Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 6 din 17 ianuarie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpații:
1. Plt. C.O. și
2. Plt. S.D. la câte:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și le-a prelungit durata cu 30 de zile începând cu 26 ianuarie 2002 până la 24 februarie 2002 inclusiv.
A fost dedusă din pedepsele aplicate inculpaților, prevenția începând cu data de 30 iunie 2001 până la zi.
Sub aspect civil, în baza art. 998 și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost admise în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile B.A., B.C., B.G., B.I. și S.N. și i-a obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul de Interne, să plătească:
- părții civile B.A. (soția victimei) 10.000.000 lei daune morale;
- părții civile B.C. (fiul victimei) 9.066.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale;
- părții civile B.N. (fratele victimei) 20.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale;
- părții civile B.G. (fratele victimei) 4.150.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale;
- părții civile B.I. (fiica victimei) 10.000.000 lei daune morale și
- părții civile S.N. 3.000.000 lei daune morale cu titlu de despăgubiri civile.
Prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
1) La data de 27 iunie 2001, martorul L.M. a sesizat pe cei doi inculpați, subofițeri la Poliția orașului Cugir, că i s-au sustras unele bunuri și bănuiește că autorul este B.I., apoi cu toții s-au deplasat la locul unde știau că poate fi găsit acesta și l-au condus la sediul poliției pentru efectuarea cercetărilor.
Acolo, inculpații au exercitat acte de violență asupra celui reclamat, lovindu-l cu bastonul din dotare, cu o bucată de cauciuc prevăzut cu inserție metalică și cu piciorul.
În aceste condiții, B.I. a recunoscut că a sustras o parte din bunuri și a consimțit să conducă pe inculpați la locul unde le-a dus, dar acolo, s-a găsit numai o scândură.
Apreciind că acesta și-a bătut joc de ei, inculpatul C.O. i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii și picioarele.
Victima a rămas pe loc, fiind găsită a doua zi, decedată.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, aprobate de Comisia Cluj de avizare și control, moartea victimei B.I. (în vârstă de 49 ani) a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism prin heteroagresiune produs prin lovire cu corpuri dure, precum și prin cădere pe planuri dure, rugoase. victima a avut o alcoolemie de 2,65 gr. %o.
2) La data de 15 ianuarie 2001, inculpații s-au prezentat la domiciliul lui S.N., împotriva căruia era înregistrată la poliție, o plângere anonimă.
Acesta a răspuns că nu se face vinovat de vreo faptă penală și le-a cerut inculpaților să părăsească zona.
Inculpații au ieșit din imobilul acestuia și au organizat o pândă, iar în momentul în care S.N. a ieșit afară, l-au lovit pentru motivul că nu se supusese acțiunii de imobilizare în vederea conducerii la sediul poliției.
Partea vătămată S.N. a suferit leziuni corporale, pentru vindecare necesitând 11-12 zile îngrijiri medicale.
Sentința a fost apelată de inculpații C.O. și S.D. precum și de părțile civile, cu excepția părții civile S.N.
Inculpații au solicitat, în principal, achitarea lor, susținând că nu au săvârșit faptele imputate precum și înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor; părțile civile recurente au solicitat majorarea despăgubirilor acordate, considerându-le neîndestulătoare.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 34 din 25 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și părțile civile, a dedus arestarea preventivă de la 30 iunie 2001, la zi și a obligat pe recurenți să plătească statului, câte 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile B.A., B.C., B.N., B.G. și B.I., precum și S.N., pe care nu le-au motivat în scris și cu excepția lui B.C. și B.N., nici oral.
Partea civilă B.C., fiul victimei B.I., a solicitat majorarea despăgubirilor pentru daunele morale, de la zece milioane la un miliard lei, iar partea civilă B.N., fratele aceleiași victime, a solicitat majorarea despăgubirilor pentru daune materiale și daune morale.
Recursurile declarate de părțile civile B.A., B.C., B.I., B.N. și B.G. sunt nefondate.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză, se constată că stabilirea despăgubirilor pentru daunele materiale în legătură cu decesul victimei B.I., s-a făcut corect, pe baza actelor prezentate de părțile care au suportat cheltuielile de înmormântare.
De altfel, părții vătămate B.N., care în recursul său, prezentându-se la instanță a formulat obiecțiuni asupra despăgubirilor pentru daune materiale, i s-a acordat de către prima instanță, suma cerută de 20.000.000 lei, încât nu mai poate solicita în recurs majorarea sumei.
De asemenea, și despăgubirile pentru daunele morale sunt corect stabilite, în raport cu suferințele morale cauzate soției, fiului, fiicei și fraților victimei.
Despăgubirile pentru daunele materiale, cât și cele pentru daunele morale, reprezintă o justă și integrală reparare a prejudiciilor cauzate, astfel că nu se impune a fi majorate.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă S.N., se constată că a fost introdus cu mult după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen.
Astfel, comunicarea sentinței i s-a făcut la data de 26 ianuarie 2002, dar nu a declarat apel și a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 25 martie 2002, la data de 28 mai 2002.
Recursul fiind declarat tardiv, nu se poate trece la examinarea admisibilității acestuia, în situația neapelării sentinței.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.A., B.C., B.I., B.N. și B.G., iar în baza aceluiaș articol pct. 1 lit. a), va respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă S.N.
Recurentele părți civile urmează a fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.A., B.C., B.I., B.N., B.G. și ca tardiv recursul declarat de partea civilă S.N. împotriva deciziei penale nr. 34 din 25 martie 2002 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații C.O. și S.D.
Obligă recurentele părți civile să plătescă statului suma de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.