Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 329 din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală a respins apelul inculpatului S.A. împotriva sentinței penale nr. 155 din 03 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, ca nefondat.
A dedus prevenția de la 28 martie 2011 la zi.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București a reținut că prin sentința penală nr. 155 din 3 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:
l. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
2. În baza disp. art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la pedeapsa de 17 ani închisoare.
În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.., pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
3. În baza disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 15 ani.
În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
În baza disp. art. 33 alin. (1) lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, dispunându-se inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare.
În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. rap la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza disp. art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
În baza disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a II-a penală, fiind investit cu rejudecarea cauzei, în fond, după desființare, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 48804/3/2005, s-a dispus în temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului S.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 26 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 35 alin. (2) C. pen. rap la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat-o sub aspectul nelegalității față de cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în sensul că se impunea ca pedeapsa aplicată să nu fi coborât sub 15 ani închisoare în condițiile în care nu i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar limitele prevăzute de lege pentru această faptă sunt cuprinse între 15-25 ani închisoare.
În ședința publică din data de 07 aprilie 2009 Parchetul și-a completat motivele de apel, arătând că judecata în fond a avut loc fără ca inculpatul S.A. să fie legal citat.
Prin decizia penală nr. 82 din 07 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 48804/3/2005 s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.A. împotriva sentința penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală și rejudecând: a desființat sentința penală nr. 1024 din 04 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât judecata în fond a avut loc fără ca procedura să fie corect îndeplinită, iar inculpatul a fost lipsit de o apărare efectivă astfel cum prevăd disp. art. 6 din C.E.D.O.
Dispoziția instanței superioare este în sensul citării inculpatului S.A. la domiciliul ales.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 21 mai 2009 cu prim termen de judecată la 18 iunie 2009.
Pe parcursul judecății, tribunalul a dispus citarea martorilor din acte D.M., N.N., B.C., M.C., N.M., A.T., S.A., M.D. și B.F.C., însă au putut fi ascultați doar martorii P.M.D. și N.M., față de ceilalți martori tribunalul făcând aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., însă de conținutul acestor declarați date în faza de urmărire penală s-a ținut seama la judecarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. nr. 558/D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- G.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- B.D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen.
- S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- B.N.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- Z.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 4 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în cursul lunii mai 2005, inculpatul M.E. împreună cu inculpata G.L. a transportat din Turcia în România cantitatea de 12 kg heroină, ascunsă în lonjeroanele autoturismului său personal, după care, la 6 mai 2005, procedând în același mod, a încercat să scoată din țară aceste droguri, acțiuni comise în calitatea sa de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri la care a aderat, faptele fiind comise în baza unei rezoluții unice infracționale.