Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 328/F din 3 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul C.A. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 40 C. pen.
1. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 40, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Conform art. 65 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Potrivit art. 71 C. pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative și lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 764/2007 a Judecătoriei sector 3 București și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de cea pronunțată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.
Potrivit art. 71 C. pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative și lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din 18 martie 2009 la zi.
2. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Potrivit art. 65 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 71 C. pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
Potrivit art. 863 alin. (1) C. pen. s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligații:
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 864 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
3. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Potrivit art. 65 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
Conform art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-au dispus următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Potrivit art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligații:
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,12 gr pulbere ce conține heroină și cafeina depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii seria H nr. 0000929/10 martie 2009.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 300 de RON de la inculpatul C.A.
Potrivit art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea sumei de 90 RON către inculpatul C.A.
În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.A. și M.C. la plata sumei de 800 de RON fiecare și inculpatul B.M.I. la plata sumei de 1.100 de RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. 1274/D/P/2008 din 7 mai 2009 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații C.A. zis S.N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; B.M.I. zis L., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și M.C.M. zis M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, potrivit rechizitoriului, s-a reținut că la data de 13 octombrie 2008 lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. - Sector 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană cunoscută sub apelativul de „S.N." este implicată în activități de comercializare de heroină. La aceeași dată s-a stabilit că identitatea numitului „S.N." este aceea de C.A.
La data de 13 octombrie 2008 la Biroul Teritorial București s-a înregistrat și denunțul martorului cu identitate protejată „I.V.", persoană care a declarat că numitul „S.N." este implicat în activități de trafic de heroină. Martorul denunțător a oferit informații în legătură cu domiciliul numitului „S.N." și a autovehiculelor folosite de acesta, informații confirmate de verificările efectuate de organele de poliție.
Continuându-se investigațiile, s-a stabilit faptul că începând cu luna ianuarie 2009 inculpatul C.A. și-a amenajat boxa de la subsolul blocului unde locuiește după care în această locație a început să execute activități de comercializare de droguri.
Față de împrejurarea că informațiile și datele obținute în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.A. au stabilit că acesta acționează cu precauție în derularea activității infracționale, luându-și măsuri pentru a evita tragerea la răspundere penală, organele de poliție au solicitat introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire și a unui colaborator al acestuia.
Astfel, prin Ordonanța nr. 7A/2008 emisă la data de 1 februarie 2009 DIICOT - Biroul Teritorial București a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire D.D. identificat în baza adresei din 09 februarie 2009 și a colaboratorului acestuia Ș.A. identificat în baza aceleași adrese precum și autorizarea cumpărării de către investigatorul sub acoperire direct sau prin intermediul colaboratorului, a cantității de maxim 100 gr heroină de la C.A. Autorizația s-a emis pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 10 februarie 2009 până la data de 11 martie 2009.
De asemenea, la solicitarea DIICOT - Biroul Teritorial București, Tribunalul București a emis autorizația nr. 119/A.1/10 februarie 2009 prin care a autorizat interceptarea și înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe purtate între C.A. și colaboratorul Ș.A. și înregistrarea de imagini video pe suport de stocare a datelor informatice - CD pentru o perioadă de 30 zile cu începere de la data de 10 februarie 2009 până la data de 11 martie 2009.
La data de 23 februarie 2009 lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sector 3 efectuând activități de supraveghere a inculpatului C.A. au observat că acesta și-a schimbat locația în care comercializa droguri deplasându-se la domiciliile mai multor persoane cunoscute ca fiind consumatoare de droguri, locații în care desfășura activități de comercializare de heroină. Organele de poliție au stabilit că inculpatul C.A. se deplasa la adresele situate în București, str. S.M.S. și respectiv C.V. unde locuiesc M.C.M. zis „M." și respectiv B.M.I. zis „L.".
În perioada 24 februarie 2009 - 26 februarie 2009, colaboratorul Ș.A. a efectuat trei cumpărări supravegheate de heroină de la inculpatul C.A.
S-a arătat că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.A. în perioada 24 februarie 2009 - 26 februarie 2009 este dovedită de întregul material probator administrat în cauză:
Astfel, depozițiile colaboratorului Ș.A. și procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire D.D. din care a rezultat că inculpatul C.A. a executat activități de comercializare de heroină în mod repetat pe parcursul a trei zile se coroborează cu conținutul convorbirilor directe purtate între colaborator și inculpat precum și cu imaginile video înregistrate în mediul ambiental, cu declarațiile martorei M.I.A. și ale inculpaților M.C. și B.M.
