Față de recursul de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 521 din 14 septembrie 2011, Judecătoria Suceava a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).
În baza art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), inculpatul S.M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 și la pedeapsa de 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Suceava.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 C. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 27 ianuarie 2011 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei din 26 aprilie 2011 și din 13 mai 2011 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
S-a luat act că părțile vătămate V.I. și Z.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen. a fost menținută măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 de lei dispusă prin sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava.
În baza art. 118 C. pen. alin. (1) lit. e), alin. (4) C. pen. a fost confiscată de la inculpat suma de 120 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată V.I. și suma de 500 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată Z.V.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și art. 189 C. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale a fost avansată în fondul Ministerului Public, iar suma de 200 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din cursul judecății conform delegației din 25 ianuarie 2011 a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în fondurile Baroului de Avocați Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 457/P/2010 din data de 11 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, înregistrat pe rolul instanței în data de 20 ianuarie 2011 sub nr. 647/314/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în noaptea de 01 septembrie 2010 inculpatul a pătruns în curtea spălătoriei aparținând SC E.C., unde a observat autoturismul aparținând părții vătămate V.I. După ce a spart geamul unei portiere a pătruns în mașină și, cu ajutorul unei șurubelnițe, a sustras de pe haion două stații de amplificare audio, de 10 Kw, pe care le-a transportat peste gardul împrejmuitor, prin locul unde pătrunsese în curtea societății comerciale în cauză. Apoi inculpatul a pătruns și în autoturismul, aparținând părții vătămate Z.V.M., pe una din portierele lăsate descuiate, a luat cheia de contact din buzunarul portierei, pornind autoturismul cu care s-a deplasat câțiva metri din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. La un moment dat autoturismul s-a oprit, iar inculpatul, după ce a luat cheia de contact și a băgat-o în buzunar, a smuls casetofonul care se afla montat în bordul autoturismului respectiv. S-a deplasat apoi cu bunul sustras și a escaladat gardul metalic împrejmuitor al societății comerciale sus-menționate, prin același loc pe unde pătrunsese în incinta ei, după care a transportat, pe rând, bunurile sustrase, către locuința surorii sale S.D.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, plângerile și declarațiile părților vătămate V.I. și Z.V.M., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, declarațiile martorilor C.T.C. și B.A.G., declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 23 februarie 2011, a fost audiat inculpatul care a recunoscut că a pătruns în mașina părții vătămate V.I. de unde a sustras două stații de amplificare și că a pătruns ulterior și în mașina părții vătămate Z.V.M. cu intenția de a se plimba, negând însă faptul că a sustras din cea de-a doua mașină casetofonul.
La același termen instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
La termenul din data de 30 martie 2011 partea vătămată V.I. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză întrucât stațiile de amplificare sustrase i-au fost restituite. A mai arătat că distrugerile cauzate vehiculului de către inculpat au fost reparate pe cheltuiala sa, suma necesară pentru repararea pagubei fiind de 120 de lei. În cauză a fost audiat martorul B.A.G.
Analizând actele dosarului prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în noaptea de 01 septembrie 2010 inculpatul S.M. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea spălătoriei aparținând SC E.C. cu intenția de a sustrage bunuri. Având asupra sa o șurubelniță s-a îndreptat către autoturismul aparținând părții vătămate V.I. Folosindu-se de șurubelnița pe care o avea asupra sa inculpatul a încercat să scoată chederul de la portiera din partea stângă față a autoturismului iar geamul acesteia s-a spart. Prin spațiul produs a încercat să pătrundă în autoturism pentru a sustrage corpurile din aluminiu montate pe haionul din spate al acestuia, însă nu a reușit, apoi s-a deplasat la portiera din partea dreaptă spate a autoturismului și, folosindu-se de o bară metalică, a spart geamul portierei respective iar prin spațiul creat a pătruns în interiorul autoturismului.
Folosindu-se de șurubelniță a demontat de pe haionul mașinii două stații de amplificare audio pe care le-a sustras și le-a transportat peste gardul împrejmuitor, prin locul unde pătrunsese în curtea societății comerciale în cauză. Cu ajutorul unui cuțit pe care l-a luat din curtea societății comerciale a tăiat cablurile de alimentare ale celor două stații de amplificare.
Apoi, inculpatul a pătruns și în autoturismul, aparținând părții vătămate Z.V.M., și, după ce a pătruns în interior pe una din portierele lăsate descuiate, a luat cheia de contact din buzunarul portierei, pornind autoturismul cu care s-a deplasat câțiva metri din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. La un moment dat autoturismul s-a oprit, iar inculpatul, după ce a luat cheia de contact și a băgat-o în buzunar, a smuls casetofonul care se afla montat în bordul autoturismului respectiv. S-a deplasat apoi cu bunul sustras și a escaladat gardul metalic împrejmuitor al societății comerciale prin același loc pe unde pătrunsese în incinta ei, după care a transportat, pe rând, bunurile sustrase, către locuința surorii sale S.D. Pe drum a aruncat în râul Suceava cheia de contact sustrasă din autoturismul părții vătămate Z.V.M.
Inculpatul a ascuns stațiile de amplificare într-o râpă din apropierea locuinței casei surorii sale, ulterior indicând organelor de poliție locul unde se află bunurile sustrase, care mai apoi au fost restituite părții vătămate V.I.
Radiocasetofonul sustras din mașina părții vătămate Z.V.M. nu a mai putut fi recuperat întrucât inculpatul, după ce l-a probat și a constatat că era defect, l-a valorificat ulterior împreună cu alte deșeuri metalice la un centru de colectare a acestora.