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: rapoarte de constatare tehnico-științifice din 1 iunie 2005 și din 17 mai 2005 întocmite de I.G.P., procesul verbal și planșa fotografică anexa privind avariile autoturismului, procesul verbal și planșa fotografică anexa privind constatarea infracțiunii flagrante, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesul verbal întocmit de lucrători din cadrul I.G.P. Poliția de Frontieră, Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere privind constatarea infracțiunii flagrante, procesul verbal din 28 octombrie 2004 întocmit de I.J.P.P. Arad Biroul de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere privind depistarea inculpaților B.I. si P.S., planșa fotografică reprezentând gențile ridicate de la inculpații B.I. si P.S. cu ocazia prinderii lor în flagrant, procesele verbale de cântărire a drogurilor de predare-primire a acestora, proces verbal privind verificarea apelurilor telefonice ale numitului B.I. și respectiv verificarea agendei telefonului mobil a inculpatului M.E., procesele verbale privind verificarea pașapoartelor, procesele verbale de recunoaștere a inculpaților, procesele verbale privind intrările și ieșirile din țară ale inculpaților, declarațiile investigatorului acoperit N.A. și ale colaboratorului P.M., adresa Ministerului de Interne al Spaniei Unitatea Centrală de Combatere a Rețelelor de Imigrație și Falsificarea Documentelor - Serviciul de Expulzări și Centrul de Internare, depozițiile martorilor din acte coroborate și cu declarațiile inculpaților, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt cu privire la inculpatul S.A.:
Inculpatul S.A., în cursul lunii februarie 2005 i-a ajutat pe inculpații B.D.M. și G.L. să transporte din Turcia în Spania cantitatea de 5 kg heroină, ascunsă în caroseria autoturismului condus din acesta din urmă, fiind, totodată, cel care, conform dispozițiilor primite de la numitul S.T. (șeful rețelei), a procurat în România acest autoturism și s-a ocupat de înmatricularea sa pe numele inculpatului B.D.M., iar în Istanbul a intermediat preluarea drogurilor de la furnizorii turci și ascunderea lor în caroseria acestui autoturism. Același inculpat, în cursul lunii mai 2005, conform dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., i-a însoțit pe inculpații M.E. și G.L. la Istanbul, deplasându-se cu un alt mijloc de transport, unde a intermediat preluarea cantității de 12 kg heroină de la furnizorii turci și ascunderea ei în lonjeroanele autoturismului, în vederea transportării acestor droguri de către cei doi cărăuși pe ruta Turcia - România - Spania, cantitatea de droguri ce a fost descoperită ulterior de către organele de poliție de frontieră române, cu ocazia prinderii în flagrant a acestora. Acțiunile inculpatului au fost comise în calitatea sa de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, sarcinile sale fiind bine determinate.
Din declarația inculpatei reiese ca G.L. pe data de 25 aprilie 2005, la cererea unei persoane aflate în Spania, căreia aceasta îi spunea „Unchiul" (identificat ca fiind inculpatul S.T.), persoană pe care nu o cunoscuse până în acel moment, care a contactat-o telefonic, a plecat spre Istanbul, împreună cu inculpatul M.E., cu autoturismul acestuia, menționat mai sus, urmând indicațiile primite.
Tot din declarațiile inculpatei G.L. rezultă totodată că, pe toată durata acestei deplasări, acțiunile lor au fost coordonate telefonic de către inculpatul S.T.
De asemenea, declarațiile inculpatei confirmă că, la Istanbul, au fost așteptați de alți doi membri ai rețelei conduse de inculpatul S.T., respectiv de inculpații S.A. și D.M., pe care îi cunoscuse în cursul lunii februarie 2005, în împrejurări similare, cu ocazia efectuării unui alt transport de heroină, pe ruta Turcia - Spania, tot sub coordonarea inculpatului S.T. Fiindu-i prezentați pentru recunoaștere de pe planșa fotografică, întocmită conform procesului verbal din 10 iunie 2005, inculpata i-a recunoscut pe inculpații S.A. și D.M.
Din probele administrate rezultă că inculpații S.A. și D.M. au fost cei care au avut sarcina de a intermedia încărcarea drogurilor în autoturismul inculpatului M.E. (operațiune ce presupune asistență tehnică de specialitate, precum și un interval mare de timp pentru realizarea sa, astfel încât să nu trezească suspiciuni cu ocazia efectuării unui control de către organele poliției de frontieră sau de către cele vamale), droguri care, așa cum s-a constatat, erau furnizate de traficanți locali, membri ai aceleiași rețele.
Inculpații M.E. și G.L. au plecat din România spre Turcia la cererea inculpatului S.T., în momentul și pe traseul stabilit de acesta din urmă, precum și că în Turcia, împreună cu inculpatul S.A. au urmat indicațiile liderului rețelei, preluând cantitatea de circa 12 (doisprezece) Kg heroină de la furnizorii turci, ce a fost disimulată în lonjeroanele autoturismului menționat mai sus.
Inculpații M.E. și G.L. aveau sarcina de a transporta aceste droguri din Turcia în Spania, pe ruta ce urma să le fie indicată, sub directa coordonare a inculpatului S.T., urmând să le predea, la Madrid, persoanelor de contact.