Examinându-se conținutul convorbirilor directe purtate între colaborator și inculpatul C.A. în mediul ambiental la data de 24 februarie 2009 și respectiv 26 februarie 2009 a rezultat că acestea au ca obiect tranzacții de vânzare-cumpărare heroină.
Imaginile video înregistrate în mediul ambiental sunt de asemenea concludente în ceea ce privește implicarea inculpatului C.A. în activități de comercializare de droguri, întrucât din examinarea acestora s-a stabilit că în ziua de 26 februarie 2009 în timp ce inculpatul C.A. se afla în bucătăria imobilului aparținând inculpatului B.D.F., pe masa din bucătărie era așezată o punguță de dimensiunile unei mingi de ping-pong ce părea a conține o substanță asemănătoare heroinei.
Conținutul înregistrărilor audio și al imaginilor video au relevat totodată faptul că inculpatul C.A. a fost însoțit în cele două imobile de prietena sa M.I.N., persoană care a fost prezentă la derularea tranzacțiilor ilicite.
La data de 18 martie 2009, lucrători din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sectorului 3, în vederea punerii în executare a mandatului de aducere emis pentru C.A., s-au deplasat în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, localitate în care au identificat în fața unui imobil autoturismul de culoare neagră despre care existau date că este folosit de C.A.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul C.A., care a recunoscut faptele și a indicat faptul că a folosit locuințele coinculpaților pentru a vinde droguri fără a exista o înțelegere expresă cu aceștia, care primeau, la rândul lor, doza de heroină de care avea nevoie.
Inculpatul M.C. a dat declarații la sfârșitul cercetării judecătorești, arătând că a pus locuința sa la dispoziția inculpatului C.A. pentru a consuma droguri împreună, fără a cunoaște că acesta vindea droguri.
Inculpatul B.M. a învederat instanței de judecată că la termenul din 1 iulie 2009 nu dorește să dea declarații în cauză, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., după care nu s-a mai prezentat la instanță.
A fost audiat martorul sub acoperire Ș.A. care a declarat că a cumpărat în mai multe rânduri droguri de la numitul S., tranzacțiile desfășurându-se în locuințele numiților „M." și „L.", la aceste întâlniri fiind prezentă și prietena lui S.
Martora M.I.N. nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanță, fiind plecată în Grecia, după cum rezultă din procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere.
La termenul din 26 august 2009, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 329 C. proc. pen., și în raport de poziția procesuală a inculpatului C.A., precum și de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, ca martorul cu identitate protejată I.V. să nu mai fie ascultat, audierea sa nemaifiind apreciată ca necesară.
La solicitarea instanței de judecată, Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT a comunicat faptul că dosarele în care inculpatul C.A. a formulat denunțuri împotriva altor persoane implicate în traficul ilicit de droguri nu au fost soluționate, respectiv că s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât aspectele sesizate de inculpat nu s-au confirmat.
La dosar a fost atașată copia Sentinței penale nr. 764/2007 a Judecătoriei sector 3 București cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale.
În final, analizând actele de urmărire penală și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele: 1. La data de 24 februarie 2009 investigatorul D.D. și colaboratorul Ș.A. s-au întâlnit în zona străzii D., sector 3. Procedându-se la efectuarea unei percheziții corporale asupra colaboratorului și constatându-se că acesta nu deține asupra sa substanțe interzise la deținere ori sume de bani s-a remis către acesta suma de 100 RON în scopul cumpărării a două doze de heroină de la inculpatul C.A. cunoscut de colaborator sub apelativul de „S.N.". Tranzacția de vânzare-cumpărare de heroină dintre inculpat și colaborator s-a derulat în imobilul situat în București, str. M.S. imobil în care locuia inculpatul M.C.M.
După finalizarea tranzacției, colaboratorul a predat investigatorului două punguțe ce conțineau o substanță pulverulentă despre care a declarat verbal că este heroină și a cumpărat-o de la inculpatul C.A. Tranzacția a fost înregistrată audio-video potrivit autorizației nr. 119/A.1/2009 emisă de Tribunalul București la data de 10 februarie 2009.
