/P/2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, a trimis în judecată pe inculpații D.G.M., G.R.M., G.I., S.C.D., A.A.I.

În esență, în actul de sesizare, s-a reținut, că în perioada noiembrie - 10 decembrie 2009, inculpații D., A. și G. au constituit un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, grup la care au aderat ulterior și inculpații G. și S.

În perioada menționată inculpații au fabricat și deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut, că în luna noiembrie 2009, inculpații A.A.I. , D.G.M. și G.R.M. au hotărât ca, împreună, să falsifice cârduri bancare și să efectueze operațiuni frauduloase de retragere de numerar.

Deoarece nu aveau bani pentru a procura componentele necesare, au apelat la inculpatul G.I., care a fost de acord să le împrumute banii necesari știind că urma să fie procurate componente pentru realizarea echipamentelor de falsificare a cârdurilor.

După discuția cu ceilalți inculpați, G.I. s-a deplasat în Italia de unde s-a întors cu banii promiși. împreună cu inculpatul G.I. a venit din Italia și inculpatul S.C.D. care, la rândul său, a fost de acord să le împrumute celorlalți inculpați o sumă de bani, cu promisiunea că îi va fi restituită o sumă mai mare.

Fabricarea echipamentului de falsificare s-a realizat într-un spațiu pus la dispoziție de inculpatul G.I., respectiv o garsonieră dintr-un imobil situat în zona blocului C. din Pitești. De asemenea, inculpatul G.I. a mai pus la dispoziție și un laptop, marca A., necesar operațiunilor de inscripționare a cardurilor.

Montajul electronic a fost realizat de către inculpatul G.R.M., ajutat de inculpatul D.G.M., cu participarea inculpatului A.A.I.

Pentru realizarea echipamentului, la data de 04 decembrie 2009, toți inculpații s-au deplasat la magazinul ce aparține P. România SRL din Pitești, de unde au achiziționat o parte din materialele necesare realizării echipamentelor, factura fiind emisă pe numele inculpatului S.C.D.

Tribunalul a reținut, că la data de 08decembrie 2009, în urma unei comenzi lansate pe internet, inculpatul G.I. a primit din Marea Britanie, un dispozitiv miniatural de citire a benzii magnetice a cardurilor, pentru care a plătit suma de 1.676,5 euro, dispozitiv ce a fost inclus în montajul electronic.

Întrucât inculpații aveau nevoie de un dispozitiv care să asigure citirea, ștergerea sau inscripționarea unor benzi magnetice și pentru a inscripționa cardurile, la data de 09 decembrie 2009, au încercat procurarea unui M.S.R.E., de la o persoană din Craiova. La efectuarea tranzacției s-au deplasat inculpații D.G.M., S.C.D. și G.I., cu autoturismul acestuia din urmă. Pentru procurarea dispozitivului M.S.R.E., banii au fost dați de către inculpatul G.I., însă dispozitivul nu a fost procurat, deoarece vânzătorul a luat banii și a fugit, fără să mai predea bunul.

La aceeași dată, în jurul orelor 18>00, inculpații S.C.D. și D.G.M. s-au deplasat în București, de unde au procurat de la o persoană neidentificată un reportofon, al cărui cap de redare a fost inclus în montajul electronic la echipamentului de falsificare.

Întrucât nu au reușit să cumpere M.S.R.E. din Craiova, la data de 09 decembrie 2009, inculpații G.I., D.G.M. și S.C.D. s-au deplasat în localitatea M., județul Argeș, unde s-au întâlnit cu o persoană neidentificată, de la care au luat un dispozitiv M.S.R.E., fără să-l plătească, dispozitiv ce nu a putut fi folosit, întrucât nu avea funcția de inscripționare a benzilor magnetice.

În aceeași seară, inculpații au stabilit ca inculpații D. și S. să se deplaseze în Sibiu, pentru a cumpăra dispozitivul M.R.S.E., lucru pe care l-au făcut și au achiziționat dispozitivul pentru care inculpatul S. a plătit suma de 500 euro.

În timp ce inculpații D. și S. se aflau la Sibiu, în dimineața zilei de 10 decembrie 2009, inculpații G.I., G.R.M. și A.A.I. se deplasau spre Râmnicu Vâlcea, cu autoturismul inculpatului G.I. , cu intenția de a ajunge la Budapesta, unde urma să se întâlnească cu ceilalți doi inculpați.

