S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr.62/A din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel Tg.Mureș.
S-a prezentat recurentul inculpat aflat în stare de libertate, asistat de avocat C.A., apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei solicitând în esență, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art.44 din Codul penal, întrucât inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, susținând că din probatoriul administrat la dosarul cauzei rezultă că inculpatul nu a comis fapta în stare de legitimă apărare, hotărârile pronunțate de instanțe fiind legale și temeinice.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a arătat că este de acord cu apărările formulate în cauză de apărătorul său.
C U R T E A
Asupra recursului de față
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.303 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Mureș s-a dispus, în baza art.20 raportat la art.174 , cu aplicarea art.73 lit.b, art.74 și a art.76 alin.1 lit.b și alin.2 Cod penal, condamnarea inculpatului B.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunându-se, conform dispozițiilor art.76 alin.3 Cod penal,înlăturarea pedepsei complementare, privative de drepturi,prevăzută de lege, pentru infracțiunea săvârșită. In baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa, astfel aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv, din intervalul 7 septembrie - 29 octombrie 1998.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal.
Prin aceeași hotărăre judecătorească, s-a dispus potrivit dispozițiilor art.118 lit.b Cod penal, confiscarea de la inculpat a suliței ridicate de la martorul P.I., conform procesului verbal de la fila 3 dosar de urmărire penală, înregistrat sub nr.36/2001 în registrul corpurilor delicte aflat la Tribunalul Mureș și Spitalul Clinic Municipal „Dr. E.Nicoară” Reghin, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal Dr.E.Nicoară , suma de 97.001 lei , cu aplicarea indicelui de creștere a prețurilor aferent perioadei cuprinse între septembrie 1998 și data plății, iar părții civile Spitalul Clinic Județean Mureș, suma de 761.400 lei , cu titlu de cheltuieli de spitalizare parțiale și s-au respins restul pretențiilor civile. De asemenea, s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, de către partea civilă P.F., iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a stabilit că :
La data de 30 august 1999, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.E., sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută în art.20 raportat la art.174 alin.1 cu aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal.
In actul de inculpare, s-a arătat că, atât inculpatul, cât și fratele său B.T. și martorul B.V. sunt ciobani ai oilor locuitorilor din comună. In seara zilei de 6 septembrie 1998, oile păstorite de cei trei ciobani, au intrat pe terenul situat în parcela numită „Ciurgău”, acest teren fiind proprietatea martorului P.I.. Martorul i-a atenționat pe cei trei ciobani să nu mai lase oile să pătrundă pe alte terenuri, decât pe cele destinate pășunatului, dar, deoarece el a susținut că ciobanii l-au amenințat, el a anunțat despre acet lucru mai multe persoane, împreună cu care au hotărât să meargă la stână, pentru a discuta cu ciobanii. Aceste persoane, în drum spre stână, s-au înarmat cu bâte. S-a mai arătat – în actul de sesizare al instanței – că la stână, cei trei ciobani, au fost înconjurați, de aproximativ opt persoane, care au început să îi agreseze, pentru ca în același act să se menționeze că atunci când cei opt săteni au ajuns la stână ei au fost întâmpinați de cei trei ciobani, ce erau înarmați cu bâte și o suliță. Cu această suliță, a fost vătămată partea civilă P.F., moment după care, între cele două tabere, astfel formate, a izbucnit încăierarea.
In urma acestui incident de amploare a fost distrusă stâna ciobanilor ( pe care cei opt săteni au vrut să o incendieze) , partea vătămată P.F. a fost rănită,fiind împunsă de inculpat cu sulița, ea suferind , astfel, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile îngrijiri medicale și care leziuni i-au pus în primejdie viața, iar inculpatul B.E. a suferit o fractură cominutivă la brațul stâng, pentru a cărei vindecare au fost necesare peste 60 de zile de îngrijiri medicale.
Deoarece instanța de fond, cu ocazia primei sale sesizări a apreciat că actul de inculpare este deficitar, ea a dispus prin încheierea penală nr.221 din 30 noiembrie 1999, ca potrivit dispozițiilor art.333 Cod procedură penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru completarea urmăririi penale.S-a apreciat că urmărirea penală este incompletă, în condițiile în care nu doar că și inculpatul a suferit leziuni corporale serioase, dar și în care el a înțeles să formuleze plângere penală și împotriva altor 7 persoane, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, vătămare corporală , violare de domiciliu și distrugere.
