Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 534 din 22 noiembrie 2011 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul B.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) litera a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) teza I C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă comisă la data de 10 din 11 noiembrie 2010).
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. a), f) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.
În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa principală de executat de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului, a dedus durata reținerii și arestării preventive, de la 29 septembrie 2011, la zi.
În baza art. 14 cu aplic. art. 161 alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată A.M.A. și a obligat inculpatul B.A. la plata către aceasta a sumei de 2.000 RON reprezentând daune morale, pretenții civile recunoscute expres de către inculpat.
A reținut instanța de fond că partea vătămată A.M.A., în vârstă de 14 ani, locuiește împreună cu părinții A.V. și A.S. și fratele A.S.A., în vârstă de 15 ani, în satul și comuna D., județul Iași, în casa bunicilor paterni. Minora este înscrisă în clasa a VI-a la Școala din D. fiind cunoscută ca o elevă cu rezultate slabe la învățătură și cu tulburări de comportament.
Cercetările întreprinse în cauză au stabilit că în dimineața zilei 10 noiembrie 2010, în lipsa părinților plecați la muncă sezonieră în comuna C., partea vătămată A.M.A. a mers la prietena și colega de clasă C.A.M., în vârstă de 12 ani. Cele două fete nu s-au mai dus la școală și au rămas în locuința minorei C.A.M., împreună cu unchiul acesteia din urmă, I.C.N., în vârstă de 12 ani, iar în cursul după-amiezii acestora li s-au alăturat și alți tineri din comuna D. - martorii C.M. și A.G. și inculpatul B.A. La inițiativa acestuia din urma, grupul de tineri, cu excepția martorilor C.A.M. și I.C.N., care au rămas acasă la ei, s-a deplasat la locuința inculpatului pentru a asculta muzica, unde li s-au alăturat și numiții A.F. și A.M.
În jurul orei 20:00- 21:00 martora B.M. a venit acasă și, nemulțumită de prezența tinerilor în locuința ei (aceștia se aflau în „camera de curat", unde consumau alcool, mâncau semințe, fumau și ascultau muzică) i-a luat la rost, împrejurare în care a luat-o la întrebări și pe minora A.M.A. (cum o cheamă, ce vârstă are, cine și unde îi sunt părinții).
Partea vătămată a spus cum se numește, a spus că are 14 ani, a dat relații despre părinți și s-a prezentat ca fiind prietena lui C.M. Nu după mult timp, în locuința martorei B.M. au intrat și numiții P.D. și R.C., care o căutau pe partea vătămată cu intenția de a întreține cu ea relații sexuale. Numitul P.D. i s-a adresat minorei spunându-i să se încalțe și să îl însoțească pentru a o duce acasă, întrucât este așteptată de fratele ei.
Partea vătămată i-a dat crezare și ascultare numitului P.D., părăsind locuința martorei B.M. Odată cu partea vătămată au ieșit afară atât numiții P.D. și R.C. cât și inculpatul B.A. și numitul A.F., cu toții urmărind să întrețină relații sexuale cu minora aflată în stare de dificultate și vulnerabilitate.
Numitul P.D., însoțit de numitul R.C. și A.F. au dus-o pe partea vătămată într-un loc izolat de la marginea satului D., din preajma gospodăriei familiei L. (unde numitul P.D. își lăsase căruța), fiind urmați îndeaproape de inculpatul B.A., care însă a fost chemat în casa de mama lui, dar după cea 15 minute a ieșit din locuțintă și s-a indrepatat in direcția in care plecaseră ceilalți anterior împreuna cu victima.
Întrucât inculpatul B.A. nu i-a găsit pe cei pe care ii caută, a dus căruța numitului P.D., lăsat de acesta in drum, la locuința acestuia din urmă.
În timp ce inculpatul B.A. a rătăcit un timp pe raza localității D., numiții R.C., A.F. și P.D., prin constrângere, injurii și amenințări au forțat-o pe victima sa întrețină relații sexuale repetate normale și orale cu ei, pe rând.
Întrucât partea vătămată a plâns și a cerut să fie lăsată în pace, țipetele și gemetele fetiței au fost auzite de martorele L.M. și L.A.P. Acestea au ieșit în curte și s-au apropiat de locul violului, strigând la autori pentru a-i intimida și a-i determina să fugă. în aceste împrejurări, martora minoră s-a apropiat atât de mult, încât a reușit să o recunoască atât pe partea vătămată A.M.A., cât și pe numitul A.F., cu care a avut chiar și un schimb de cuvinte din care a reieșit explicit scopul prezenței acestuia în zonă (întreținerea de relații sexuale cu victima minoră).
