Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 80 din 19 mai 2003 Tribunalul Neamț l-a condamnat pe inculpatul I.C. la 13 ani închisoare și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Totodată inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D.A. despăgubiri în sumă de 65.000.000 de lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în fapt că în după-amiaza zilei de 2 octombrie 2002, inculpatul, în cursul unei altercații cu concubina sa, D.G., i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii și cu picioarele în mai multe zone ale corpului și a izbit-o cu capul de tocul unei uși, provocându-i leziuni grave în urma cărora, cu toate îngrijirile medicale acordate, victima a decedat în ziua de 4 octombrie 2004.
Din raportul de necropsie medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Iași rezultă că moartea victimei a fost violență și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural și hematom subarahnoidian.
Prin decizia penală nr. 291 din 22 iulie 2003 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei instanței de apel inculpatul a declarat recurs solicitând casarea hotărârii atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din actele medicale depuse la dosar rezultă că prin violențele exercitate asupra victimei în cursul conflictului descris în considerentele sentinței primei instanțe, inculpatul i-a provocat acesteia peste 30 de leziuni, în zona capului și pe membre, precum și grave leziuni interne. Din modul în care a acționat inculpatul rezultă intenția acestuia de a ucide, neexistând nici un temei pentru a se schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Ținând seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise și constatând că instanțele au luat în considerare criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., nu poate fi primită nici cererea inculpatului recurent de a i se micșora pedeapsa de 13 ani închisoare ce i-a fost aplicată.
În consecință, recursul urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 291 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2002 la 9 ianuarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2004.