R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva deciziei penale nr.265 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.
S-a prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocat M.T., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.422/F din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul Ș.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.e din Codul penal cu aplicarea art.74 lit.c și alin.ultim, art.76 lit.b din Codul penal.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și, conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata executată de la 5 aprilie 2001 la zi.
S-a constatat că partea vătămată Ilie Marieta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în ziua de 23 martie 2000, în timp ce se deplasa prin cartierul Țiglina II din municipiul Galați, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate un lănțișor de aur cu medalion, fugind apoi. Bunul sustras a fost înstrăinat contra sumei de 1.650.000 lei unei case de amanet, de mama inculpatului, care nu a cunoscut proveniența bijuteriilor.
Inculpatul a fost trimis în judecată la Judecătoria Galați, instanță care, prin sentința penală nr.1952 din 7 august 2001 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați, având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală, la data de 25 iulie 2001.
Prima instanță a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite prin declarația părții vătămate I.M., declarațiile martorilor P.D. și C.M., proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de ridicare și predare a bunului sustras și, de asemenea, prin declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta comisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul Ș.V.
Ambele motive invocate de parchet – greșita deducere a perioadei arestării preventive și reținerea greșită a circumstanțelor atenuante – au fost însușite de instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Galați.
Prin decizia penală nr.265/A a Secției Penale, din data de 5 iunie 2002, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, desființată în parte sentința penală nr.422/F din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Galați, numai în latura penală și, în rejudecare, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 5 ani închisoare cu înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c, art.74 alin.ultim și art.76 lit.b Cod penal.
Potrivit art.383 alin.2 cu referire la art.381 alin.1 Cod procedură penală a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2001 până la 5 iunie 2002, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.369 alin.1 Cod procedură penală a luat act de declarația inculpatului Ș.V. de retragere a apelului formulat împotriva menționatei sentințe penale.
Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, Secției Penale, invocând ca temei legal dispozițiile art.3859, pct.14 Cod procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Ambele instanțe au reținut – în raport de ansamblul probator – o corectă situație de fapt. Instanța de apel, în mod judicios, a înlăturat circumstanțele atenuante aplicate în favoarea inculpatului.
Într-adevăr, din complexul de elemente ce trebuie avute în vedere la reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante, prima instanță a invocat comportarea sinceră a inculpatului, care a recunoscut fapta. S-a omis însă faptul că acesta a fugit după săvârșirea infracțiunii, că s-a sustras urmăririi penale, fiind identificat și prins de către organele de poliție, că a mai fost anterior, în minorat, condamnat tot pentru o faptă de tâlhărie.
Nu s-au avut în vedere alte date care circumstanțiază fapta și făptuitorul: acțiune violentă, surprinzătoare exercitată în plină zi, într-un loc public, frecvența acestor fapte, toate relevante pentru a contura pericolul social generic, dar și cel concret al unei asemenea infracțiuni, care necesită un tratament penal mai ferm.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva deciziei penale nr.265 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 aprilie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.