Curtea de Apel Tg.Mureș, prin decizia penală nr.402/R din 14 iunie 2002 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva Încheierii penale nr.221/1999 a Tribunalului Mureș, a dispus casarea integrală a acesteia și continuarea judecării cauzei, deoarece s-a apreciat că instanța de fond avea obligația de a administra probe și doar după ce își forma convingerea că singura soluție ce se impune – pentru soluționarea cu celeritate a cauzei – este restituirea acesteia la organul de urmărire penală, să se fi procedat ca atare.
Reinvestit în acest mod cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș, din probatoriul administrat a reținut :
Cu privire la evenimentul din data de 6 septembrie 1998 la stâna din Ideciu de Sus , cele două grupuri implicate – cel al ciobanilor și cel al sătenilor din această localitate – au prezentat fiecare varianta proprie. Cert este faptul că în seara datei de 6 septembrie 198, respectiv, în jurul orelor 21,oo ,cei trei ciobani au fost surprinși de către martorul P.I., că își păstoreau oile pe terenul proprietatea martorului, teren amplasat în parcela numită Ciurgău. Intre martor și cei trei ciobani are loc un schimb de replici, în cadrul cărui P.I. le spunea acestora, pe ton amenințător : „Lasă că ne întâlnim la stână !” .In cursul desfășurării procesului penal, martorul P.I. a susținut că el nu a adresat amenințări celor trei ciobani, dar a arătat că aceștia, având bâte asupra lor, l-au înconjurat.
Intorcându-se în sat , martorul a relatat numitului P.G. – care este fiul său – că a fost amenințat de ciobani, context în care P.I. și P.G. și martorii H.D., S.G., O.S. și P.L. au decis să meargă la stâna ciobanilor, pentru a le cere explicații deoarece în repetate rânduri, oile păstorite de aceștia, au intrat pentru a pășuna pe terenurile lor și i-au prejudiciat prin aceste fapte. Pentru a se apăra de câinii de la stână o parte din martori au luat, în drum bâte, aceasta fiind apărarea lor, iar o parte din ei aveau asupra lor și lanterne. Cei trei ciobani, sesizând că de stână de apropie acest grup de persoane, presupunând că vin să le ceară socoteală, s-au speriat.
Din acest punct, fiecare tabără implicată în derularea acestui conflict și-a prezentat și susținut propria versiune. Tabăra sătenilor din care făcea parte și partea civilă , a susținut că în momentul în care ei
s-au apropiat de stână, cei trei ciobani au asmuțit câinii asupra lor, unul dintre aceștia l-au văzut pe inculpat îndreptându-se spre ei, find înarmat cu acea suliță, la care s-a făcut referire anterior, armă pe care o agita și făcea „ ca indienii” . Ca răspuns la, această manifestare a inculpatului, martorii, veniți la stână, s-au împărțit, dar inculpatul ajungând în apropierea părții vătămate a împuns-o pe aceasta cu sulița. La strigătele părții civile, martorii au realizat ce s-a întâmplat și , la rândul lor, ca o replică, l-au agresat pe inculpat, context în care martorii P.G. și P.I. au reușit să-l dezarmeze pe inculpat, trântindu-l la pământ. Martorul O.S. a recunoscut că, după ce inculpatul a fost imobilizat, el a aplicat acestuia câteva lovituri, deoarece partea civilă fusese vătămată.
Inculpatul B.E. a susținut că persoanele venite la stână, i-au pus lanternele în ochi, acestea fiind aprinse, începând să-l lovească.
Căzând în timp ce încerca să se refugieze în stână și pierzând bâta cu care era inițial în mână, a găsit pe jos sulița ce o folosea , de obicei, pentru a se apăra de animale sălbatice. In acest context, inculpatul a atras atenția atacatorilor că îi va lovi, dacă aceștia vor con tinua să fie violenți, și după aceasta, a început să se învârtească și să dea cu sulița în stânga și în dreapta, ocazie cu care a sesizat că a lovit, pe cineva. Inculpatul a mai arătat că el căzând în apropierea stânii, a fost lovit, în mod repetat de persoanele venite la stână și care erau înarmate cu pari. Martorul B.T. auzind strigătele fratelui său, respectiv ale inculpatului, a încercat să intervină în apărarea fratelui său, dar fiind, la rândul său lovit, s-a refugiat în stână. Celălalt cioban, martorul Bănulici Virgil nu a luat parte la toate aceste acte de agresiune, deoarece s-a ascuns.