La intrarea în municipiul Râmnicu Vâlcea, autoturismul a fost oprit de către organele de cercetare penală, iar cu ocazia percheziției acestuia a fost găsit echipamentul confecționat de către inculpați pentru falsificarea cârdurilor și laptopul A.

În municipiul Sibiu a fost oprit de către organele de cercetare penală și autoturismul în care se aflau inculpații D. și S., ocazie cu care în torpedou a fost găsit dispozitivul M.R.S.E. achiziționat.

Tribunalul a apreciat că situația de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, ce se coroborează cu recunoașterile inculpaților.

În raport cu situația de fapt reținută, tribunalul a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap.la art. 323 C. pen., și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată prev.de art. 25 din Legea nr. 365/2002, texte în baza cărora s-au pronunțat condamnările.

Întrucât inculpații au săvârșit câte două fapte noi înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reținut pentru fiecare inculpat disp.art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului D.G.M., rezultă că acesta a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă prev.de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 861 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 4 din 02 martie 2005 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 17 din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Pitești.

De asemenea, a apreciat Tribunalul, din fișa de cazier a inculpatului G.I. rezultă că acesta a comis faptele pentru care este judecat în starea de recidivă prev.de art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2219 din 04 noiembrie 2002 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

La stabilirea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev.de art. 72 C. pen., reținându-se gradul sporit de pericol social al faptelor, reliefat de caracterul organizat al activității infracționale, în condițiile proliferării la nivel european a infracțiunilor de acest gen.

De asemenea, s-a reținut starea de recidivă a inculpatului G.I. și starea de recidivă specială a inculpatului D., acesta din urmă fiind condamnat anterior cu suspendarea sub supraveghere pentru infracțiuni de același gen, ceea ce dovedește perseverența sa infracțională.

Pe de altă parte, deși nu este recidivist, inculpatul G.R.M. este trimis în judecată, împreună cu inculpatul D. într-o altă cauză, pentru săvârșirea unor fapte ce intră sub incidența Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

Pentru inculpații A. și S. s-a reținut lipsa antecedentelor penale.

În fine, Tribunalul a mai reținut atitudinea sinceră a inculpaților, dar și poziția lor în grupul infracțional, inculpații D., G. și A. având rolul determinant în constituirea grupului și în desfășurarea ulterioară a activității infracționale, pentru inculpatul S. reținându-se participarea întâmplătoare la săvârșirea unor astfel de infracțiuni , împrejurare care însă nu-l exonerează de răspunderea penală.

Față de aceste circumstanțe, Tribunalul a considerat că scopul preventiv și educativ prev.de art. 52 C. pen., poate fi realizat în ce-i privește pe inculpații D.G.M., G.R.M., G.I. și A.A.I. numai prin condamnarea lor la pedepse cu închisoarea orientată către minim, cu executare în condițiile privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

Întrucât faptele sunt concurente, în baza art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor li s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul D., întrucât acesta a săvârșit faptele înlăuntrul termenului de încercare pentru pedeapsa anterioară, în baza art. 864 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, cu consecința executării acestei pedepse alăturat de rezultanta din prezenta sentință, în condițiile art. 57 și 71 alin. (2) C. pen.

În legătură cu inculpatul S.C.D., Tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării, prev.de art. 861 C. pen.

În baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare, s-au institui în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., obligându-l să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov după programul stabilit de această instituție, iar în baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 864 C. pen.

Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpații D., G., G. și S. au fost arestați preventiv la data de 10 decembrie 2009, ultimul fiind pus în libertate provizorie pe cauțiune la data de 05 martie 2010, motiv pentru care în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse perioadele executate, iar în baza art. 1605 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., s-a constatat încetată liberarea provizorie și s-a dispus restituirea cauțiunii.

În ce-i privește pe inculpații arestați, respectiv D., G. și G., Tribunalul a considerat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, respectiv necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni, dată fiind antecedentele lor, motiv pentru care, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea lor de arest.

În baza art. 118 lit. a) și b) C. pen., s-au confiscat de la inculpați bunurile ridicate de către organele de anchetă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații D.G.M., G.R.M., G.I., S.C.D. și A.A.I., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații D.G.M. și G.R.M. susțin că se impune reducerea pedepselor și eliminarea sporului aplicat, avându-se în vedere că au colaborat cu organele de cercetare penală și au avut un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal.