2. La data de 25 februarie 2009, colaboratorul Ș.A. s-a întâlnit cu investigatorul D.D. în zona străzii D. După percheziționarea colaboratorului de către investigator și stabilirea că acesta nu deține asupra sa substanțe interzise la deținere sau sume de bani colaboratorului i s-a înmânat suma de 100 RON care urma să fie folosită pentru cumpărarea a două doze de heroină de la inculpatul C.A. Întâlnirea dintre colaborator și inculpatul C.A. a avut loc în același imobil ca și anterior, unde locuia inculpatul M.C. În acest imobil colaboratorul a remis inculpatului C.A. suma de 100 RON și a primit de la acesta 2 doze de heroină. După finalizarea tranzacției colaboratorul Ș.A. a predat investigatorului două punguțe sigilate la capăt prin ardere ce conțineau o substanță pulverulentă despre care a declarat verbal că este heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul C.A.
3. La data de 26 februarie 2009, colaboratorul Ș.A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire D.D. în zona str. C.V., împrejurări în care colaboratorul a fost percheziționat iar după ce s-a observat că acesta nu deține asupra sa substanțe interzise la deținere ori sume de bani i s-a înmânat de către investigatorul D.D. suma de 100 RON destinată cumpărării a două doze de heroină de la inculpatul C.A. Colaboratorul Ș.A. s-a deplasat la adresa situată în București, str. C.V. locuință ocupată de inculpatul B.M.I. cunoscut sub porecla de „L.". În această locație colaboratorul a înmânat inculpatului C.A. suma de 100 RON și a primit de la acesta 2 doze de heroină. Tranzacția a fost înregistrată audio-video potrivit autorizației nr. 119/A.1/2009 emisă de Tribunalul București la data de 10 februarie 2009. După finalizarea tranzacției, colaboratorul a predat investigatorului două punguțe sigilate la capete prin ardere ce conțineau o substanță pulverulentă despre care a precizat că este heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul C.A.
Reține instanța de fond că această situație de fapt a rezultat din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților C.A. și M.C. din cursul judecății și cele ale inculpatului B.M. din cursul urmăririi penale, coroborate - în conformitate cu dispozițiile art. 69 C. proc. pen. - cu procesele-verbale pregătire a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de redare a imaginilor și convorbirilor interceptate, procese-verbale de efectuare a percheziției corporale, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarația martorului sub acoperire Ș.A. și declarația martorei M.I.N. din cursul urmăririi penale.
În opinia instanței de fond, faptul că inculpatul folosea banii obținuți pentru a cumpăra din nou droguri pentru a-și asigura doza lui și a prietenilor lui nu influențează în niciun mod existența infracțiunii, legea necondiționând-o de un scop comercial.
S-a constatat că inculpatul C.A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 764/207 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă la 04 septembrie 2007, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni care s-ar fi împlinit la 03 noiembrie 2009. în raport de această condamnare sunt îndeplinite condițiile de existență ale pluralității intermediare astfel încât instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 40 C. pen.
La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, fapta de trafic ilicit de droguri de risc a fost săvârșită cu participarea mai multor persoane, cantitatea mică de droguri vândută), de contribuția personală a fiecăruia la săvârșirea faptei (inculpații B.M. și M.C. au avut o atitudine pasivă, lăsând locuința la dispoziția inculpatului C.A. care a săvârșit actele de vânzare a drogurilor) circumstanțele personale ale inculpaților (toți trei aveau sursă licită de obținere a veniturilor, inculpații B.M. și M.C. erau integrați în societate, au consumat droguri, inculpatul C.A. are antecedente penale, au avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, în raport de care instanța a aplicat și a dat efect circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.).
În raport de particularitățile dezvoltării psihosociale a inculpaților M.C. și B.M., și de contribuția efectivă la săvârșirea faptelor, împrejurările cauzei, instanța de fond a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepselor pot fi atinse și fără executarea efectiva a pedepselor privative de libertate, astfel încât a suspendat sub supraveghere executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 861 C. pen. pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 862 C. pen. apreciind că inculpații sunt la o vârsta tânără la care pot sa răspundă pozitiv la scopul prevenției speciale al pedepsei daca sunt sub supravegherea și consilierea unui organ specializat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.A.
Ministerul Public a criticat sentința pentru nelegalitate sub două aspecte: 1) pe de o parte, pentru greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată inculpatului C.A. prin Sentința penală nr. 767/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pe motiv că sunt aplicabile dispozițiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară, așa încât instanța nu trebuia să revoce suspendarea și să dispună executarea pedepsei de 2 luni închisoare alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, ci ar fi trebuit să contopească pedepsele după regulile aplicabile în cazul concursului de infracțiuni; 2) pe de altă parte, pentru pedeapsa nelegală aplicată inculpatului B.M. în urma reținerii circumstanțelor atenuante, pedeapsă ce nu putea fi redusă sub limita de 3 ani.