Numiții R.C., A.F. și P.D. și cu partea vătămată au fugit după apariția celor două martore, iar minora și-a abandonat la locul faptei puloverul roșu și adidasul drept.
Numiții R.C. și A.F. s-au dus acasă, însă numitul P.D. a luat-o pe partea vătămată și a căutat un loc propice întreținerii de noi acte sexuale cu minora.
În aceste imprejurari, inculpatul B.A. s-a intalnit intâmplator cu numitul P.D. care a avut inițiativa sa o duca pe minora într-un beci părăsit, situat într-un loc neîmprejmuit de pe raza comunei D., tinand victima la dispoziția sa cu intenția de a mai întreține și alte relații sexuale.
În acest beci, numitul P.D. a întreținut din nou, prin constrângere morală, un raport sexual complet cu partea vătămată, în prezența inculpatului B.A., după care și acesta din urmă, la indemnul și in prezenta numitului P.D., a întreținut un raport sexual complet cu aceasta. De precizat ca in aceleași imprejurari, în prezența inculpatului B.A., numitul P.D. a constrâns victima la relații sexuale orale.
După consumarea raporturilor sexuale cei doi autori s-au despărțit, iar inculpatul B.A. a condus-o pe minoră la locuința martorei C.A.M., căreia partea vătămată i-a povestit cele întâmplate.
Partea vătămată nu a mai povestit nimănui cele petrecute în noaptea de 10 din 11 noiembrie 2010, în schimb, martora C.A.M. a relatat episodul unui coleg - martorul S.F.D., care a spus directoarei ce aflase. în această situație, în data de 26 noiembrie 2010, martora C.E. a chemat-o la școală pe mama părții vătămate, căreia i-a adus la cunoștință cele aflate de la copii, împrejurare în care numita A.S. a sesizat organele de poliție.
Pentru a retine aceasta situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile pârtii vătămate A.M.A., ale inculpatului B.A., ale martorilor B.M., C.E., C.M., C.I., L.M., I.C.N., L.A.P., L.M.I., C.A.M., A.G., S.F.D., P.M. și P.D., declarațiile date de numiții P.D., R.C. și A.F. in calitate de inculpați (în copie), mențiunile procesului verbal de examinare a victimei și a mijloacelor materiale de proba, fixate prin fotografii judiciare, cercetarea la fata locului și conducerea în teren a inculpatului dar și a celorlalți autori, însoțite de planșe cu fotografii judiciare și schița de orientare, certificatul medico-legal din 29 noiembrie 2010 eliberat de I.M.L. Iași, ancheta socială și adeverința școlară, raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iași din 23 decembrie 2010, procesul verbal de conducere în teren a inculpatului și a martorului P.D., cu planșe foto, raportul de constatare tehnico-științifica privind detectarea comportamentului simulat, întocmit de Serviciul Crisminalistic din cadrul I.P.J. Iași din 21 octombrie 2011, fișa de cazier judiciar a inculpatului, CD conținând copia scanată a documentelor din Dosarul nr. 4029/P/2010.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modul în care aceasta a fost descrisă anterior.
În baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reala apărarea inculpatului în sensul că nu a exercitat constrângeri directe asupra victimei. Această împrejurare însă este nerelevantă din perspectiva realizării conținutului constitutiv al infracțiunii de viol, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, în condițiile în care orice posibilitate de ripostă fusese anihilată prin acțiunile celorlalți agresori care aduseseră victima într-o vădită stare de vulnerabilitate după primele acte de viol desfășurate.
Nu trebuie ignorate nici vârsta fragedă și vulnerabilitatea psihică a minorei, accentuată în mod deosebit de violul recent, toate în contextul în care s-a săvârșit fapta, respectiv noaptea, într-o zonă izolată, în condițiile unei temperaturi scăzute, victima fiind sumar îmbrăcată (fără hanorac și cu un picior desculț), elemente de natură a plasa victima într-o situație în care orice încercare de opoziție era sortită eșecului.
