Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.J.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul M.J. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte pentru care inculpatul a fost condamnat de către prima instanță - Tribunalul Harghita la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Procedând la verificarea legalității măsurii arestării preventive și oportunității menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, potrivit dispozițiilor art. 3002 C. proc. pen., prin prisma materialului probator administrat în cauză, s-a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, de către autoritatea judiciară competentă, ulterior prelungită și apoi menținută până în prezent cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege.
S-a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat penal și există o hotărâre judecătorească nedefiniți vă de condamnare a inculpatului, în care s-au analizat probele care conturează bănuiala legitimă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Instanța a apreciat că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui text de lege fiind îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite.
Împotriva acestei hotărîri a declarat recurs inculpatul M.J., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părpsi localitatea.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.J. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un grad de pericol social sporit, constând în împrejurările concrete în care se presupune că s-au săvârșit și în impactul negativ pe care astfel de fapte îl au asupra opiniei publice, așa încât, instanța de apel a apreciat în mod corect că faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Având în vedere că pedeapsa închisorii pentru faptele comise de inculpat este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică constă în gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care au fost comise precum și impactul unor astfel de fapte asupra siguranței colective, se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și se mențin.
Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acestei măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Înalta Curte constată că față de stadiul în care se află judecata la acest moment, buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, existând riscul ca inculpatul să nu se mai prezinte la judecată ori să ia legătura cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză.
Față de cele menționate, recursul inculpatului este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva încheierii din 16 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2092/96/2011/a4.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2012.