Inculpatul C.A. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei, invocând faptul că a recunoscut și regretă comiterea infracțiunii și că a formulat patru denunțuri pentru a ajuta organele de urmărire penală la identificarea și tragerea la răspundere a altor traficanți, motiv pentru care consideră că pedeapsa poate fi redusă până la limita la care se poate face aplicarea art. 81 C. pen. La solicitarea apelantului inculpat, și față de demersurile efectuate de instanța de fond și răspunsul Ministerului Public sub acest aspect, s-au solicitat relații Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București cu privire la denunțurile formulate de către inculpatul C.A.. Prin adresa nr. 2436/11/2010, s-a comunicat că niciunul din aceste denunțuri nu s-a finalizat, dispunându-se în două cazuri neînceperea urmăririi penale iar în cel de-al treilea, scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor denunțate.
Prin Decizia penală nr. 257/A din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:
I. A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
A desființat, în parte, Sentința penală nr. 328 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M.I. și rejudecând:
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.
Potrivit art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen. în baza art. 863 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
A atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Ministerul Public au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat B.M.I., în sumă de 300 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
II. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.A. împotriva aceleiași sentințe penale.
A menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat C.A. și a dedus prevenția de la 18 martie 2009 la zi.
A obligat apelantul inculpat C.A. la 250 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru apelatul inculpat C.A., în sumă de 80 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
I. Examinând cauza în temeiul art. 379 C. proc. pen., s-a constatat, cu privire la inculpatul C.A., că este neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public deoarece în mod corect instanța de fond a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpat, că sunt incidente dispozițiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară de infracțiuni. Deși nu sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie (nefiind îndeplinită condiția primului termen al recidivei, întrucât pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare este mai mică de 6 luni), instanța de fond a aplicat în mod corect tratamentul sancționator prevăzut de art. 83 C. pen. Contrar celor susținute în motivarea apelului declarat de Ministerul Public, instanța de apel a apreciat, dimpotrivă, că dispozițiile art. 40 C. pen. au un caracter general, pe când dispozițiile art. 83 C. pen. sunt dispoziții speciale, așa încât, în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de ambele dispoziții legale, se va aplica cu prioritate tratamentul sancționator prevăzut de art. 83 și nu cel prevăzut de art. 40 C. pen.
În acest sens, curtea de apel a avut în vedere faptul că aplicarea art. 83 C. pen. este obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea instanței, precum și faptul că revocarea suspendării condiționate în cazul nerespectării în cursul termenului de încercare a condițiilor impuse de lege, evidențiază o periculozitate mai ridicată a persoanei care, beneficiind de neexecutarea pedepsei în regim de detenție, recidivează nesocotind încrederea acordată și posibilitatea ce i s-a oferit de a se îndrepta, fără să execute pedeapsa.
Drept urmare, în atare situație, se impune ca pedeapsa cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată să fie revocată, iar inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, nefiind aplicabil tratamentul sancționator corespunzător concursului de infracțiuni, așa încât nu se impunea contopirea pedepselor.
S-a apreciat ca întemeiată numai critica privind nelegalitatea pedepsei aplicată inculpatului B.M., instanța de apel dispunând în sensul arătat.
II. Curtea de apel a apreciat însă că apelul declarat de inculpatul C.A. este nefondat deoarece instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică în mod corect, în concordanță cu probele administrate, aceste aspecte nefiind contestate de către procuror sau de către inculpat. S-a apreciat că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului C.A. și a dat eficiență atitudinii sincere a acestuia prin reținerea circumstanței atenuante judecătorești prev. de art. 74 lit. c) C. pen., aplicând o pedeapsă cu 5 ani mai redusă decât minimul special, în ciuda existenței unei cauze de agravare a pedepsei, respectiv forma continuată a infracțiunii care, în concordanță cu dispozițiile art. 42 și art. 80 C. pen., dădea posibilitatea instanței de fond să nu coboare pedeapsa sub acest minim.
Cât privește denunțurile formulate de către inculpat, a arătat instanța de apel că, așa cum rezultă din adresele emise de Ministerul Public, acestea nu s-au finalizat prin luarea vreunei măsuri de natura celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, așa încât, simpla formulare a respectivelor denunțuri nu poate constitui un motiv de reducere a pedepsei.