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, la data de 02 septembrie 2010, au fost identificate și ridicate de pe autoturismul părții vătămate V.I. două fragmente de urme papilare despre care s-a stabilit, în urma examinării în laboratorul criminalistic, că au fost create de inculpat.
Situația de fapt astfel stabilită a rezultat din declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului coroborate cu procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, cu plângerile și declarațiile părților vătămate V.I. și Z.V.M., cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, cu raportul de constatare tehnico-științifică din 2 noiembrie 2010 și cu declarațiile martorilor C.T.C. și B.A.G.
Instanța a înlăturat ca nesinceră declarația inculpatului care contestă sustragerea casetofonului din mașina părții vătămate Z.V.M. întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și nici cu declarația inculpatului din data de 2 noiembrie 2010 dată organelor de urmărire penală în care recunoștea sustragerea casetofonului. De altfel, inculpatul a avut o poziție oscilantă pe tot parcursul procesului. Dacă în prima declarație dată organelor de urmărire penală a negat săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut fapta, pentru ca în fața instanței să recunoască numai un act material.
În drept, fapta inculpatului recidivist S.M. care, în noaptea de 01 septembrie 2010, a pătruns prin escaladare în curtea spălătoriei aparținând SC E.C., după care a spart geamul autoturismului părții vătămate V.I. și a pătruns în interior de unde a sustras două stații de amplificare, iar ulterior a pătruns în interiorul autoturismului aparținând părții vătămate Z.V.M. pe care l-a pornit cu intenția de a se deplasa, de unde a sustras un casetofon, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat săvârșit în mod continuat calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Din declarația inculpatului dată în cursul judecății a rezultat că a pornit motorul autoturismului părții vătămate Z.V.M. cu intenția de a se plimba cu vehiculul, motiv pentru care instanța a apreciat că în sarcina inculpatului trebuie reținută și săvârșirea faptei de furt prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen., împrejurarea că după pornirea motorului autovehiculul s-a deplasat doar câțiva metri după care s-a oprit, nefiind de natură să înlăture răspunderea inculpatului cu privire la furtul de folosință.
Totodată instanța a apreciat că în mod greșit s-a reținut în actul de sesizare și agravanta săvârșirii faptei de furt în public prevăzută de art. 209 lit. e) C. pen., întrucât fapta de furt s-a săvârșit în incinta unei societăți comerciale, care este o societate privată, în timpul nopții, când societatea nu desfășura nici un fel de activitate, accesul persoanelor nefiind permis în acea incintă.
În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).
Fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe întrucât inculpatul a prevăzut și a urmărit însușirea fără drept a bunurilor sustrase și folosirea fără drept a autoturismului.
Rezoluția infracțională unică rezultă din intervalul scurt de timp la care s-au săvârșit faptele, modalitatea de săvârșire și natura bunurilor din care s-au sustras bunuri.
Constatând dovedită vinovăția inculpatului instanța l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, urmarea produsă, respectiv provocarea unui prejudiciu relativ redus, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist, în consecință condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, considerând că în acest fel scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi mai bine atins.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabou și Pârcălab c. României, Calmanovici c. României, în temeiul art. 71 alin. (3) C. pen., analizând oportunitatea aplicării pedepselor accesorii, și ținând cont de criteriile menționate în alin. (3) al art. 71, pe durata executării pedepsei închisorii inculpatului i s-au interzis, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., întrucât prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a primit pedeapsa închisorii a devenit nedemn a fi ales în autoritățile publice și într-o funcție electivă publică și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar pentru aceste funcții prestigiul persoanei reprezintă o condiție de eligibilitate, inculpatul demonstrând inconștiență și lipsă de responsabilitate, carențe care nu îl legitimează în asemenea funcții de răspundere deosebită.
Analizând fișa de cazier a inculpatului instanța a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 și la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Suceava.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen. instanța a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 C. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 27 ianuarie 2011 la zi.
Instanța a anulat mandatele de executare a pedepsei din 26 aprilie 2011 și din 13 mai 2011 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Totodată instanța a luat act că părțile vătămate V.I. și Z.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen. a menținut măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 de lei dispusă prin Sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava.
În baza art. 118 C. pen. alin. (1) lit. e), alin. (4) C. pen. instanța a confiscat de la inculpat suma de 120 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată V.I. și suma de 500 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată Z.V.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și 189 C. proc. pen. instanța l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale a fost avansată în fondul Ministerului Public, iar suma de 200 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din cursul judecății conform delegației din 25 ianuarie 2011 a fost avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în fondurile Baroului de Avocați Suceava.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său inculpatul S.M. a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță nu a făcut, în ceea ce îl privește, aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și că se impunea aplicarea unei pedepse mai blânde având în vedere poziția sa de recunoaștere sinceră a faptei și valoarea mică a prejudiciului.
Prin decizia penală nr. 1060 din 02 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs înregistrat la 22 decembrie 2011.
Curtea, asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile enumerate la pct. a), b), c), d), e), f).
În speță inculpatul a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs.
Curtea analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat recursul inadmisibil.
În conformitate cu dispozițiile art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângere prealabilă.
Cu privire la aceste fapte părțile pot folosi calea de atac a recursului conform art. 3851 lit. a) C. proc. pen. cum inculpatul s-a prevalat în această cale, de un nou recurs la recurs, este inadmisibil.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 1060 din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 10 aprilie 2012.