Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în baza art. 3001 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.F., G.S.M. și N.A.
În baza art. 300 alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C.F., N.A. și G.S.M.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 19/P/2012 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, inculpații C.F., G.S.M. și N.A. pentru următoarele fapte:
G.S.M. la data de 01.01.2012, în timp ce se afla într-un separeu al Clubului B. împreună cu inculpații C.F., S.E., D.M. și N.A., au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor simplu, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., D.M., S.E. și N.A., care în data de 01 ianuarie 2012, au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul G.S.M. partea vătămată B.B.P., cu pumnii și picioarele, inculpatul G.S.M. lovind-o și cu extinctor, ajutându-l astfel pe G.S.M. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor și prin sprijinul moral acordat, prin diminuarea posibilității victimei de a se apăra prin imobilizarea și introducerea ei în grupul sanitar și împiedicarea pătrunderii altor persoane, în scopul de a salva victima, prin amenințare cu acte de violență atât verbale cât și cu corpuri contondente, faptă ce întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativa la infracțiunea de omor, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., G.S.M., S.E., N.A., D.M. și G.M., în data de 01 ianuarie 2012, între orele 02:36-02:55, în timp ce se aflau în Clubul B. cu ocazia petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., D.M. și N.A. în data de 01 ianuarie 2012, împreună și cu alte persoane, în timp ce se aflau în incinta Clubului B. au amenințat verbal și cu corpuri contondente (scrumieră de sticlă, cuțite, briceag) cu acte de violență persoana vătămată G.Ș. pe care au înconjurat-o, inculpatul N.A. încercând să-l lovească cu un cuțit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor părții vătămate B.B.P. agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., D.M., G.S.M. și N.A. în data de 01 ianuarie 2012 cu ocazia sărbătoririi Anului Nou au purtat fără drept, în loc public, respectiv în incinta Clubului B., cuțite, briceag, castet, obiecte pe care le-au folosit la amenințarea și lovirea unor persoane, fapt ce reiese din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II a penală, pronunțate în Dosarul nr 1479/2/2012, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.
Din analiza lucrărilor și actelor dosarului, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luata față de inculpați cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpații au fost ascultați personal la luarea măsurii arestării preventive, au fost asistați de apărători aleși și din oficiu, li s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării, atât inculpații, cât și apărătorii au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor.
Totodată, prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților s-a reținut că faptele sunt de o mare periculozitate, ceea ce inspiră temere în mediul social a cărui protecție se poate asigura printr-o măsură legală, preventivă. Absența unei motivări mai ample cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu este de natură a atrage nelegalitatea măsurii câtă vreme instanța constată și la acest moment că acest pericol subzistă, acest aspect fiind analizat, de altfel, de instanța de recurs la momentul soluționării căii de atac împotriva acestei hotărâri.
Instanța a analizat necesitatea menținerii arestării preventive a inculpaților în raport de faptele pentru care este posibilă luarea măsurii privative de libertate în raport de dispoz. art. 136 alin. (1) C. proc. pen. (pentru care nu este prevăzută ca pedeapsă alternativă amenda) și art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen. (pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare): tentativă la infracțiunea de omor și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care aceștia sunt trimiși în judecată, astfel cum rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, raport de expertiză medico-legală, certificat medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului, convorbirile interceptate, declarații martori, procese-verbale de prezentare în vederea recunoașterii, imagini înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei, raport de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului N.A..
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că nu au participat la lovirea părții vătămate sau că nu au provocat incidentul, aspect ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei. Instanța constată că la acest moment procesual sunt suficiente indicii de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații să fi participat la săvârșirea faptelor, ceea ce face posibilă menținerea arestării preventive. Această interpretare este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat ca art. 5 parag.1 lit. c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Credibilitatea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, precum și coroborarea acestora cu aspecte ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei urmează a fi analizate cu ocazia cercetării judecătorești.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc. pen. de asemenea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpați (împotriva vieții și integrității corporale a părții vătămate), modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora (prin acte repetate, exercitând violențe excesive asupra părții vătămate, utilizând un obiect potențial letal, loviturile vizând zone vitale, în cadrul unui conflict de amploare, reluat după ce primul incident s-a epuizat, în contextul folosirii unor obiecte de natură a aduce atingere integrității corporale și a altor persoane), circumstanțele personale ale inculpaților (care au dovedit un potențial de agresivitate ridicat și niciunul nu are loc de muncă), elemente ce, coroborate, conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă, de altfel, inclusiv din modalitatea în care această valoare socială a fost atinsă prin chiar săvârșirea faptelor, prin implicarea unui număr mare de persoane și reacția pe care au avut-o persoanele prezente la locul faptei pentru petrecerea de revelion.