Martorii I.P. și P.L. care au ajuns la locul desfășurării acestor evenimente, după consumarea lor, au fost cei care au transportat victima la mașină, pentru ca aceasta să fie dusă la spital.
S-a reținut că apărarea inculpatului că asupra sa s-au exercitat violențe fizice înainte de a o vătăma el pe partea civilă, nu este fondată, probată, deoarece restul probelor administrate, a demonstrat că abia după ce partea civilă fost înjunghiată , asupra inculpatului s-au exercitat violențe de către sătenii veniți la stână.
Instanța de fond a mai stabilit că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea venită din partea grupului în care se află și partea vătămată , provocare ce a constat în aceea că mai multe persoane înarmate cu bâte, s-au deplasat spre stână, ele creând teama celor trei ciobani.
Faptul că celor trei ciobani le-a fost insuflată o stare de teamă a reieșit și din avertismentul, rostit pe ton amenințător, de către martorul P.I., cu câteva ore înainte de declanșarea conflictului la stână, dar și din îndemnurile adresate de sătenii ajunși la stână , îndemnuri de genul „Inconjurați-i !”.
Ca urmare a faptului că a fost lovită de către inculpat cu sulița, părții vătămate i s-au cauzat o plagă înjunghiată penetrantă în regiunea lombară stângă, plăgi la nivelul colonului, mezocolonului și rinichiului stâng, fiindu-i necesare,pentru vindecare, 45 zile de îngrijiri medicale și fiindu-i pusă în primejdie viața.
S-a apreciat că această atitudine comisivă a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, deoarece inculpatul a comis această faptă în stare de provocare, cu intenție indirectă, folosind un instrument apt de a produce moartea și vizând, prin lovitura cu intensitate mare aplicată, o zonă importantă a corpului. S-a mai stabilit și că după rănirea părții civile, inculpatul a fost victima, la rândul său, a violențelor exercitate de către o parte din martorii ce s-au deplasat la stână, în urma acestor violențe, el suferind leziuni la mâna stângă și în zona capului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale . Aceste persoane, ce l-au agresat fizic și verbal pe inculpat au provocat și substanțiale degradări la acoperișul stânii, și ca urmare a acestor acțiuni, inculpatul și fratele său, martorul B.T., au promovat la data de 17 septembrie 1998, o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, împotriva acestor persoane , care susțin ei că se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de pedepsită de dispozițiile art.180 alin.2, 181 , 192 alin.2 și 217 alin.1 din Codul penal.
S-a reținut însă că , actul de sesizare al instanței are un conținut strict determinat, el vizând persoana inculpatului și fapta reținută în sarcina acestuia și nicidecum alte persoane și fapte, și analizându-se corect dispozițiile art.317,333,337 și urm.Cod procedură penală, s-a apreciat că se impune soluționarea prezentei cauze doar cu privire la persoana și fapta cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș întocmit la data de 30 august 1999.
Ca urmare a acestor aspecte reținute, prima instanță a concluzionat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor, la stabilirea pedepsei, făcându-se o corectă și strictă aplicare , nu doar a dispozițiilor art.52 Cod penal dar și a dispozițiilor art.72 și 75 lit.b Cod penal și drept consecință a procedat, la condamnarea inculpatului Bândilă Eugen, în modul anterior descris.
Apelul declarat de inculpatul B.E. împotriva acestei soluții, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția Penală, prin decizia penală nr.62 A din 10 aprilie 2002.
Impotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E., invocând, în principal, necesitatea casării hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond, după administrarea de noi probe, care să conducă la conturarea unei alte stări de fapt, cu consecințe asupra soluției finale și, în subsidiar, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în recurs, să se dispună achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, cu referire la art.44 Cod penal, fapta fiind comisă în stare de legitimă apărare.