Inculpatul G.I. solicită, în motivele invocate, atât oral cât și în scris, următoarele:

Schimbarea încadrării juridice a faptelor, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 25 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 25 din Legea nr. 365/2002, susținându-se că în cauză se impune a fi reținută numai infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., astfel că sesizarea D.I.I.C.O.T. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., ce subzistă în această cauză este nelegală.

De altfel, susține apărarea, nu subzistă nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, rezultă că a împrumutat cu o sumă de bani pe inculpatul D.G.M., primind garanții verbale de la acesta că suma va fi restituită cu o dobândă considerabilă, neștiind că această sumă ar fi destinată scopului grupului infracțional, acela de a confecționa dispozitive în vederea falsificării mijloacelor de plată electronice și, în consecință, se impune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nesubzistând intenția infracțională.

De asemenea, nu se poate reține nici infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ci doar săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice în acest sens.

În subsidiar, solicită reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.c) C. pen., rap. la art. 76 lit. c) C. pen., și aplicarea unei pedepse rezultante îndreptate spre minimul special, chiar dacă există un concurs, potrivit art. 80 C. pen., între cauzele de atenuare și cauzele de agravare, având în vedere starea de recidivă a sa.

Inculpatul S.C. solicită și acesta schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii numai a infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., impunându-se achitarea pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că lipsește atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunilor.

În subsidiar, solicită redozarea pedepselor, în sensul reținerii de circumstanțe personale, impunându-se coborârea sub minimul special și aplicarea art. 81 C. pen., cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, avându-se în vedere contribuția acestuia mai redusă la activitatea infracțională reținută în cauză, precum și faptul că are o situație familială bună, este încadrat în muncă, având o poziție sinceră în cursul procesului.

Inculpatul A.A.I. solicită, de asemenea, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., iar, pe fondul cauzei, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., avându-se în vedere modul de implicare în săvârșirea faptelor, circumstanțele atenuante ce i se pot reține în cauză, faptul că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele, a colaborat cu organele de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. .84/A din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 C. proc. pen., precum și prevederilor la art. 371 și 372 C. proc. pen., Curtea a constatat că motivele invocate nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, cu privire la solicitarea inculpaților, așa cum a fost menționată în criticile arătate mai sus, de a se schimba încadrarea juridică a faptelor, în esență, de a se reține numai infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. și nu infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că o atare susținere nu este întemeiată.

În acest sens, curtea constată că, deși există aproape o identitate de conținut între cele două infracțiuni, atât ca structură, dar și ca limite de pedeapsă aplicabile - art. 8 din Legea nr. 39/2003 face trimitere la pedeapsa prevăzută de art. 323 C. pen. - totuși are prioritate textul legii speciale, conform regulii că legea specială derogă de la legea generală.

De menționat că, pedeapsa prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, este stabilită în conformitate cu prevederile art. 323 C. pen., textul art. 8 din Legea nr. 39/2003, în ceea ce privește pedeapsa, făcând trimitere expresă la pedeapsa prevăzută de art. 323 C. pen., astfel că sub aspect sancționator sunt aceleași limite de pedepse prevăzute de infracțiunile menționate, de altfel, încadrarea faptei prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 atât în actul de sesizare, cât și în hotărârea primei instanțe, fiind raportată la prevederile art. 323 C. pen.

Față de cele arătate, Curtea consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., astfel că în mod corect instanța a fost sesizată de către D.I.I.C.O.T., înlăturându-se, astfel, și critica apărării, sub aspectul sesizării nelegale a instanței.

Cu referire la critica inculpaților D.G.M. și G.R.M., prin care solicită reducerea pedepselor și înlăturarea sporului, avându-se în vedere comportamentul sincer al acestora, curtea constată că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dispunând în cauză aplicarea unei pedepse rezultante pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acestora, infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cât și infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, pedepse stabilite de 4 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 5 luni, în total 4 ani și 8 luni închisoare, pentru inculpatul D.G.M., precum și de 4 ani, sporită cu 3 luni, în total 4 ani și 3 luni închisoare, pentru inculpatul G.R.M., pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere că legea sancționează infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cea mai gravă reținută în sarcina inculpaților ca și limite de pedeapsă, cu pedepse între 3 și 15 ani închisoare.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cauză, în privința inculpatului D.G.M. a fost reținută și starea de recidivă postcondamnatorie, întrucât a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare anterior la o pedeapsă de 3 ani cu suspendare,

În condițiile art. 861 C. pen., atrăgând, totodată, și revocarea acesteia, prima instanță orientându-se, în consecință, la o pedeapsă mai mare și la un spor mai mare, comparativ cu celălalt inculpat G.R.M., care nu are antecedente penale, dar care mai este trimis în judecată tot alături de inculpatul G.R.M. într-o altă cauză penală pentru infracțiuni de același gen și anume infracțiuni la regimul electronic.