Inculpata G.L. a declarat că inculpatul S.T. a ținut permanent legătura telefonic atât cu ea cât și cu inculpatul M.E. Aceasta a arătat că, inițial, inculpatul S.T. le-a solicitat ca din Turcia să plece direct în Spania, cu tranzitarea Greciei, aceasta fiind considerată o rută mai „sigură", aspecte pe care ei le-au discutat, la Istanbul, și cu inculpatul S.A.
Din declarațiile inculpatei G.L. rezultă că, ulterior, la cererea inculpatului S.T., nu s-au mai deplasat direct spre Spania, ci s-au întors în România, cu autoturismul, menționat mai sus, condus de inculpatul M.E.
Aceasta a mai declarat că, pe data de 05 mai 2005, a fost contactată telefonic de inculpatul S.T., care i-a cerut ca a doua zi să plece spre Spania, cu același autoturism, împreună cu inculpatul M.E. Astfel, pe data de 06 mai 2005, inculpații M.E. și G.L. s-au prezentat la punctul de trecere a frontierei Negru Vodă, județul Constanța, intenționând să plece spre Spania, cu tranzitarea Bulgariei, Greciei, Italiei și Franței (evitând astfel să iasă din România prin punctul de trecere a frontierei Turnu - Arad, unde anterior fuseseră prinși în flagrant inculpații B.I. și P.S., totodată încercând în acest fel să lase impresia organelor poliției de frontieră că destinația lor era alta decât Europa de Vest, în condițiile în care tocmai sosiseră din Turcia - fapt ce putea da la naștere la suspiciuni cu privire la efectuarea unui transport de droguri, determinând astfel efectuarea unui control amănunțit), împrejurări în care au fost prinși în flagrant, fiind descoperită cantitatea de circa 12 (doisprezece) kilograme heroină, ascunsă în lonjeroanele autoturismului cu care se deplasau.
Din procesele - verbale, privind redarea în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.A., rezultă modul în care, urmare dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., s-a ocupat de procurarea autoturismului, pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului B.D.M., autoturism cu care acesta din urmă, împreună cu inculpata G.L., a transportat din Turcia în Spania cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină.
Din convorbirile purtate de acest inculpat rezultă că o altă poreclă atribuită inculpatului S.T. (la fel ca și în cazul numitului T.N.), inculpatul S.A. numindu-l „Zmeul cel mare".
Din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii purtate de inculpatul S.A. la data de 20 februarie 2005, cu patru zile înainte să plece împreună cu inculpații B.D.M., G.L. și D.M. spre Turcia, cu autoturismul menționat mai sus, rezultă activitățile desfășurate de el pentru pregătirea autoturismului în vederea transportării drogurilor. Astfel, acesta se plânge, în discuția purtată cu numita N. (o persoană neidentificată), că este foarte supărat întrucât „nu iese bine", precizând că „nu iese cum ziceam eu, să fie atât.", după care adaugă că „e puțin rău de tot", spunându-i că „mai are încă un kil. și." (referindu-se, așa cum rezultă din probele administrate, la cantitatea de droguri ce putea fi disimulată în autoturismul pe care îl procurase ca urmare a sarcinilor primite de la liderul rețelei).
În acest sens, inculpatul S.A. i s-a plâns interlocutoarei sale, spunându-i „am tocat o groază de bani, am cumpărat mașină, am cumpărat aia, am cumpărat aia și nu intră mult", după care adaugă „mâine fac probă, dar eu știu deja cam cât intră, știi . că nu merge bine", motiv pentru care era foarte supărat.