In esență , recurentul a arătat că a comis infracțiunea, ce i se impută, în stare de legitimă apărare și, că dacă acest lucru nu este destul de evident, este necesar să se caseze hotărârile cu trimitere la prima instanță, spre a se administra noi probe. In cazul când se apreciază că probele administrate, sunt suficiente, să se caseze , cu reținere și, rejudecându-se, să se pronunțe achitarea, fapta comisă neavând caracter penal, datorită stării de legitimă apărare, în care fost comisă.
Recursul este fondat.
Inculpatul, fratele său B.T. și ciobanul B.V., au fost atacați în noaptea zilei de 6 septembrie 1998 de un număr de opt persoane aflate în grup, înarmate cu lanterne și bâte, condiții în care, sub impulsul fricii, a spaimei create de amenințările acestora, puse în executare , prin violențele exercitate , pătrunderea fără drept, în incinta stânei și distrugere , inculpatul i-a aplicat părții civile o lovitură cu o suliță( în fapt, un obiect de lemn, având atașat la vârf un cuțit, cu care, de regulă, ciobanii se apără de animalele sălbatice ) cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă, în zona lombară, care i-a pus în pericol viața.
Conform art.44 Cod penal , nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare, potrivit alin.2 al aceluiași articol de lege, acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct,imediat și injust, îndreptat împotriva sa , a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
In fine, alin.2 al aceluiași articol prezumă că este în legitimă apărare, și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere , dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.
Raportând împrejurările în care inculpatul a comis faptele, la conținutul textelor de lege enumerate , se constată că fapta inculpatului nu poate fi sancțiobnată ca infracțiune, fiind comisă în legitimă apărare.
In dosar, este dovedit indubitabil că o parte din oile aflate în grija ciobanilor, deci și a inculpatului,au pătruns și au fost găsite, în ziua incidentului , în tarlaua agricolă a părții vătămate și a altor membrii ai grupului acesteia. Supărată de acest fapt, partea vătămată și alți membrii ai grupului său, destul de numeroși, opt persoane, în raport cu ciobanii, în număr de numai trei , i-a amenințat pe aceștia, spunându-le „ vom sta de vorbă la stână” , amenințare pe care au și pus-o în executare , mergând înarmați cu bâte și lanterne, în miez de noapte, cu strigăte de „ înconjurați-i și dați-le foc „ cu lovituri, pătrunderea fără drept în stână, alergarea ciobanilor și distrugerea acoperișului stânei.
In aceste condiții , de atac material, direct, chiar premeditat, de fapt, în ființă, în acțiune și injust exercitat de un număr de opt persoane, inculpatul, atacat în propria stână în care și locuia cu fratele său și un alt cioban, orbit de lanterna unuia din grupul părții civile, sub impulsul fricii, își caută scăparea lovind cu sulița amintită, la întâmplare, ceea ce face să-l lovească, într-adevăr, pe partea civilă și să-i producă leziunile arătate în rechizitor. Derularea faptelor, așa cum este descrisă, rezultă din probele dosarului , începând cu procesul verbal de cercetare la fața locului, încheiat de organele de poliție, actele medico-legale, descriind leziunile produse inculpatului și fratelui său și celelalte probe ale dosarului. Or, în aceste condiții în care inculpatul n-a făcut altceva decât să riposteze, la violențele comise de partea civilă, care i-a pătruns, fără drept și în stână, producându-i chiar distrugeri, se impune a-i privi fapta comisă nu în stare de provocare, cum greșit s-a reținut, în fazele anterioare ale procesului, ci în legitimă apărare, cu toate consecințele firești, derivate din aceasta.
Așa fiind, Curtea va trebui să privească recursul de față ca fondat și să-l admită ,ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, casând hotărârile pronunțate în cauză și achitând pe inculpatul B.E., pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b și 74,76 Cod penal, în temeiul dispoziților art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art. 44 Cod penal.
Se va constata că inculpatul a fost arestat în perioada 7 septembrie 1998 – 6 octombrie 1998.
Se vor înlătura din hotărârile casate dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul B.E., împotriva deciziei penale nr.62/A din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel Tg.Mureș .
Casează decizia penală atacată , precum șisentința penală nr.303 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Mureș și în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art.44 Cod penal, achită pe inculpatul Bândilă Eugen , pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b, 74-76 Cod penal.
Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 7 septembrie 1998 – 6 octombrie 1998.
Inlătură dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei.
Pronunțată în ședință pubică, azi 10 ianuarie 2003.