Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin Sentința penală nr. 275/F din 24 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul C.G., din două infracțiuni de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 raportate la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 - 34 C. pen., într-o singură infracțiune de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căreia a condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară prevăzută de art. 65 C. pen.
În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 69 din 17 februarie 2009 definitivă prin Decizia penală nr. 71/A/2009 a Tribunalului Călărași pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 - 76 C. pen., inculpatul C.G. având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.G. și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2009 la zi.
În temeiul art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Prin aceeași hotărâre au fost condamnați și inculpații C.F. și P.T.C., primul la 4 ani închisoare, iar secundul la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza a I-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .
În baza art. 861 C. pen. tribunalul a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenelor de încercare de 6 ani și respectiv 5 ani.
S-a luat act că partea vătămată C.A.R. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 30.000 RON daune morale către partea civilă R.N.V.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea sumei de 30 RON de la inculpatul C.F. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.G. a sumei de 310 RON primiți de la partea vătămată C.A.R.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 s-a dispus confiscarea sumei de 170 RON de la inculpatul C.G.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii martie 2009 partea vătămată R.N.V. - elevă în clasa a VII-a la Școala Generală nr. 2 „S.H." Țăndărei, județul Ialomița, l-a cunoscut prin intermediul părții vătămate C.A.R. pe inculpatul C.G.
Inculpatul C.G., cunoscând situația părții vătămate R.N.V., în sensul să aceasta avea un comportament extrem de libertin pentru vârsta sa (plimbări prin oraș la ore înaintate, fie singură, fie însoțită), i-a propus acesteia din urmă, să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, iar sumele de bani încasate în urma unor astfel de acte, să le împartă după cum urmează: 70% pentru inculpatul C.G. și 30% pentru partea vătămată R.N.V.
Deși inițial partea vătămată R.N.V. a refuzat propunerea inculpatului C.G., din cauza amenințărilor și comportamentului violent pe care l-a avut față de partea vătămată R.N.V., aceasta a acceptat propunerea.
În atare împrejurări, inculpatul C.G., în cursul lunii aprilie, nu s-a putut stabili cu certitudine data, în timp ce le plimba pe timp de noapte pe raza orașului Țăndărei, cu autoturismul său personal de la aceea dată, marca Dacia 1310 de culoare albastră, pe părțile vătămate R.N.V. și C.A.R., i-a propus părții vătămate R.N.V. să întrețină raporturi sexuale cu martorii T.B.I. zis „B." și P.I., persoane din anturajul inculpatului C.G..
Partea vătămată R.N.V. a fost nevoită să accepte propunerea făcută de inculpatul C.G., astfel că, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său în parcul mare din orașul Țăndărei, în apropierea digului amplasat paralel cu albia râului Ialomița, urmat la scurtă distanță de martorii T.B.I. și P.I. care veneau cu autoturismul condus de „B.", marca Opel Astra, de culoare albastră.
După ce au oprit ambele autoturisme, inculpatul C.G. i-a spus părții vătămate R.N.V. că va întreține raporturi sexuale cu martorii sus-menționați, în autoturismul lui „B.", astfel că, partea vătămată R.N.V. a coborât din autoturismul inculpatului C.G. și a urcat în autoturismul martorului T.B.I., acolo unde a întreținut pe rând raporturi sexuale cu acesta din urmă și cu martorul P.I.
Din relatările celor doi martori și ale părții vătămate R.N.V., a reieșit că, inculpatul C.G. nu a cerut bani sau alte foloase celor doi martori în schimbul actelor sexuale avute de aceștia cu partea vătămată R.N.V.
După finalizarea actelor sexuale, în condițiile și împrejurările relatate mai sus, cele două părți vătămate au fost conduse de inculpatul C.G. în oraș, în apropierea locuințelor lor, acolo unde părțile vătămate au ajuns la o oră înaintată din noapte.
După aproximativ două zile de la consumarea actelor sexuale avute de partea vătămată R.N.V. cu cei doi martori mai sus precizați, în jurul datei de 20 aprilie 2009 (ziua de naștere a martorului S.G. - 20 aprilie 1989), tot pe timp de noapte, inculpatul C.G. a luat-o pe partea vătămată R.N.V. și a plimbat-o pe raza orașului Țăndărei cu autoturismul său personal, iar în timpul deplasării, inculpatul C.G. i-a precizat părții vătămate că o să o ducă în apartamentul învinuitului P.T.C., situat în orașul Țăndărei, județul Ialomița, cu scopul evident de a întreține raporturi sexuale cu persoanele aflate în acel apartament.