În continuare fiind, îndemnat de interlocutoarea sa să-i spună liderului rețelei că nu era el de vină pentru cele întâmplate, inculpatul S.A. i-a răspuns acesteia că oricum este vina sa întrucât el l-a recomandat pe cel care urma să se ocupe de pregătirea autoturismului și totodată el a fost cel care „a luat în mod greșit mașina", precizând totodată că persoana care l-a însărcinat să facă acest lucru (inculpatul S.T. ) spera să încapă măcar 30 (treizeci) de kg și abia dacă încăpeau 10 (zece) kg. Pentru conspirativitate inculpatul S.A. folosește termenul „lei" în loc de „kilograme", însă din cuprinsul convorbirii, coroborată și cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă cu certitudine că acesta se referea la cantitatea de heroină ce putea fi disimulată în autoturismul respectiv. Totodată, inculpatul S.A. i-a explicat interlocutoarei sale că nu-i putea spune liderului rețelei că el a crezut că în autoturism încăpea „mai mult" întrucât, așa cum a arătat în continuare, „asta nu merge pe crezut", întrucât acesta mersese „pe mâna sa".
Din această convorbire rezultă totodată că inculpatul S.A. nu se afla la prima acțiune de acest fel, el afirmând: „îmi pare rău după câte am făcut, acum așa să se . toate, toate, toate le-am reușit și acum.".
Cele de mai sus se coroborează și cu procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.T., cu numitul T.N.
Astfel, din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice purtată la data de 22 februarie 2005 de numitul T.N. cu inculpatul S.T. rezultă că acesta din urmă era nemulțumit de faptul că persoanele cărora le dăduse el dispoziții cu privire la cele arătate mai sus, aleseseră în mod greșit „căruța" (autoturismul), deși el le spusese să ia „ceva mare" și întrucât nu-l ascultaseră încăpea doar „puțin" în mașina cumpărată de aceștia, referindu-se în mod clar la autoturismul procurat de inculpatul S.A. la care ne-am referit mai sus. Din acest motiv inculpatul S.T. i-a solicitat numitului T.N. ca la următorul transport să meargă el să aleagă autoturismul, iar acesta să fie „ceva mare". Din discuțiile purtate rezultă că autoturismul respectiv fusese cumpărat cu suma de 3.700 (trei mii șapte sute) euro, aceasta fiind exact suma cu care, așa cum rezultă din probele administrate, a fost cumpărat autoturismul cu care inculpații S.A., D.M., B.D.M. si G.L. au călătorit în Turcia în condițiile arătate mai sus, de unde aceștia doi din urmă au transportat în continuare spre Spania cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină.
Deși apărătorul ales al inculpatului a susținut ca fapta nu a fost săvârșita de acesta, invocând in acest sens declarațiile martorilor din care reiese ca aceștia nu ii cunoșteau pe inculpatul S.A., totuși tribunalul va înlătura aceasta apărare, întrucât, pe de o parte acești, martori au fost audiați cu privire la întreaga activitate infracționala a inculpaților trimiși in judecata, iar pe de alta parte vinovăția inculpatului este probata nu numai prin mărturia acestora, ci si cu celelalte mijloace de proba analizate mai sus. Deosebit de relevanta in acest sens este mărturia numitului B.C. din care reiese ca a lucrat la un parc auto situat în Constanța și a observat că trei sau patru inculpați au cumpărat un autoturism, autoturismul din cauză și după vânzare s-a procedat la înmatricularea acesteia, dar nu cunoaște pe ce nume.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriu, iar vinovăția inculpatului este pe deplin probată, astfel cum s-a arătat mai sus.
