Hearings: January | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 100/2004

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie  2004.

Asupra recursurilor de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția II-a penală a dispus printre altele, prin încheierea din 28 noiembrie 2003, menținerea stării de arest a inculpaților D.I.,D.R. și I.F.

            S-a motivat că verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța de apel consideră că, în raport de gravitatea faptei comise, respectiv art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a C.pen. și persoana acestora, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de arest a inculpaților și în timpul judecății apelului, pentru buna desfășurare a procesului.

            Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații D.I. și F.I. aceștia solicitând punerea în libertate întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu prezintă pericol social.

            Recursurile nu sunt fondate.

            Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpații au fost trimiși în judecată pentru tâlhărie, infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.

            Instanța de apel, prin încheierea atacată, a apreciat în mod corect că se justifică menținerea arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au modificat.

            Apărarea formulată de inculpați, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi puși în libertate nu poate fi reținută, întrucât aceștia au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune gravă și cu privire la care există motive verosimile de a bănui că au comis infracțiunea imputată, așa cum prevede și art.5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

            În raport de considerentele expuse, recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge  recursurile  declarate de inculpații I.F. și D.I. împotriva încheierii din 28  noiembrie  2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în dosar nr.3722/2003, ca nefondate.

Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei  de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie  2004.