Vastul probatoriu administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
A constatat instanța de fond că fapta inculpatului B.A., care, in noaptea de 10 din 11 noiembrie 2010, în prezența numitului P.D., în timp ce se aflau într-un beci părăsit de pe raza localității D. din jud. Iași, profitând de imposibilitatea pârtii vătămate A.M.A. (minora sub 15 ani) de a-și exprima liber voința, a întreținut un raport sexual normal cu victima aflată în neputință de a se apăra, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen.
Circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de către inculpat, gradul de participație a acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunii menționate.
Inculpatul a urmărit să întrețină relații sexuale cu victima, a extras minora din mediul oarecum familiar, unde era relativ ocrotită (domiciliul martorei C.A.M., a condus-o în locuința proprie pentru a-și facilita realizarea scopului prefigurat, luând în mod spontan rezoluția infracțională finală, profitând doar de oportunitatea de a obține satisfacție sexuala, creată prin acțiunile celorlalți autori și, în special, ale numitului P.D.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. și gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunea comisă, vârsta fragedă a părții vătămate la momentul activității infracționale, faptul că inculpatul a profitat de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința sau de a se apăra, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate care a suferit o traumă puternică cu efecte pe termen lung.
În favoarea inculpatului s-a reținut faptul că acesta nu are antecedente penale, iar ca circumstanțe atenuante s-a reținut cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului dar și, ca circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., disponibilitatea inculpatului de repara prejudiciul moral provocat victimei, afirmând că este de acord să plătească daunele stabilite în favoarea pârtii vătămate.
A făcut și aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) teza I C. proc.pen., și a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni apreciind că aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul și a solicitat reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, care este prea mare în raport cu fapta comisă și cu persoana sa.
Prin decizia penală nr. 21 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul
B.A., împotriva sentinței penale nr. 534 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Iași, pe care o mentinut-o.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și dedus această perioadă arestării preventinve de la data de 22 noimebrie 2011 la zi.
A obligat inculpatul sa plătească statului cheltuieli judiciare.
A constat instanța de apel că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul-apelant.
A mai constatat instanța că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită întrucât cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, aplicate inculpatului, prima instanță a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, iar pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare cu executare in regim de detenție, corespunde gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și a datelor care caracterizează persoana sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A. și a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului și aplicarea disp art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată atât cu privire la cuantumul aplicat cât și ca modalitate de executare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită -viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit a) și alin. (3) teza I C. pen. asupra părții vătămate în vârstă de 14 ani, inculpatul a comis fapta în condițiile unui discernământ diminuat al acesteia cât și urmările produse concretizate suferința psihică a părții vătămate.
Relevante în cauză sunt concluziile expertizei medico-legală psihiatrică, prin care s-a stabilit că partea vătămată A.M.A. prezintă reacție depresiv-anxioasă situatională pe fond de intelect de limită (Ql=75) și tulburare mixtă a abilităților școlare. Minora are discernământ, are înțelegerea semnificației relațiilor sexuale, încât are capacitatea de a-și da sau nu consimțământul. Reacția depresiv anxioasă a fost determinată de abuzul sexual și necesită tratament psihiatric. Depresia instalată la pubertate și adolescență are pronostic nefavorabil (în viața adultă adesea se poate agrava).
Totodată, potrivit fișei de examinare psihologică din 07 decembrie 2010, întocmit de Consiliul Județean Iași D.G.A.S.P.C. Serviciul pentru Situații de Urgență se precizează : „M. se prezintă la evaluarea psihologică având emoții puternice. Contractul verbal și dialogul s-a desfășurat cu lentoare; mimică hipomobilă cu expresie de suferință. Intelect mediu slab cu limbaj uzual. Procesul de dezvăluire a molestării sexuale s-a desfășurat greu și a creat disconfort copilului. Tabloul clinic multiple simptome de stres post-trau matic: flash-back-uri, stare de anxietate generalizată, teamă de întuneric și de a nu fi ucisă, episoade depresive cu accese de plâns, furie. Obs.- Trauma de tip cumulativ", concluzia specialiștilor fiind că minora A.M.A. prezintă multiple simptome de stress post-traumatic ca urmare a unor molestări fizice și sexuale repetate".
Astfel, relativ la solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate prin aplicarea disp art. 81 sau 861 C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 861 C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Astfel, Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept.
Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenției de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.