Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 201 din 7 martie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:
- T.M. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., și, respectiv, art. 329 alin. (2) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
- A.G.G. la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și, respectiv art. 329 alin. (2) C. pen., și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 99 C. pen. și a art. 109 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., iar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
- D.F.R. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen. și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
- P.E. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 329 alin. (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., art. 198 alin. (1) C. pen. și art. 201 alin. (2) C. pen.
Prin aceeași sentință, a fost menținută starea de arest a inculpaților T.M. și A.G.G. și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 12 iunie 2001 la zi, pentru inculpatul T.M. și de la 20 iunie 2001, la zi, pentru al doilea inculpat.
Totodată, s-a dedus reținerea de 24 ore din data de 12 iunie 2001, pentru inculpatul D.F.R.
În esență, s-au reținut următoarele:
În ziua de 13 aprilie 2001, inculpații D.F. și T.M. s-au întâlnit cu minora C.F.A. în vârstă de 13 ani, pe care inculpatul D.F. o cunoștea și, sub diverse pretexte, au convins-o pe partea vătămată să-i însoțească la domiciliul inculpatului A.G.G.
Aici, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei 3 inculpați au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia.
Această situație a continuat și în zilele următoare, iar, de la 17 aprilie 2001, după plecarea inculpatului D.F. și până la începutul lunii mai 2001, inculpații A. și T. au constrâns-o pe minoră, în repetate rânduri, să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume de bani.
La începutul lunii mai 2001, inculpații A. și T. au vândut-o pe minoră, în schimbul sumei de 2 milioane lei și a 5 bile cu droguri, inculpatului P.E.
Inculpatul P.E. a obligat-o pe minoră, împotriva voinței sale, să întrețină relații sexuale normale și orale, după care, până la 4 iunie 2001 când a vândut-o pe minoră cu suma de 350 dolari S.U.A unui alt inculpat, condamnat în aceeași cauză a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze, în schimbul a 100.000 lei pentru o oră.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 437 din 31 iulie 2002, a respins apelurile inculpaților A.G.G., D.F., T.M. și P.E.
Totodată, a dedus durata arestării preventive a inculpaților la zi, de la 20 iunie 2001 pentru inculpatul A.G.G. și de la 12 iunie 2001, pentru inculpatul T.M.
S-a constatat că inculpatul P.E. este arestat în altă cauză.
Inculpații au declarat recurs.
Prin recursul declarat, inculpații T.M., A.G. și D.F. au solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., ultimul inculpat solicitând și achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de perversiune sexuală.
Prin recursul declarat, inculpatul P.E. a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, privitor la infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
În subsidiar, toți inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile inculpaților nu sunt fondate.
Faptele și vinovăția inculpaților sunt dovedite prin probele administrate în cauză, care au fost corect interpretate, încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare dispozițiilor legii, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Lipsirea de libertate a părții vătămate, la domiciliul inculpatului A.G.G., săvârșită de acesta împreună cu inculpatul T.M. și ajutorul dat acestora de inculpatul D.F.R., rezultă din declarațiile martorilor M.A. și B.I., ale căror relatări se coroborează cu declarațiile părții vătămate.
Astfel, prin declarația dată în cursul urmăririi penale, M.A. a arătat că „..fata a rămas în casă la noi, fiind ținută de fiul meu și T.M. aproximativ 3 săptămâni. În această perioadă, fata respectivă m-a rugat să o las să plece din casă, dar i-am spus că eu nu am nici o putere, deoarece fiul meu m-a agresat, în repetate rânduri, și-mi este frică de el. Cunosc faptul că, atât fiul meu, cât și T.M. o duceau pe fată să se prostitueze, auzind când vorbeau că fata face sex total”.
În același sens, este edificatoare declarația martorului B.I., care a arătat, printre altele că, într-o seară din luna aprilie 2001, în timp ce se afla în atelierul de reparat frigidere, inculpatul, despre care a aflat ulterior de la organele de poliție că se numește „G.” (adică T.M.), i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată, contra sumei de 50.000 lei și că, fiind de acord, acesta a revenit în atelier cu partea vătămată și pentru 50.000 lei, înmânați inculpatului, a întreținut cu ea raporturi sexuale, în timp ce T.M. aștepta în parcarea auto din fața atelierului.
Martorul a precizat că a discutat cu partea vătămată și aceasta i-a relatat „că în aceeași lună a fost luată cu forța și adusă la tânărul care a prezentat-o și că se află sechestrată de aceștia și obligată să se prostitueze. Auzind aceasta, am rugat-o să sune la părinți sau la rude, ea a vorbit cu mama ei, căreia i-a spus unde se află și să vină să o ia acasă. La data de 12 iunie 2001, la sediul Poliției 22 l-am recunoscut pe tânărul care a aduso. cu ocazia recunoașterii din grup, am aflat că se numește T.M.”.
Revenirea ulterioară a martorei M.A., la instanță, asupra declarației dată la urmărirea penală, a fost justificat înlăturată, ea fiind evident nesinceră, făcută numai în scopul de a încerca să-l ajute pe fiul său să scape de răspunderea penală.
De altfel, aceste probe se coroborează și cu unele relatări din declarațiile inculpaților A.G.G. și D.F.R., făcute în cursul urmăririi penale, acesta din urmă confirmând susținerile părții vătămate că a întreținut cu ea și acte de perversiune sexuală.
Infracțiunile săvârșite de inculpatul P.E. rezultă din relatările părții vătămate, care, în mod constant, a arătat, în cursul urmăririi penale, că inculpatul nu i-a permis să plece și a obligat-o să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, iar, apoi, a vândut-o inculpatului L.M. cu suma de 350 dolari S.U.A.
Relatările constante ale părții vătămate se coroborează cu declarațiile inculpatului L.M.
Analiza atentă a materialului probator impune concluzia certă, că soluția de condamnare a inculpaților recurenți, pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, este temeinică și legală și că obiecțiile invocate în recurs, de către aceștia, sunt nefondate.
Nu este de acceptat nici critica privitoare la cuantumul pedepselor aplicate.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat infracțiunile, asupra unei minore de 13 ani, pedepsele aplicate nu sunt deloc exagerate, ci chiar blânde, astfel că nu se justifică, în nici un caz, reducerea lor.
Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile să fie respinse, cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare.
Se va computa din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, pentru recurenții A.G.G. și T.M., luându-se act că inculpatul P.E. este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații A.G., D.F.R., T.M. și P.E., împotriva deciziei nr. 437 din 31 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive pentru A.G. de la 20 iunie 2001 și pentru T.M. de la 22 iunie 2001 până la 27 februarie 2003 pentru ambii recurenți.
Constată că inculpatul P.E. este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpații T.M., D.F.R. și P.E. să plătească statului fiecare câte 800.000 lei, iar pe recurentul A.G. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2003.