Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 543 din 19 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.M. privind sentința penală nr. 1423 din 20 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (definitivă prin Decizia penală nr. 1342 din 12 martie 2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție secția penală, prin care fusese condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399 C. proc. pen., că motivele invocate în cererea de revizuire - că este nevinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat cu argumentul că numitul I.F., coautor la săvârșirea faptelor de omor deosebit de grav și tâlhărie și condamnat prin aceeași hotărâre a cărei revizuire se cere, a declarat, în cursul executării pedepsei, că la săvârșirea infracțiunilor nu a participat și revizuientul R.M., nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de condamnatul revizuient a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 282/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu motivarea că "împrejurarea a fost cunoscută de către instanța de fond care, de altfel, a și reținut că în cursul judecării cauzei atât revizuientul cât și condamnatul I.F. și-au modificat poziția procesuală pe măsura cunoașterii noilor probe de vinovăție administrate, încercând fie transferarea de răspundere unul asupra celuilalt, fie asumarea integrală a răspunderii. (dosarul tribunalului)".
Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul a declarat, în termen legal, recursul de față, reiterând temeiul de drept, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și conținutul cererii inițiale.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire de cere, a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În cererea formulată, revizuentul a precizat că solicită revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii întrucât nu el este autorul faptei ci celălalt inculpat I.F. (condamnat și acesta pentru aceeași faptă).
Analizând actele și lucrările din dosar înalta Curte constată că motivul invocat de revizuientul condamnat R.M. nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., neconstituind fapte sau împrejurări ce nu ar fi fost cunoscute de instanța de fond la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, astfel că în mod temeinic prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă iar instanța de control judiciar (Curtea de Apel), că apelul este nefondat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.M. împotriva deciziei penale nr. 282/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2012.