Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 118 din 14 februarie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 4078/2001 al Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul s.a. aflat în prezent la Penitenciarul Jilava, în executarea unei pedepse de 25 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i), combinat cu art. 176 lit. a) C. pen.).
S-a constatat de către instanța de fond, pe baza concluziilor expertizei medico-legale efectuată în cauză, că starea de boală invocată de condamnat nu îl pune pe acesta în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei cu închisoare, întrucât afecțiunile ce le prezintă nu sunt grave și pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.
Împotriva acestei soluții a declarat apel condamnatul, pentru nelegalitate și netemeinicie, pretinzând că bolile de care suferă nu-i permit continuarea executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 183/A din 16 aprilie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 950/2002 al Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Recursul declarat în cauză de către condamnat, vizând nelegalitatea soluțiilor mai sus arătate a fost admis de către Curtea Supremă de Justiție, care, prin decizia penală nr. 3969 din 24 septembrie 2002, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 1848/2002 al secției penale, a stabilit că în mod greșit a respins Curtea de Apel București apelul declarat de condamnat prin referire la art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., câtă vreme obiectul cauzei era cel prevăzut de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Pe cale de consecință, dată fiind omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra celor invocate de condamnat, s-a decis casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru rejudecarea apelului.
În apel, după casarea cu trimitere, instanța a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că expertiza medico-legală la care a fost supus condamnatul a concluzionat, în sensul că maladiile de care suferă acesta, respectiv hepatopatie cronică și tulburări de personalitate de tip antisocial nu îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenție.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 455 combinat cu art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa închisorii.
În cauză, expertiza medico-legală efectuată de către o comisie de medici a concluzionat, în sensul că, recurentul prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip antisocial pentru care se recomandă tratament sedativ la nevoie cu medicație prescrisă în regim penitenciar și hepatopatie cronică pentru care nu necesită medicație patogenică, ci doar trofice hepatice, ambele afecțiuni fiind tratabile în rețeaua sanitară a D.G.P.
Față de concluziile acestei probe științifice, singura probă pertinentă în cauză, Curtea constată, că în mod corect instanțele au respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată în temeiul art. 455 combinat cu art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Așa fiind, recursul declarat de condamnat apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de condamnatul S.A. împotriva deciziei nr. 701 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2003.