Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 702/57/2011 în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.F.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu inculpații au fost obligați să respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. (11) rap. la art. 1451 alin. (2) C. proc. pen.:
Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
Să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 145 alin. 12 C. proc. pen. a impus inculpaților ca pe durata măsurii să nu ia legătura, și să nu comunice direct sau indirect, cu persoanele împreună cu care au săvârșit fapta și martorii încuviințați în cauză.
A dispus punerea în libertate a inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I., la rămânerea definitivă a prezentei încheieri dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Prin încheierea din 29 martie 2012 a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în minuta și dispozitivul încheierii penale pronunțată la data de 29 martie 2012 și a introdus următorul aliniat „în baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (11) C. proc. pen. atrage atenția inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate mai sus, se va lua față de ei măsura arestării preventive."
A reținut instanța că nu există date concrete din care să rezulte că inculpații, lăsați în libertate, vor săvârși același gen de infracțiuni, pentru că prin aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea se restrânge în mod semnificativ libertatea de circulație a inculpaților, care nu se mai pot deplasa în afara localității fără a anunța, iar în situația contrară aceștia pot fi plasați din nou în arest. în concordanță cu bogata jurisprudență C.E.D.O (cauzele Lettelier și Tomasi c. Franței, Ringeisen și Neumeister c. Austriei, Calmanovici, Scundeanu, Tărău, Mihuță c. României), instanța a arătat că privarea de libertate nu trebuie să se limiteze la gravitatea infracțiunilor, examinând în mod pur abstract necesitatea prelungirii acesteia, ci trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. De asemenea, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp. Totuși, un astfel de pericol scade în mod necesar în timp și, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să prezinte motive mai specifice care să justifice persistența motivelor detenției .
A constatat că nu s-au administrat probe noi care să justifice necesitatea menținerii inculpaților în stare de arest, iar atitudinea inculpaților de negare a săvârșirii faptelor nu poate constitui singur, un argument suficient pentru menținerea în arest a inculpaților, dimpotrivă ar aduce atingere drepturilor inculpaților de a nu face declarații și de a nu contribui la propria incriminare. A mai constatat că în cauză nu s-a evidențiat existența pericolului sustragerii inculpaților de la judecată, și, în fapt, dacă ar fi existat în mod real un astfel de pericol parchetul ar fi solicitat arestarea și pe temeiul art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Nu în ultimul rând, a reținut că încă de la momentul arestării preventive parchetul a ales să dispună în privința unora dintre inculpații/învinuiții din prezenta cauză măsuri mai puțin restrictive de libertate, cu toate că, gravitatea acuzațiilor este aceeași, circumstanțele personale sunt în genere favorabile tuturor persoanelor cercetate, singura diferențiere fiind de ordin "cantitativ", respectiv al numărului de acte materiale reținute în sarcina fiecărui inculpat. Mai mult, în aceeași cauză, instanțele au dispus soluții de luare a unei măsuri mai puțin restrictive față de alți inculpați, aflați în situații identice, un argument în plus ce vine să susțină schimbarea temeiurilor inițiale ale arestării.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba Iulia și a solicitat admiterea recursului și menținerea stării de arest a inculpaților, arătând ca în mod greșit a fost înlocuită măsura arestării preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât cei 12 inculpați au fost trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire și aderare la un grup infracțional, ce a avut ca obiectiv săvârșirea de infracțiuni de furt cu consecințe deosebit de grave pe teritoriul mai multor state. A arătat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei masuri, infracțiunile săvârșite au un grad de pericol deosebit de ridicat, pe timp îndelungat, transfrontalier cu consecințe deosebit de grave. Din actele dosarului rezulta că inculpații sunt recidiviști și au fost trimiși în judecata pentru același gen de infracțiuni.
Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) și art. 38514 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba Iulia este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:
V.A. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
B.D.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
B.I.Ș. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
D.A.V. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
O.M.F. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
B.F.B. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
S.C.M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
L.A.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
O.C.C. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
S.M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic.art. 37 lit.a) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
S.L.L. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reținut că de circa doi ani, a fost constituit un grup infracțional organizat inițiat de către inculpații V.A. și L.F.R. în scopul săvârșirii de furturi calificate cu consecințe deosebit de grave în țări U.E. precum Franța, Italia, Olanda și Grecia. Ca membri ai grupării au fost recrutați inculpații B.I.I., B.D.I. și B.I.Ș., aceștia având atribuția de a identifica utilaje agricole, modalitatea de păstrare și depozitare folosită de proprietari, identificarea căilor de acces pentru pătrunderea prin efracție, identificarea și neutralizarea eventualelor sisteme de alarmă, verificarea utilajelor sub aspectul dotări cu sistem de urmărire GPRS. După executarea tuturor acestor operațiuni, cei trei membri ai grupului organizat executau efectiv operațiunea de sustragere a utilajelor. Anterior ultimei etape, cei trei comunicau telefonic liderilor grupului tipul utilajelor, marca, capacitatea cilindrică, anul de fabricație, numărul actelor de utilizare și starea fizică a acestora, precum și dacă sunt prevăzute cu accesorii (încărcător frontal, grape etc). Transportul în străinătate s-a afirmat că a fost asigurat prin intermediul inculpatului O.C.C.
