D E C I Z I A Nr. 1 Dosar nr. 2644 / 2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.I.D. împotriva deciziei penale nr.133 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Constanța.
S-a prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocatul Z.C. apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.41 din 26 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Tulcea, inculpatul P.I.D. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei de omor calificat prevăzută de art. 20 din Codul Penal raportat la art. 174, 175 lit.i din Codul Penal la 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b.
În temeiul art. 88 din Codul Penal a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând de la 14 februarie 2002.
În baza art.118 lit.b din Codul Penal a dispus confiscarea de la inculpat a teslei corp delict.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe baza probelor administrate următoarele :
În după amiaza de 27 noiembrie 2001 partea vătămată S.C. însoțit de martorii V.D. și R.G., au jucat la un bar cu aparate electronice de pe faleza Dunării din municipiul Tulcea, iar în jurul orelor 17,45 au plecat spre casă. Ajunși în apropierea unui bloc de pe strada Gării nr. 4 l-au văzut pe minorul P.I. cu care în aceeași zi partea vătămată se certase și l-a lovit cu palma.
Partea vătămată i s-a adresat minorului, strigându-l „Schelejan” – referindu-se la porecla sub care era cunoscut minorul. Aflat în apropiere, inculpatul, P.I.D. unchi al minorului, a auzit modul în care partea vătămată i-a apelat nepotul și a amenințat-o că-i va da un „Pantelimon” în cap, probabil făcând referire la tesla pe care o purta și cu care mai înainte lucrase la construirea unui gard. Partea vătămată, bravând, i-a răspuns inculpatului cu cuvintele „hai vino” iar inculpatul, care înainte consumase băuturi alcoolice, s-a îndreptat înspre minorul parte vătămată și i-a aplicat cu tesla o lovitură în cap.
Partea vătămată a suferit un traumatism cranio cerebral minor, complicat cu fractură înfundată frontal dreapta cu dilacerare duro cerebrală, astfel că a fost necesar să se intervină chirurgical.
Potrivit certificatului medico-legal leziunea a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale și viața victimei a fost pusă în primejdie (certificat medico legal nr.1055 din 19 decembrie 2001 – eliberat de Serviciul Medico-legal al Jud.Tulcea).
Apelul declarat de inculpat, prin care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică a fost respins ca nefondat prin decizia nr.133 din 24 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția penală. S-a motivat că nici o persoană din cele aflate la fața locului nu au confirmat apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată l-a înjurat și apoi lovit, astfel că el ar fi acționat în condițiile unei puternice tulburări.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a reiterat motivul de apel, susținând că se impunea reținerea circumstanței atenuante legale a provocării.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând actele și lucrările din dosarul cauzei, urmează să constate că ambele instanțe au evaluat corect probele și temeinic au constatat că în cauză nu se poate reține că inculpatul a lovit victima sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei inculpatului.
Martorii ascultați în cursul urmăririi penale au fost audiați nemijlocit de prima instanță și, cu excepția martorei P.E. – sora inculpatului – audiată la 26 martie 2002 (fila 25 dosar instanță), ei nu confirmă susținerile inculpatului. Faptul că partea vătămată înjurată de nepotul inculpatului a strigat către P.I. folosind porecla „Schelejan” nu este de natură să producă o puternică tulburare, iar apărarea inculpatului că mai înainte de a lovi cu tesla, la rândul lui a fost lovit, este o apărare nesusținută nici chiar de sora sa.
Așa fiind, pedeapsa aplicată, situată în apropierea minimului special prevăzut de textele încriminatoare reprezintă o justă individualizare iar recursul urmează a fi privit ca nefondat și respins ca atare în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
În baza art. 38517 alin.4 raportat la art. 383 alin.2 din Codul de Procedură Penală, se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării de la 14 februarie 2002 la pronunțarea prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art.192 alin. 2 din Codul de Procedură Penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva deciziei penale nr. 133 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Constanța.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14 februarie 2002 până la 7 ianuarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.