Ca atare, tribunalul a dat o maximă eficientă criteriilor vizând persoana inculpaților, recunoașterea faptelor și comportamentul sincer al acestora, neimpunându-se redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia și a înlăturării sporurilor, așa cum solicită apelanții, invocând aceleași motive.

În ceea ce privește motivele invocate de inculpatul G.I., cu privire la faptul că se impune achitarea, în baza ari. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., pentru care s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică - respinsă pe considerente inițial arătate, cu referire la toți inculpații - Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, subzistând intenția infracțională a acestuia, pe care apărarea o contestă.

Astfel, din toate probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință, înlăturând astfel criticile apărării, că inculpatul a împrumutat bani inculpaților D.G.M. și G.R.M., pentru ca aceștia împreună cu care s-a asociat, să procure componente pentru realizarea echipamentelor de falsificare a cârdurilor și, nicidecum, cu titlu simplu de împrumut, cu consecința restituirii, apoi, a unei sume considerabile de bani ca urmare a folosirii acestora, așa cum arată apărarea.

În acest sens, chiar dacă inculpatul, în declarația dată în fața instanței de apel, oscilează cu privire la modul de implicare în activitatea infracțională, în sensul că susține că a avut în vedere numai un împrumut de bani, fără a ști scopul pentru care aceștia sunt folosiți de ceilalți inculpați, declarație pe care apărarea o invocă în motivele arătate, o atare declarație, mai exact, aceste precizări, se impun a fi înlăturate, întrucât atât la judecata în primă instanță, cât și în declarațiile date la urmărire penală, recunoaște că împrumutul a fost făcut pentru a fi procurată aparatură pentru falsificarea bancomatelor, precum și materiale destinate confecționării acestor dispozitive de falsificare.

De altfel, atât la Tribunal, pe tot parcursul audierii, cât și, inițial, la instanța de apel, la începutul declarației, inculpatul menționează că recunoaște săvârșirea faptelor și-și menține poziția pe care a avut-o, atât la urmărirea penală, cât și în primă instanță la Tribunal.

De precizat, că și ceilalți inculpați cu care a acționat confirmă, prin declarațiile date, activitatea infracțională și a apelantului G.I., acesta, împreună cu inculpații D.G.M. și G.R.M., luând hotărârea să falsifice cârduri bancare și să efectueze operațiuni frauduloase de retragere de numerar, antrenând în această activitate infracțională și pe ceilalți inculpați S.C.D. și A.A.I.

Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului G.I. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care în mod just a fost condamnat, neimpunându-se achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. așa cum solicită apărarea.

De asemenea, nu poate fi reținută nici cealaltă critică a apărării în sensul că, în sarcina apelantului inculpat se impune a fi reținută infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a solicitat în acest sens schimbarea de încadrare juridică, pentru că, întreaga activitate infracțională a inculpatului, așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, vizează în principal acte efective de autorat și nu de complicitate, relevante fiind în acest sens și declarațiile inculpatului din care rezultă că acesta, nu numai că a pus la dispoziție apartamentul, mai exact garsoniera sa, precum și un laptop ce a fost găsit cu ocazia percheziției necesar realizării operaționale de inscripționare a cârdurilor, dar efectiv a contribuit la realizarea montajului electronic alături de inculpații G.R., D.G.M., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fabricare de instrumente de plată electronică, așa cum prevede textul penal incriminator al art. 365, mai mult și ale deținerii unor asemenea instrumente, având în vedere că în laptopul aparținând inculpatului G.I. ridicat cu ocazia percheziției autoturismului acestuia s-a identificat și un fișier ce permitea citirea, scrierea și stocarea datelor conținute pe banda magnetică a cârdurilor, aplicație necesară utilizării dispozitivului M.S.R.E. 206.