La intrarea în apartamentul inculpatului P.T.C., situată în locația menționată mai sus, s-au aflat în aceea seară inculpații C.F. și P.T.C. și martorii M.A.I., U.G.I., S.G. și G.R.
Pe fondul consumului de alcool în apartamentul inculpatului P.T.C., inculpatul C.G. i-a propus părții vătămate R.N.V. să întrețină raporturi sexuale cu toți cei prezenți în apartament, propunere pe care partea vătămată a acceptat-o fără obiecții. În condițiile în care propunerea a fost formulată în prezența și cu acordul inculpatului P.T.C., toți cei prezenți în această locație respectiv, inculpații C.F. și P.T.C., martorii M.A.I., U.G.I., S.G. și G.R. au întreținut pe rând, în dormitorul apartamentului relații sexuale orale cu partea vătămată R.N.V.
La aproximativ o săptămână distanță de cele petrecute în apartamentul învinuitului P.T.C., tot pe timp de noapte, inculpatul C.G., aflându-se pe raza orașului Țăndărei însoțit de partea vătămată R.N.V., a condus-o pe aceasta în apartamentul inculpatului C.F. situat tot în orașul Țăndărei, județul Ialomița, cu același scop, anume de a întreține raporturi sexuale cu mai mulți bărbați.
Din relatările părții vătămate R.N.V., a rezultat că în apartamentul inculpatului C.F. se aflau, în afară de ea și de inculpatul C.G., inculpatul C.F. și martorii L.D., P.I., P.I. și N.V.
La propunerea inculpatului C.G. și cu acordul inculpatului C.F. partea vătămată a întreținut succesiv relații sexuale orale în dormitorul apartamentului, primul fiind martorul L.D., urmat de P.I., P.I., N.V.
La scurt timp după cele petrecute în apartamentul inculpatului C.F., inculpatul C. a condus-o pe partea vătămată în apartamentul inculpatului P.T.C., unde a întreținut relații sexuale cu un individ „G." care a spus că locuiește în comuna M.K.
După aproximativ 3 - 4 săptămâni inculpatul C.G. i-a făcut cunoscut părții vătămate R.N.V. că va trebui să meargă să întrețină raporturi sexuale cu doi bărbați, într-o casă situată în zona spitalului, bărbați despre care inculpatul i-a precizat că lucrează la fabrica de cărămidă din oraș.
Urmare celor spuse de inculpatul C.G., partea vătămată R.N.V. a întreținut, raporturi sexuale cu cei doi bărbați, pe care nu îi cunoștea, unul din ei spunându-i că a dat o sumă de 100 RON inculpatului C.G. în schimbul actelor sexuale avute cu ea, aceștia fiind martorii D.M. și V.I.
Partea vătămată R.N.V. a precizat că inculpatul C.G., în jurul datei de 27 mai 2009, în timp ce se întorcea singură, noaptea de la un magazin din apropiere, i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu doi bărbați, unul dintre aceștia indicându-l sub apelativul de „O.", în schimbul sumei de 30 RON, pe care să și-i însușească, însă a refuzat propunerea (martorul P.C.).
În perioada martie - mai 2009, pe timp de noapte, fără să poată preciza exact data, aflându-se cu partea vătămată C.A.R. undeva în zona spitalului din Țăndărei, au fost întâmpinate de 3 sau 4 băieți, persoane rămase neidentificate, care le-au oprit pe stradă și le-au spus că au vorbit cu inculpatul C.G. pentru a întreține raporturi sexuale cu ei.
La refuzul celor două părți vătămate, unul dintre băieți a apelat la telefon o persoană, recunoscută de partea vătămată R.N.V. ca fiind inculpatul C.G.
În acele împrejurări, partea vătămată R.N.V. susține că inculpatul C.G. a cerut-o la telefon pe partea vătămată C.A.R. și din discuții, a auzit-o pe aceasta din urmă spunând că nu vrea să întrețină raporturi sexuale cu cei 3 sau 4 băieți. La scurt timp, la locul unde se aflau cele două părți vătămate a venit inculpatul C.G. care le-a reproșat acestora din urmă că nu fac ce spune el și le-a agresat fizic, după care, partea vătămată R.N.V. a susținut că a văzut când inculpatul C.G. a dat unuia dintre băieți suma de 50 RON, fără ca vreuna dintre ele să aibă vreun act sexual cu vreunul din ei.
