S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-a prezentat recurentul inculpat S.D.,în stare de arest, asistat de avocat G.S. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Recurentul a declarat că își însușește recursul declarat de apărătorul său de la instanța de apel.
Apărătorul desemnat din oficiu a susținut că inculpatul nu a intenționat să păgubească Filiala A.C.R. Dâmbovița , ci a depus diligență pentru atragerea unui număr cât mai mare de membrii și că nu se reține în sarcina acestuia decât complicitate la infracțiunea de fals intelectual, solicitând în consecință, admiterea recursului sub acest aspect și totodată, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului,ca nefondat, susținând că instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului infracțiunea de luare de mită, infracțiune confirmată de numeroșii martori audiați în cauză. A mai susținut că nu sunt temeiuri pentru redozarea pedepsei.
În ultimul cuvânt acordat,inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat de infracțiunea de luare de mită și că oricum pedeapsa de 4 ani ce i s-a aplicat este prea mare, solicitând a se reduce.
C U R T E A
Asupra recursului de față ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.371 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul S.D. a fost condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor înscrise prin art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.26 raportat la art.288 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 Cod penal, urmând ca în baza art.34 lit.b din Codul penal să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor menționate.
De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.b Cod procedură penală tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de desfășurare de activitate bancară prevăzută de art.4 raportat la art.74 din Legea bancară nr.58/1998 .
Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la zi, a confiscat de la inculpat sumele de bani în lei și valută ( câte 200 $ primiți de la C.F., C.M., S.C., I.M., C.C., P.S., de la ultimii doi și câte 100.000 lei și 12.300.000 lei de la T.E.), a desființat înscrisurile falsificate și a obligat pe inculpat la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat .
S-a reținut în fapt că inculpatul S.D., a îndeplinit de la 22 septembrie 1999 funcția de director la Automobil Club Român – Filiala Județeană Dâmbovița, având printre alte atribuții întocmirea documentației necesare eliberării de carnete de turist pentru membrii ACR care călătoreau în străinătate, în scop turistic.
Încălcându-și datoriile de serviciu , în perioada septembrie 2000 – primăvara anului 2001 , a pretins și primit sume în lei și valută, de la mai multe persoane ( câte 200 $ de la C.F.G., G.C., C.M., S.C., I.M., C.I.C., P.V., și 12.300.000 lei de la M.V. și M.D. ) , care nu îndeplineau condițiile legale, în scopul de a obține carnete de turist și viza Schengen de la Ambasada Germaniei, în care sens le-a întocmit dosare pentru efectuarea călătoriilor în străinătate precum și recomandări, după ce în prealabil a obținut înscrisuri oficiale false ( cărți de muncă, adeverințe de salariat, contracte de muncă, carnete de student, adeverințe de student și alte documente) eliberate de învinuiții B.G.D. și E.O. , față de care s-a disjuns urmărirea penală.
Instanța a mai reținut că inculpatul în aceeași perioadă a acordat împrumuturi bănești în valută persoanelor care au solicitat dobândirea calității de mebru ACR și obținerea vizei de plecare ca turist în străinătate de la Ambasada Germaniei la București, de la care a perceput dobânzi și că această activitate bancară efectuată fără autorizația emisă de B.N.R. , nu constituie o faptă penală prevăzută de art.74 din Legea nr.58/1998, inculpatul nefiind angajatul unei bănci comerciale și deci nici subiect activ calificat al acestei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.D.
Împotriva acestei decizii , inculpatul S.D. a declarat recurs solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în complicitate la infracțiunea de fals întrucât sumele de bani în lei și valută, au fost date celor două persoane care au întocmit actele false și de la care trebuiau confiscate și că nu a condiționat eliberarea de recomandări pentru obținerea carnetului de turist, de primirea unor sume de bani, astfel că pedeapsa de 4 ani aplicată nu se justifică, temeiuri de casare prevăzute de art.3859 pct.12,14 și 17 Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise.
În declarațiile date, inculpatul a recunoscut că avea cunoștință că unele acte aduse în vederea întocmirii dosarelor pentru eliberarea carnetului de turist pentru membrii ACR și a recomandărilor necesare erau întocmite în fals de B.D.G. și E.O., la care, de altfel el personal i-a îndrumat pe solicitanți pentru obținerea documentelor false și că sumele în lei și valută primite au fost în contul obținerii acestor acte false.
Martorii, în declarațiile date la urmărirea penală și la instanță confirmă darea unor sume de bani inculpatului , în lei și valută, pentru care nu au primit chitanță, în scopul emiterii de recomandări și întocmirea dosarelor pentru eliberarea carnetelor de turist.
Prin urmare, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat nu este întemeiată și în mod corespunzător, corect a fost obligat, cu titlu de confiscare specială, la plata către stat a sumelor de bani încasate.
În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, în care sens, s-au avut în vedere gradul de pericol social sporit al infracțiunilor comise, caracterul continuat al acestora și concursul de fapte cât și datele care caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, a recunoscut parțial faptele) , pedeapsă ce este de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
Pentru considerentele de mai sus urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 ianuarie 2002 la 26 februarie 2003.
Obligă pe inculpat la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2003.