Sunt evidente, astfel că tot acest mod de participar a inculpatului G.I. la această activitate infracțională, așa cum a fost arătat în esență mai sus, implică efectiv acte de executare în realizarea acestei infracțiuni pretinsă de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 365/2002, acte ce aparțin formei autoratului ca participație penală și nu complicității, așa cum susține apărarea.

Cu referire la critica subsidiară invocată de apelantul G.I. vizând reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante, curtea constată că pedeapsa aplicată acestuia pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa a fost de 3 ani la limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al art. 8 din Legea nr. 39/2003, cea mai gravă dintre cele două infracțiuni ca și regim sancționatoriu, pedeapsă care a fost sporită cu 2 luni, în total 3 ani și 2 luni închisoare, acest cuantum al pedepsei răspunzând exigențelor individualizării pedepsei potrivit disp.art. 72 C. pen., luându-se în considerare nu numai faptele, dar și persoana inculpatului așa cum invocă apărarea, astfel că, o dublă eficiență a acestei critici pe care apărarea o susține ca și circumstanță atenuantă, ceea ce implică reducerea și mai mult a pedepsei sub minimul prevăzut de lege de 3 ani nu mai poate fi primită, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în prezenta cauză în condițiile stării de recidivă.

În consecință, curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului G.I. în condițiile art. 57 C. pen. este o pedeapsă ce corespunde și scopului preventiv, dar și coercitiv al acesteia având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, scop prevăzut de art. 52 C. pen..

În ceea ce privește critica formulată de inculpatul S.C.D., care solicită o nouă modalitate de executare a pedepsei, în sensul înlăturării disp.art. 861 C. pen. aplicat în cauză și a reținerii prevederilor art. 81 C. pen., Curtea constată că modalitatea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei la care s-a orientat prima instanță, corespunde de asemenea cerințelor vizând scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., pedeapsă care a fost orientată la limita minimă prevăzută de textul penal incriminator, cu sancțiunea cea mai severă dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, dând astfel eficientă motivelor invocate în această cauză de apărare, în sensul că a avut o contribuție mai mică la săvârșirea infracțiunii, este încadrat în muncă, a recunoscut și regretat fapta.

Cu referire la apelul declarat de inculpatul A.A.I. prin care solicită aplicarea art. 861 C. pen. vizând executarea pedepsei în modalitatea suspendării sub supraveghere și nu a privării de libertate, așa cum a stabilit prima instanță, curtea constată că situațiile invocate vizând persoana sa în sensul că nu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, au fost avute deja în vedere de către prima instanță atunci când s-a orientat la o pedeapsă rezultantă a închisorii de 3 ani închisoare, pedeapsă orientată la limita minimă a textului penal incriminator vizând infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cea mai grea ca regim sancționator în raport cu cealaltă infracțiune reținută în sarcina sa, astfel că nu se mai impune ca în raport de aceleași criterii să se dea din nou eficiență celor susținute de către apărare.

În același timp orientarea primei instanțe ca pedeapsa de 3 ani închisoare să fie executată în condițiile art. 57 C. pen. prin privare de libertate corespunde gravității faptelor reținute în sarcina inculpatului, a implicării sale în această activitate infracțională alături de ceilalți inculpați, el având alături de inculpații D.M.G., G.R. un rol determinant în constituirea grupului și în desfășurarea ulterioară a activității infracționale, activitate infracțională susținută și de inculpatul G.I. care a pus la dispoziție apartamentul său și a contribuit la fabricarea frauduloasă a mijloacelor de falsificare electronică, pentru toți acești patru apelanți instanțele orientându-se în mod corect la pedepse privative de libertate, numai pentru inculpatul S.C.D. care a avut o contribuție mai mică și ocazională la desfășurarea întregii activități infracționale decât ceilalți participanți, instanța hotărând numai cu privire la acesta o altă modalitate de executarea a pedepsei aplicate și anume suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.I. și A.A.I.