În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului referitor la partea vătămată C.A.R., din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul C.G. i-a propus acesteia în aceleași împrejurări ca și părții vătămate R.N.V. să întrețină raporturi sexuale cu martorii T.B.I. și P.I. în parcul mare din Țăndărei, însă l-a refuzat pe inculpat promițându-i că a doua zi o să-i dea o sumă de bani în schimbul refuzului de a întreține relații sexuale cu cei doi bărbați.
După câteva zile de la cele relatate mai sus, ea și cealaltă parte vătămată, au fost conduse de inculpatul C.G. în apartamentul inculpatului C.F., acolo unde se mai afla un băiat pe care îl știe sub numele de „M.", persoană care are după părerea sa vârsta de 20 ani și locuiește în zona Gării din Țăndărei.
În apartamentul inculpatului C.F., partea vătămată C.A.R. susține că l-a refuzat pe inculpatul C.G. să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul C.F. și cu acel „M.", însă partea vătămată R.N.V. a întreținut raporturi sexuale cu cei doi, iar în schimbul refuzului său, i-a dat inculpatului C.G. a doua zi, suma de 60 RON.
Partea vătămată C.A.R. a declarat că, în cursul lunii mai 2009, până să fie arestat inculpatul C.G., ea și cealaltă parte vătămată, pe timp de noapte și la propunerea acestuia din urmă, au mers pe o stradă situată în apropierea Școlii Generale nr. 2 din Țăndărei, cu un autoturism în care se mai aflau 3 bărbați pe care i-a indicat sub numele de „M.", „A." și „A.", fără să poată preciza identitatea lor reală.
După ce au oprit mașina, în zona sus-menționată, partea vătămată C.A.R. a declarat că cei 3 băieți i-au cerut ei și N. să întrețină raporturi sexuale cu ei, însă ambele i-au refuzat.
Din acest motiv, partea vătămată C.A.R. a declarat că „M." l-a apelat telefonic pe inculpatul C.G. și a auzit când i-a spus acestuia că ele două nu vor să întrețină raporturi sexuale cu ei și că, inculpatul C.G. a zis că o să vină el să rezolve situația.
La scurt timp după convorbirea telefonică, la fața locului a apărut inculpatul C.G., care a lovit-o în prezența celorlalți din cauză că nu a dorit să întrețină raporturi sexuale cu ei, după care partea vătămată R.N.V. a plecat cu toți ceilalți bărbați aflați acolo, iar ea a revenit singură la casa bunicii sale.
După două zile de la acest incident, partea vătămată C.A.R. i-a dat inculpatului C.G. suma de 100 RON, fără știrea bunicii sale și tot în schimbul refuzului de a întreține raporturi sexuale.
Inculpatul C.G. i-a propus, într-o zi când se afla însoțită de cealaltă parte vătămată, să întrețină amândouă raporturi sexuale cu un anume „S." (persoană neidentificată), însă ambele părți vătămate au refuzat propunerea, fără să se mai insiste în acest scop.
În cursul aceleiași seri când ambele părți vătămate au refuzat să întrețină raporturi sexuale cu „S.", partea vătămată C.A.R. a declarat că inculpatul C.G. le-a plimbat cu autoturismul său personal, condus de un anume „S." (martorul B.C.M.), pe raza orașului Țăndărei și cu acel prilej, inculpatul C.G. a avut o discuție cu doi băieți, pe care îi știe sub numele de C.R. (martorul C.R.), iar pe celălalt sub numele de „O." (martorul P.C.).
Din discuțiile inculpatului C.G. cu cei doi martori indicați mai sus, a rezultat că acesta le-a propus celor doi martori să întrețină raporturi sexuale cu ea și cu cealaltă parte vătămată, aspecte făcute cunoscute lor chiar de inculpat.
În acele împrejurări, partea vătămată C.A.R. a refuzat propunerea inculpatului C.G., iar a doua zi, de frică să nu fie bătută de inculpatul C.G., i-a dat acestuia suma de 100 RON.
De asemenea, aceeași parte vătămată a fost martoră când partea vătămată R.N.V. a fost bătută și amenințată de inculpatul C.G., când refuza propunerile inculpatului legate de întreținerea de raporturi sexuale cu diverși bărbați.
