S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.F.A., împotriva deciziei penale nr.68/A din 7 martie 2002 a Curții de Apel Oradea.
A fost lipsă recurentul inculpat, aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat B.D., apărător desemnat din oficiu, precum și celelalte părți.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală achitarea întrucât nu inculpatul este autorul infracțiunii.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neântemeiat, susținând că din probatoriul administrat la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.14 din 14 ianuarie 2002 a Tribunalului Bihor a fost condamnat inculpatul C.F.A., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i, cu aplicarea art.74 -76 și 99 și 109 din Codul penal. În baza art.321 alin.1 cu aplicarea art.74 -76, 99 alin.2 și 109 din același cod inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare.
Conform art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Totodată, inculpatul a fost obligat solidar cu părțile responsabile civilmente C.Z. și C.R.la plata sumei de 4.200.000 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile H.M.G. precum și la 13.690.474 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean Oradea, cu dobânda legală aferentă.
În temeiul art.118 lit.b din Codul penal s-a confiscat o bâtă de bassebal, corp delict.
Prin aceeași sentință au mai fost condamnați și inculpații T.F.M., I.C.C., Z.G.S. și Z.I.B. la câte 6 luni închisoare în temeiul art.321 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a și c din Codul penal, pedepse suspendate condiționat pe o durată de câte 2 ani și 6 luni.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 22 februarie 2000, în jurul orelor 18, inculpații T.F.M., Z-I-B- și I.C.C. s-au deplasat la Liceul de Sinteză din Oradea pentru a se întâlni cu prietenele lor. În timp ce așteptau în fața liceului, au fost acostați și loviți de mai mulți tineri din cartier, printre agresori aflându-se șiO.A. și M.S.
Cei trei s-au întors acasă și s-au hotărât să revină, împreună cu alți prieteni, pentru a se răzbuna. În acest sens au fost contactați inculpații Z.G.S. și C.F.A. care au fost de acord să-i însoțească pentru a se răzbuna. Ajunși la Liceul de Sinteză, cu autoturismul condus de inculpatul T.F.M., inculpații au început să-i lovească pe cei opt sau zece tineri care se aflau în apropiere, Z.G.S. și C.F.A. folosindu-se de bâte de bassebal, cu care au lovit la întâmplare.
În cursul incidentului inculpatul C.F.A. a aplicat lovituri cu bâta în capul părții vătămate H.M.G., lovituri în urma cărora victima a căzut la pământ.
După terminarea conflictului partea vătămată a fost transportată și internată la Spitalul Clinic Județean Oradea și supusă unei intervenții chirurgicale, după care a fost internată și în Spitalul Județean Oradea unde, de asemenea, a fost operată.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, actelor medicale și medico-legale întocmite ce cele două unități spitalicești în care victima a fost internată și de Laboratorul de Medicină Legală Oradea, planșelor față executate în cauză, depozițiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.68/A din 7 martie 2002, a respins apelul formulat de inculpat, apel prin care s-a solicitat achitarea întrucât nu el este autorul infracțiunii.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel invocat, solicitând achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menționat, iar instanța de control judiciar a analizat, este adevărat foarte sumar, apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu el este autorul faptei, apărare corect înlăturată.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor rezultă din toate probele administrate în cauză, inclusiv din declarațiile acestuia date în fața organelor de urmărire penală, declarații în care inculpatul a recunoscut faptele și a dat detalii semnificative cu privire la modul în care a procedat pentru lovirea victimei.
Astfel, inculpatul în declarația scrisă personal la data de 20 martie 2000 a precizat că a lovit doi tineri cu o bâtă în cap, unul din ei reușind să fugă. Aceleași precizări au fost făcute de inculpat și în celelalte declarații date la urmărirea penală, toate în prezența apărătorului său.
Aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu declarațiile celorlalți inculpați care îl indică drept autor al loviturilor aplicate părții vătămate.
De altfel, din aceste declarații rezultă un aspect esențial și anume că dintre toți inculpații care s-au deplasat în zona Liceului de Sinteză din Oradea, numai C.F.A. și Z.G.S. au fost înarmați cu bâte, ultimul însă nu a putut-o folosi întrucât se afla pe scările unui magazin, într-o poziție incomodă care nu-i permitea să lovească.
Aceași împrejurare rezultă și din declarațiile martorilor audiați, și care au fost de față la incident, și care indică semnalmentele agresorului, semnalmente care corespund cu înfățișarea inculpatului.
Este adevărat că în faza de cercetare judecătorească inculpatul, fără a nega participarea sa la conflictul din fața Liceului de Sinteză Oradea, a revenit asupra declarațiilor inițiale și a contestat că el este autorul loviturilor aplicate victimei.
Această declarație este însă este contrazisă de toate celelalte mijloace de probă, administrate în cele două faze procesuale.
Simpla retractare de către inculpat a unor declarații, indiferent de organul judiciar în fața căruia au fost făcute, nu poate produce efectul de a înlătura declarațiile retractate, cu atât mai mult atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă din toate celelalte probe ale dosarului, așa cum este cazul în speță.
Rezultă, așadar, că instanțele de fond și de control judiciar au stabilit corect vinovăția inculpatului, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.2 din același Cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.A., împotriva deciziei penale nr.68/A din 7 martie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.