Inculpatul G.I. a invocat cazurile de casare prev.de art.: 3859 pct. 10 C. proc. pen., susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra declarațiilor coinculpaților date în faza de cercetare judecătorească, prin care aceștia au recunoscut că inculpatul G.I. nu a cunoscut niciodată nimic din activitatea lor; art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., susținând că situația de fapt rezultată din probatoriul administrat atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești nu poate duce decât la încadrarea faptei în disp.art. 323 C. pen.; art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susținându-se că inculpatul a participat direct doar la tentativa de achiziționare a unui dispozitiv M.S.R.E. din Craiova, dispozitiv care nu a mai fost procurat, deoarece vânzătorul a luat banii și a fugit fără a mai preda bunul; în privința celei de-a doua achiziții, dispozitivul în cauză era impropriu folosirii, ceea ce îl făcea inapt a servi la săvârșirea infracțiunilor reținute.în consecință, în sarcina inculpatului nu se poate reține decât forma tentativei la infracțiunea prev.de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Printr-un memoriu depus personal la dosar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev.de art. 74 C. pen.

Inculpatul A.A.I. a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Curtea constată că instanța de apel a analizat probatoriul administrat în cauză, reținând pe de o parte că inculpatul G.I. a recunoscut săvârșirea faptelor, atât la urmărire penală, cât și în primă instanță, iar pe de altă parte că activitatea infracțională a acestui inculpat este confirmată și de ceilalți coinculpați, în declarațiile date în cauză.

În realitate, deși a invocat cazul de casare susmenționat, care presupune o omisiune a instanței de apel de a se pronunța, de a analiza probe esențiale pentru stabilirea adevărului, inculpatul G.I. tinde la o reapreciere a probatoriului, în sensul de a se da eficiență declarațiilor date de inculpați în cursul cercetării judecătorești.

Or, o asemenea solicitare nu se circumscrie cazului de casare invocat, astfel încât primul motiv de recurs este nefondat.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că în sarcina inculpatului G.I. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat la un grup constituit din ceilalți coinculpați, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit acestei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Rezultă așadar că art. 8 din Legea nr. 39/2003 este o normă de trimitere, nefiind vorba despre o dublă incriminare a faptei comise de inculpat, ci de o delimitare între infracțiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea prev.de art. 323 C. pen.

Reținându-se că grupul inițiat, constituit sau la care au aderat coinculpații, nu are caracteristicile prev.de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 pentru a atrage incriminarea din art. 7, corect s-a stabilit că faptele acestora se sancționează conform art. 323 C. pen., la care face trimitere art. 8 din aceeași lege.

În consecință, nici această critică nu este fondată.

În ce privește cazul de casare prev.de art.3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că în esență se solicită o schimbare a încadrării juridice, considerându-se că în realitate inculpatul G.I. a comis doar o tentativă la infracțiunea prev.de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Dincolo de eroarea rezultată din indicarea cazului de casare (art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în loc de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.), Curtea constată că inculpatul G.I. nu a formulat o asemenea critică în apel.

Astfel, contrar celor susținute de inculpat în recurs, atât prin motivele scrise de apel (fii. 108 ds.apel), cât și cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 26 C. pen. rap.la art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar nicidecum în art. 20 rap.la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În aceste condiții, fiind vorba despre critici diferite, chiar dacă vizează în esență problema încadrării juridice, Curtea nu poate analiza pe fond acest motiv de recurs, în condițiile în care el nu a fost supus analizei, ca și critică, instanței de apel, un asemenea demers fiind obligatoriu, căci în lipsa sa instanța de control judiciar nu are ce cenzura.

În ce privește cazul de casare prev.de ar.3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat atât de inculpatul G.I., cât și de inculpatul A.A.I., Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au dat eficiență corespunzătoare criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen., reținându-se gradul de pericol social concret al faptelor comise, rolul fiecărui inculpat în cadrul grupului infracțional, antecedentele penale ale acestora (inculpatul G.I. fiind recidivist), dar și conduita lor procesuală.

În funcție de toate aceste circumstanțe reale și personale, inculpaților li s-au aplicat pedepse diferențiate, orientate însă către minimul special și cu executare în regim de detenție, acestea constituind în mod corespunzător atât o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare a celor doi inculpați.

Prin urmare, în cauză nu se impune nici redozarea pedepselor și nici schimbarea modalității de executare a acestora, astfel încât criticile inculpaților sunt nefondate.

În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.

Va deduce prevenția la zi pentru ambii inculpați.

Va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați G.I. și A.A.I. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat G.I. durata reținerii și a arestării preventive de la 10 decembrie 2009 la 17 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat A.A.I. la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.