Cei doi lideri le comunicau celor trei membri dacă utilajele identificate merită să fie sustrase, în sensul că puteau fi ușor valorificate „la negru" și sumele care puteau fi obținute erau importante.
După toate acestea, V.A. și L.F.R. identificau în rețeaua Internet, pe site-ul Bursei de Transporturi Internaționale de Mărfuri, firme de transport care dețineau mijloace de transport adecvate. Apoi, intrau în contact cu reprezentantul firmei respective și solicitau efectuarea unor transporturi de utilaje agricole din alte țări U.E. către România, precizând locul și data încărcării utilajelor.
Odată antamat mijlocul de transport, liderii grupului puneau în legătură membrii grupului care se aflau în străinătate pentru realizarea furtului cu șoferii acestuia pentru a reuși să se întâlnească în apropierea locului de unde urma să se realizeze sustragerea.
După comiterea furtului, inculpatul B.I.I., cu ajutorul unui laptop, al unei imprimante și al unui CD, falsifica o comandă către firma de transport, o factură și o scrisoare de trăsură, pentru ca în cazul în care camionul era oprit pe drumul spre România de către organele de poliție sau reprezentanți ai autorității vamale, șoferul să poată justifica transportul.
Imediat după ce se comunica inculpaților V.A. și L.R. marca și tipul utilajelor sustrase, aceștia căutau cumpărători interesați de achiziționarea acestora.
S-a mai reținut că din grupul infracțional a făcut parte și inculpatul I.C.D., care ulterior împreună cu inculpatul D.A.V., și prin atragerea altor persoane, O.M.F., B.F.B., L.A.V., au dezvoltat propria grupare infracțională. în privința inculpatului S.C.M. se reține de către acuzare că ar fî transportat un număr de trei tractoare de la locul sustragerii până în localitatea D.
Pentru a îngreuna descoperirea utilajelor la o parte dintre ele s-a procedat la modificarea seriilor cu ajutorul inculpatului S.L.L.
O parte din bunurile pretins furate se susține că ar fi fost valorificate cu sprijinul inculpaților K.C.P., S.M., B.C.D., R.Ș.F.
Inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., au fost arestați preventiv la data de 11 decembrie 2010 prin încheierea penală nr. 59/2010 a Tribunalului Hunedoara, inculpații D.A., O.M.F., B.F., S.C., L.A.I., au fost arestați preventiv la 24 ianuarie 2011 prin încheierea penală nr. 3/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, iar inculpații O.C.C., S.M. și S.L.L. au fost arestați la 15 aprilie 2011 prin încheierea nr. 17/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia că la acest moment procesual s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, față de circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurarea că în cauză nu s-au relevat probe care să dovedească existența riscului ca inculpații odată eliberați să poată influența cursul procesului și nici să comită pe viitor infracțiuni de aceeași natură.
Totodată, Înalta Curte apreciază că obligațiile ce au fost stabilite în sarcina inculpaților, respectiv să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, să nu ia legătura, și să nu comunice direct sau indirect, cu persoanele împreună cu care au săvârșit fapta și martorii încuviințați în cauză, oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului măsurilor preventive.
În condițiile art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, în cauza de față instanța reține că oportunitatea punerii în libertate a inculpaților prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este oportună prin stadiul actual al procedurii cât și față de durata arestării preventive a inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., arestați la data de 11 decembrie 2010, inculpații D.A., O.M.F., B.F., S.C., L.A.I., arestați la data de 24 ianuarie 2011, inculpații O.C.C., S.M. și S.L.L. arestați la data de 15 aprilie 2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Conform jurisprudenței C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie luată doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței, fiind patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă, riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției, să comită noi infracțiuni sau să tulbure ordinea publică.
Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia că nu există date concrete din care să rezulte că inculpații, lăsați în libertate, vor săvârși același gen de infracțiuni, pentru că, prin aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea se restrânge în mod semnificativ libertatea de circulație a inculpaților care nu se mai pot deplasa în afara localității fără a anunța, iar în situația contrară aceștia pot fi plasați din nou în arest.
Astfel, obligațiile stabilite în sarcina inculpaților oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului măsurilor preventive.
În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lăngă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii din 29 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 702/57/2011, privind pe inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.F.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I.
Obligă recurenții inculpați N.I., B.D.I., B.I.Ș. și B.F.B. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenții inculpați V.A., D.A.V., O.M.F., S.C.M., L.A.I., S.L.L., O.C.C. și S.M. la plata sumei de câte 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.