Având în vedere cererea reprezentantului procuraturii de schimbare a încadrării juridice și înlăturarea dispozițiilor referitoare la starea de recidivă în ce-l privește pe inculpatul C.G., tribunalul a admis cererea cu următoarea motivare:
Probele administrate în cauză relevă că cele două minore au fost recrutate în aceleași împrejurări de timp și de loc, sau oricum la intervale mici de timp, în luna martie 2009 prin exercitarea unor acte de constrângere fizică și morală, în scopul exploatării lor sexuale - determinarea la practicarea prostituției (concret la întreținerea unor acte sexuale plătite cu diferiți bărbați).
Recrutarea presupune determinarea, convingerea unei persoane să aibă o anumită atitudine, în principiu este o acțiune unică, cel mult continuă.
Repetarea acelorași mijloace de recrutare după producerea rezultatului nu au semnificația unei alte infracțiuni, a unui alt act material al aceleiași infracțiuni, decât victima (în cazul infracțiunilor de trafic de persoane) iese de sub autoritatea traficantului, iar acesta exercită acte de rerecrutare.
Infracțiunea continuată, ca unitate legală de infracțiune absoarbe în conținutul său constitutiv acte materiale ce, de sine stătătoare, ar putea fi considerate infracțiuni consumate sau rămase doar în faza de tentativă, forme de participațiune secundară, cum este complicitatea în raport cu autoratul, indiferent de modalitățile alternative de realizare a elementului material al infracțiunii (recrutare, găzduire) și de scopul urmărit, o exploatare sexuală sau de altă natură, atâta timp cât vorbim de o formă de exploatare astfel cum este definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001.
S-a solicitat de asemenea, înlăturarea din încadrarea juridică a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., înlăturarea stării de recidivă post condamnatorie în care s-ar fi săvârșit traficul de minori conform actului de sesizare a instanței.
Probele administrate în cauză determină un echivoc (ce îi este întotdeauna favorabil inculpatului conform principiului in dubio pro reo) cu privire la data consumării actelor de recrutare a celor două minore, dar și cu privire la actele de complicitate, la găzduirea minorei R.N.V. de către inculpații C.F. și P.T.C. Cel mai probabil actele de recrutare și găzduire s-au produs în perioada martie - aprilie, până în preajma sărbătorilor pascale, adică cel târziu la data de 20 aprilie 2009 (ziua de naștere a martorului S.G.), înainte ca Sentința penală nr. 69 din 17 februarie 2009 a Judecătoriei Călărași (în care inculpatul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării) să fi rămas definitivă, fapt produs cert la data de 28 aprilie 2009.
Împotriva sentinței a declarat apel numai inculpatul C.G., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat desființarea sentinței și redozarea pedepsei care este prea aspră și a arătat că nu este de acord cu obligarea la daune morale, sumele stabilite fiind exagerate și nedovedite.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală prin Decizia nr. 269/A din 15 decembrie 2010 a respins apelul ca nefondat.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs depuse a criticat sentința și decizia ca fiind nelegale și netemeinice. A cerut să se aplice în cauză dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și să se aibă în vedere că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu este de acord cu plata despăgubirilor fiind indus în eroare de apărătorul său care a susținut altceva decât a dorit el.
A criticat hotărârile ca fiind netemeinice deoarece nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. pedeapsa fiind prea aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen. introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, cu titlu marginal „Judecata în cazul recunoașterii vinovăției până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța de față deoarece, cercetarea judecătorească s-a făcut înainte de data de 25.XI.2010 dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, moment în care cauza se afla în apel, după ce inculpatul pe tot timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești a negat vinovăția.
Nici motivul privind greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
Faptele comise de inculpat față de două persoane din care una minoră, prezintă un pericol social deosebit iar legiuitorul a stabilit pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 săvârșită în condițiile art. 12 alin. (2) din aceeași lege pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, și că nu este încadrat în muncă și a mai săvârșit fapte penale, pedeapsa de 10 ani, minimul prevăzut de lege apare corect individualizată și fiind singura în măsură să realizeze scopul educativ și preventiv.
Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
în temeiul art. 38516 C. proc. pen., cu referire la art. 381 C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat de la 3 iunie 2009 la pronunțare.
Văzând și art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 iunie 2009 la 8 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei părți civile R.N.V. și a intimatei părți vătămate C.A.R. în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 8 martie 2011.