Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 269 din 16 august 2002 a Tribunalului Dâmbovița, au fost condamnați inculpații:
1. C.G. la 9 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., și la 10 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., tâlhărie, iar potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 11 ani.
Tot pentru acest inculpat, în baza art. 83 C. pen., i s-a revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de un an închisoare, ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr. 276 din 19 mai 1999 a Judecătoriei Răcari, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209 C. pen., și s-a dispus să execute pedeapsa alături de pedeapsa arătată mai sus, în final inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
2. C.V. la 8 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. și în baza art. 83 C. pen., i s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 2 luni închisoare, ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr. 18 din 20 ianuarie 1998 a Judecătoriei Răcari, arătând că inculpatul urmează să execute 9 ani și 2 luni închisoare.
Ambilor inculpați li s-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă, respectiv de la 8 octombrie 2001 față de inculpatul C.G. și de la 9 octombrie 2001 față de inculpatul C.V.
În latura civilă, inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile G.N. 50 milioane lei despăgubiri, iar inculpatul C.G. a fost obligat să plătească și 3.838.150 lei cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței către Spitalul de Urgență București „Prof. dr. Bagdasar”, cât și 49.000.000 lei daune materiale și o prestație de 800.000 lei părții civile D.C.
Inculpații au fost obligați la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la 7 aprilie 2001, partea vătămată D.C. și martorii B.G. și G.G. se aflau în apropierea pădurii „Boiereasca” de pe raza localității Conțești, pentru a asigura paza unei turme de oi și miei, fiind angajați de partea vătămată G.N.
La un moment dat, când partea vătămată D.C. a rămas singur să asigure paza turmei, a fost văzut de inculpații C.G. și C.V. care se deplasaseră în pădure cu un atelaj pentru a lua lemne de foc.
Cei doi au luat hotărârea să profite de situație și să sustragă miei.
Ca urmare, inculpații s-au îndreptat în fugă, agitând bâtele pe care le aveau asupra lor, pentru a speria pe partea vătămată, ca să abandoneze turma. Întrucât partea vătămată D.C. a rămas pe loc, C.G. l-a lovit de două ori cu o bâtă în cap, reușind să sustragă ulterior mai multe oi și miei, retrăgându-se apoi de la locul faptei prin pădure spre comuna Răcari.
În jurul orelor 23,00 au revenit la turma de oi, B.G. și G.G. și au găsit pe partea vătămată lovită, aceasta relatându-le că a fost victima a doi agresori, care au sustras oi și miei din turma pe care o păzea.
În aceste împrejurări, în dimineața zilei următoare, G.G. a sesizat organele de cercetare penală.
Constatând prezența organelor de poliție, inculpații care se aflau în pădurea de pe raza localității, cu intenția de a valorifica din ovinele sustrase pentru a nu fi depistați, au abandonat turma furată și astfel, s-a putut recupera și restitui părții vătămate 80 de oi și 74 miei, recunoscute după semnele de vopsea aplicate oilor de proprietar.
Inculpații au reușit să fugă și s-au sustras urmăririi penale, iar la 8 octombrie 2001, inculpatul C.G. a fost identificat și reținut.
Certificatul medico-legal și expertiza medico-legală au stabilit că victima a prezentat leziuni traumatice, fractură craniană ce putea data din 7 aprilie 2001, leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și partea civilă D.C.
În apelurile lor inculpații au susținut că nu au săvârșit infracțiunile, că declarațiile verbale date de C.G. nu corespund cu relatările din rechizitoriu.
Apelantul-inculpat C.V. a susținut că nu a săvârșit faptele și că nu are nici o vină, că a fost determinat să declare într-un anumit fel, spunându-i-se că fratele său, respectiv C.G., l-a acuzat și pe el, dar că C.G. recunoaște că el nu a participat la furtul oilor.
Apelanții-inculpați au solicitat în subsidiar reducerea pedepselor.
Apelantul-parte civilă D.C. a solicitat majorarea despăgubirilor, daune morale și instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, în vederea recuperării, cel puțin în parte, a prejudiciului produs.
Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile declarate, constatând că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, minuțios analizate și just interpretate, a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare și a aplicat pedepse bine individualizate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.
În ce privește apelul formulat de partea civilă s-a apreciat că despăgubirile acordate s-au întemeiat pe probele administrate în acest sens, ținându-se seama de infirmitatea permanentă de care suferă partea civilă, instanța de fond orientându-se spre un cuantum îndestulător, astfel că, și acest apel a fost respins ca nefondat.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpați care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile invocate în cererea de apel.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că, atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut, o situație de fapt corectă bazată pe probele administrate în cauză, au stabilit o încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat, respectiv menținut, pedepse just individualizate, respectând toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Declarațiile părții vătămate audiată în cauză se coroborează cu cele ale martorilor, cu procesele verbale de cercetare la fața locului, cel de constatare, procesul-verbal de restituire a animalelor sustrase, fotografiile judiciare și în parte cu declarațiile inculpaților, toate aceste probe demonstrând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Cererea recurentului C.V. în sensul de a se dispune achitarea sa nu poate fi primită atâta timp cât partea vătămată, martorii și chiar celălalt coinculpat au relatat despre participarea sa la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, singura infracțiune dealtfel pentru care acesta a fost condamnat în cauza de față.
Cât privește solicitarea ambilor inculpați de a se redoza pedepsele aplicate, Curtea apreciază că instanțele au individualizat corect pedepsele având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care au antecedente penale, au avut o conduită procesuală relativ sinceră, s-au sustras urmăririi penale.
Așa fiind pedepsele de 11 ani închisoare și respectiv 8 ani închisoare la care au fost condamnați recurenții C.G. și C.V., cu executarea în regim de detenție, la care s-au adăugat și pedepsele aplicate anterior, a căror suspendare condiționată a fost revocată, sunt în măsură să satisfacă scopul preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că o redozare nu se justifică.
Față de toate aceste considerente recursurile declarate de inculpați sunt neîntemeiate, astfel încât, Curtea le va respinge ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează ca în temeiul art. 88 C. pen., să se deducă din pedepsele rezultante timpul reținerii arestării preventive pentru fiecare recurent la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații C.G. și C.V., împotriva deciziei nr. 457 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive pentru C.G. de la 8 octombrie 2001 și pentru C.V. de la 9 octombrie 2001, la zi, pentru ambii recurenți.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2003.