În final, s-a arătat că reindividualizarea pedepsei stabilită prin hotărârea apelată nu se impune nici prin raportare la circumstanțele reale, având în vedere că inculpatul C.A. a săvârșit infracțiunea împreună cu alte persoane, acționând în calitate de autor, în timp ce B.M.I. și M.C. au acționat în calitate de complice și că, așa cum s-a reținut, inculpatul C.A. a săvârșit mai multe acte materiale în diferite variante ale elementului material al infracțiunii de trafic de droguri. Concluzia că pentru reeducarea inculpatului ar fi suficientă aplicarea unei pedepse de 3 ani cu suspendarea condiționată, așa cum s-a solicitat în apărare, nu poate fi întemeiată nici pe datele ce caracterizează persoana inculpatului, întrucât acesta este cunoscut cu antecedente penale. De altfel, menționează instanța de apel, o asemenea pedeapsă nici nu ar putea fi aplicată în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, în cazul infracțiunii de trafic de droguri reducerea pedepsei sub minimul special se poate face numai până la limita de 3 ani închisoare și așa cum s-a arătat cu ocazia analizei apelului declarat de procuror, în speță este obligatorie aplicarea art. 83 C. pen., în urma căreia pedeapsa dată spre executare inculpatului C. depășește cuantumul unei pedepse de 3 ani (ce ar face posibilă suspendarea condiționată). Pe de altă parte, dispozițiile art. 83 C. pen. impun ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, ceea ce înlătură posibilitatea unei noi suspendări (condiționată sau sub supraveghere), indiferent de cuantumul pedepsei aplicate.
Împotriva hotărârilor, în termen legal, inculpatul C.A. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
1) potrivit art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului".
Acest caz de casare trebuie interpretat prin prisma principiilor fundamentale referitoare la aplicarea legii penale în timp. Astfel, conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen. „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".
Acest principiu este incident numai pentru aplicarea legii penale substanțiale, nu și al celei procesual-penale întrucât, în acest ultim caz, este incident principiul aplicării imediate, în domeniul legilor procesual-penale succesive nefiind incident principiul aplicării legii mai favorabile.
Dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., introdus de Legea nr. 202/2010 în Codul de procedură penală, nu constituie „o lege penală mai favorabilă", în sensul art. 13 alin. (1) C. proc. pen., fiind dispoziții procesual-penale, de imediată aplicare, evident în situația îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de respectivul text de lege (printre care cele referitoare la recunoașterea necondiționată și totală - în fața instanței de fond – a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și, respectiv, neefectuarea cercetării judecătorești).
Or, din actele și lucrările dosarului se constată, pe de o parte, că etapa procesuală a judecării cauzei de către instanța de fond a fost depășită (fiind parcursă și etapa judecării apelului) și, mai ales, că inculpatul a făcut o recunoaștere parțială și condiționată a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, prezentând o variantă a recunoașterii care sugerează tendința diminuării răspunderii sale penale, dar și a răspunderii penale a coinculpaților.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. „comportarea sinceră în cursul procesului", reducând pedeapsa aplicată (5 ani închisoare) sub minimul special al textului incriminator (10 ani închisoare).
Această reducere a pedepsei a fost dispusă în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea în împrejurări de natură a justifica, potrivit legii, agravarea răspunderii penale (art. 40 C. pen. - pluralitatea intermediară, și art. 41 alin. (2) C. pen. - forma continuată a infracțiunii).
În sfârșit, cererea recurentului-inculpat are un fine de neprimire și pentru motivul că, fiind învestită cu soluționarea recursului acestuia, care obligă la respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, în condițiile dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa aplicabilă ar fi fost între 6 ani și 8 luni închisoare și, respectiv, 13 ani și 8 luni închisoare, adică prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
2) potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, așa cum s-a menționat, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. „comportarea sinceră în cursul procesului", reducând pedeapsa aplicată (5 ani închisoare) sub minimul special al textului incriminator (10 ani închisoare). Reducerea pedepsei a fost dispusă în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea în împrejurări de natură a justifica, potrivit legii, agravarea răspunderii penale (art. 40 C. pen. - pluralitatea intermediară, și art. 41 alin. (2) C. pen. - forma continuată a infracțiunii).
În lipsa consecințelor juridice prevăzute de lege, simpla împrejurare că inculpatul a formulat 4 denunțuri („... în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri ...", respectiv, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni ..." nu însemnă că acesta poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (conform dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv, art. 19 din Legea nr. 682/2002).
Înalta Curte apreciază că, în condițiile neintervenirii unor împrejurări noi, ulterioare soluționării dosarului în fond și în apel, nu este justificată cererea recurentului-inculpat pentru o nouă reducere a pedepsei, ambele instanțe argumentând legal și temeinic modalitatea de individualizare a pedepsei, sub ambele aspecte: cuantum și mod de executare.
Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 257/A din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2009 la 15 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 martie 2011.