În drept, faptele inculpatului S.A., constând în aceea că în cursul lunii februarie 2005 i-a ajutat pe inculpații B.D.M. și G.L. să transporte din Turcia in Spania, cantitatea de circa 5 (cinci) kg heroină, ascunsă în caroseria autoturismului condus de acesta din urmă, fiind totodată cel care, conform dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., a procurat, în România, acest autoturism și s-a ocupat de înmatricularea sa pe numele inculpatului B.D.M., după care s-a deplasat la Istanbul și a intermediat preluarea drogurilor de la furnizorii turci și ascunderea lor în caroseria acestui autoturism, în vederea transportării lor de către cei doi cărăuși pe ruta menționată;
- în cursul lunii mai 2005, conform dispozițiilor primite de la inculpatul S.T., i-a însoțit pe inculpații M.E. și G.L. la Istanbul, deplasându-se cu un alt mijloc de transport, unde a intermediat preluarea cantității de circa 12 (doisprezece) kg heroină de la furnizori turci și ascunderea ei în lonjeroanele autoturismului, în vederea transportării acestor droguri de către ce doi cărăuși pe ruta Turcia - România - Spania, cantitate de droguri ce a fost descoperită ulterior de către organele poliției de frontieră române cu ocazia prinderii în flagrant a acestora din urmă, acționând cu ocazia comiterii acestor fapte în calitate de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, sub coordonarea liderului acesteia, sarcinile sale fiind bine determinate, aderând în acest mod la un grup infracțional organizat și sprijinind totodată funcționarea sa, toate aceste fapte fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, respectiv aderare la un grup infracțional organizat și sprijinire a acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social ridicat al faptelor, de modalitatea de concepere și executare a faptelor, de urmările produse, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care, deși necunoscut cu antecedente penale, totuși nu s-a prezentat în fața organului judiciar, deși acesta cunoștea că se derula un proces penal, ceea ce denota o sfidare totală față de autoritățile competente.
Deși apărătorul ales al inculpatului a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, tribunalul a apreciat că inculpatul nu merită clemența instanței, întrucât acesta nu a făcut nici un demers pentru a-și declara măcar un domiciliu la care poate sa fie citat, abia cu ocazia declarării apelului peste termen, acesta a indicat locul unde poate fi citat, respectiv cabinetul de avocat C.D., împiedicând prin acest comportament îndeplinirea procedurii de citare care a condus la tergiversarea judecății. Mai mult decât atât, în cadrul probei cu înscrisuri apărătorul ales al inculpatului a solicitat să i se încuviințeze depunerea a două scrisori scrise de către inculpat în cuprinsul cărora dorea să dezvolte amănunte legate de relația de prietenie cu inculpatul M.E., dar și alte aspecte legate de proces, probă care însă i-a fost respinsă de instanță.
Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege va fi de natură să asigure scopul educativ, preventiv și de constrângere al pedepsei așa cum este reglementat prin disp. art. 52 C. pen., să îl determine pe inculpat să își formeze o atitudine corespunzătoare față de ordinea de drept și valorile socio-morale.
Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de același inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv, pentru vreuna dintre ele, tribunalul a reține incidența disp. art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., constatând că acestea au fost săvârșite în concurs real, astfel că a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Întrucât legea prevede pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății pedeapsa complimentară, aceasta se va aplica pe lângă fiecare dintre pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
Deoarece pedeapsa principală aplicată este mai mare de 10 ani închisoare, tribunalul a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare care constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniforma, întrucât inculpatul are stagiul militar satisfăcut.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nelegalei citări și a greșitei individualizări judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Curtea de Apel, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul declarat în speță este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Verificând cu prioritate primul motiv de apel, respectiv lipsa de procedură cu care s-a judecat cauza de către Tribunalului București, Curtea de Apela constatat că instanța de fond, astfel cum rezultă și din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a dispus citarea inculpatului toate adresele cunoscute, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanței; mai mult, la dosar, există date din care rezultă că inculpatul a ținut legătura cu sora sa, aceasta aducându-i la cunoștință despre dosarul ce se afla pe rol și unde acesta era cercetat.
Se constată că, în urma probelor administrate în cauză, corect s-a concluzionat că situația de fapt reținută este cea corespunzătoare, dându-i-se și o corectă încadrare juridică.
De asemenea, s-a statuat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția acestuia fiind stabilită fără echivoc prin probatoriul administrat în cauză.