S-a arătat că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților nu se confundă cu pericolul social al faptelor săvârșite și că la aprecierea celui dintâi nu se iau în considerare exclusiv faptele deja săvârșite, dar este unul dintre criteriile indicate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului la aprecierea existenței unei posibile tulburări a ordinii publice ca motiv ce poate justifica privarea de libertate a unei persoane (Letellier c. Franței). În plus, se impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor judiciare față de astfel de incidente violente în care sunt implicate mai multe persoane care înțeleg să își facă singure dreptate, ignorând organele abilitate să vegheze la respectarea ordinii publice, în lipsa căreia apreciem că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice.
În consecință, faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.
Este adevărat că inculpații au fost arestați la aproximativ 2 luni de la momentul săvârșirii presupuselor fapte, însă, în acest interval de timp, organele de cercetare penală au încercat să lămurească situația, să identifice și audieze persoanele care au participat la incident și să efectueze cercetări de natură a duce la conturarea posibilității ca inculpații să fi săvârșit faptele.
În raport de considerentele expuse și de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpaților (23 februarie 2012) în care autoritățile judiciare au avut o atitudine activă, administrând probele necesare în cauză, Curtea a apreciat că arestarea preventivă a inculpaților nu se întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.
Cu privire la imposibilitatea inculpaților de a influența aflarea adevărului în cauză câtă vreme instanța este sesizată prin rechizitoriu, iar probele se află în custodia sa, Curtea a apreciat că un astfel de argument nu este pertinent în condițiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar instanța de judecată are obligația de a administra în mod nemijlocit și contradictoriu probele în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, s-a constatat că măsurile preventive se impun în raport de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. nu numai pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei, ci și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal- ipoteză alternativă prevăzută de textul legal indicat. Or, la acest moment instanța nici nu a început cercetarea judecătorească în cauză, fiind necesar a se asigura că nu există posibilitatea influențării aflării adevărului de către inculpați.
Cu privire la egalitatea de tratament cu alți inculpați, Curtea a apreciat că acest principiu semnifică aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situații similare. Or, în prezenta cauză trebuie luate în considerare participarea fiecărui inculpat, gradul său de implicare în desfășurarea incidentului, astfel încât nu se poate aprecia că toți inculpații din prezenta cauză se află în aceeași situație.
Faptul că inculpații au o familie în întreținere și nu au antecedente penale (situație de normalitate) sunt elemente de natură a contura imaginea acestora, dar nu pot determina per se o punere în libertate în raport de criteriile analizate anterior.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații C.F., G.S.M. și N.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.
Recursurile inculpaților nu sunt fondate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații G.S.M., C.F. și N.A. au fost trimiși în judecată pentriu săvîrșirea infracțiunilor de tentativă de omor și, respectiv complicitate la această infracțiune, prev. de art. 20 rap.la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen, și respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se aflau într-un separeu al Clubului B., au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție.
Totodată, s-a mai reținut în sarcina inculpaților că au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., amenințare, prev. de art. 193 C. pen. și port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțate în Dosarul nr 1479/2/2012, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.
Din probele dosarului rezultă că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații prezintă un grad de pericol social sporit, constând în împrejurările concrete în care se presupune că s-au săvârșit și în impactul negativ pe care astfel de fapte îl au asupra opiniei publice.
Prin faptele comise, s-a adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege privind dreptul la viață, integritate corporală și sănătate, tulburând prin aceasta nu numai ordinea juridică ci și mediul social ocrotit și provocând o stare de primejdie susceptibilă de a fi repetată în viitor, având în vedere comportamentul inculpaților, cunoscuți ca fiind persoane agresive.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat în mod corect că faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.
Având în vedere că pedeapsa închisorii pentru faptele comise de inculpați este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică constă în gravitatea deosebită și amploarea faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care au fost comise precum și impactul unor astfel de fapte asupra siguranței colective, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și se mențin.
Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În ce privește cererile formulate de inculpații C.F. și G.S.M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, Înalta Curte constată că inculpații sunt cercetați într-o cauză complexă, alături de alte persoane pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, cu un grad de periculozitate sporită.
Având în vedere stadiul în care se află judecata la acest moment, Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată de înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă întrucât pe de o parte există riscul ca inculpații să nu se mai prezinte la judecată, iar pe de altă parte să ia legătura cu ceilalți inculpați sau cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză.
Față de cele menționate, recursurile inculpaților sunt nefondate, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.F., G.S.M. și N.A. împotriva încheierii din 21 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2172/2/2012/a1.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2012.