Pornind de la aceste repere, rezultate din analiza probelor produse cauzei, instanța de apel a apreciat că dovezile arătate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție, legitimând tragerea la răspundere penală a acestuia, pentru comiterea faptei deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a inculpatului, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, respectiv re individualizare a pedepsei, Curtea de Apel a reținut că judecătorul fondului, în rejudecare, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu 2 ani mai mare decât minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care, în sarcina acestuia, s-au reținut infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, complicitate de trafic internațional de droguri de mare risc, stabilindu-se totodată că inculpatul a fost un membru, cu sarcini bine determinate, în cadrul unei rețele internaționale de traficanți de droguri; în plus, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate fi reținut drept circumstanță atenuantă, întrucât această împrejurare reprezintă în fapt o stare de normalitate.
În acest context, având în vedere cantitatea mare de droguri ce a fost traficată de inculpat (apelant în speță), caracterul transfrontalier al faptelor și calitatea inculpatului în cadrul grupului infracțional organizat, Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este corect individualizată de către Tribunalul București, astfel că nici acest motiv de apel nu este fondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.A. invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 14, 21 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate constată următoarele:
În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. privitor la nulitatea minutei întrucât nu este semnată de ambii judecători.
Nesemnarea minutei de membrii completului de judecată este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., neputând fi acoperită ulterior, deoarece în această situație este imposibilă verificarea respectării unor dispoziții legale imperative, cum sunt cele referitoare la compunerea instanței, astfel că hotărârea dată în asemenea condiții este contrară legii.
Potrivit Codului de procedură penală, minuta reprezintă rezultatul deliberării și trebuie semnată de toate persoanele care participă la această etapă, respectiv la instanța de apel de ambii judecători.
Verificând minuta deciziei pronunțate de instanța de apel, transmisă de Curtea de Apel București, înalta Curte constată că aceasta este semnată de ambii judecători, astfel critica formulată de inculpat apare ca nefondată.
În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. respectiv, judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate, înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât judecata atât în fond cât și în apel a avut loc cu citarea legală a inculpatului, instanțele neavând obligația să verifice dacă acesta mai locuiește la adresa indicată în dosar, inculpatului revenindu-i obligația să indice noul domiciliu în situația în care îl schimbă, așa cum prevede dispozițiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen.
Mai mult se constată că s-a dispus citarea inculpatului la toate adresele cunoscute, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanței; de asemenea, la dosar, există date din care rezultă că inculpatul a ținut legătura cu sora sa, aceasta aducându-i la cunoștință despre dosarul ce se afla pe rol și unde acesta era cercetat.
În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și art. 861 C. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma acestui caz de casare, se constată că este fondat pentru considerentele care urmează:
Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 2 aprilie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 2 aprilie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului precum și elementele de circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul S.A. nu poate beneficia de suspendarea executării, sub supraveghere, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 C. pen.
Referitor la pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen., aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, înalta Curte apreciază că dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu disp. art. II alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.
Astfel, față de jurisprudența constantă a Curții (Sabou și Pârcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii) și a deciziei nr. XXIV/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, instanța constată că materia pedepselor accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor și libertăților fundamentale, nu pot fi interzise ope legis, ci doar în măsura în care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străină aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care a fost aplicată pedeapsa accesorie.
În lumina acestor considerații, față de natura faptelor comise și de modul concret de săvârșire, înalta Curte apreciază că în cauză se impune înlăturarea pedepsei complementare a degradării militare.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 329 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, va fi admis, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale și a pedepsei complementare a degradării militare.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate după cum urmează: pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 17 ani închisoare la 16 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 15 ani închisoare la 14 ani închisoare. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.A.
Împotriva deciziei penale nr. 329 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 155 din 3 martie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale și a pedepsei complementare a degradării militară și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă principală de 17 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;
- pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.:
- pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 17 ani închisoare la 16 ani închisoare.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. de la 12 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 15 ani închisoare la 14 ani închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (2) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 mai 2011 la 2 aprilie 2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.