Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 322 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestului preventiv, începând cu 28 mai 2001 și până la pronunțare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.
A fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost dedusă perioada arestului preventiv începând cu 28 mai 2001 și până la pronunțare precum și 3 zile închisoare contravențională, executate în perioada 25 mai 2001, în baza mandatului 2075 din 25 mai 2001 al Judecătoriei Strehaia.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. și a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestului preventiv începând cu 21 mai 2001 și până la pronunțare.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen. și art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata T.L. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.
A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.D. și au fost obligați în solidar inculpații să-i plătească acesteia suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile și 20.000.000 lei cu titlul de daune morale, precum și suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 1.026.737 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean Drobeta Tr. Severin, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală, precum și la plata sumei de 4.096.353 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Clinic Județean nr. 1 Craiova cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bucăți de lemn (măciucă) din esență corn, în lungime de un m și diametrul la capătul cel gros de 9 cm, corp delict.
Au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, că în seara zilei de 24 mai 2001, la hora organizată în centrul satului Albulești, pe lângă grupul format din C.A., T.C., C.C. și D.V., au trecut mai mulți tineri, printre care și inculpatul T.A., care, fără nici un motiv, l-a lovit cu cotul pe C.C., acesta neripostând în vreun fel.
Spre miezul nopții, când C.C., împreună cu surorile și prietena sa, intenționau să plece acasă, a fost anunțat de R.A. și M.T. că, cei din familia T. îl așteaptă în dreptul locuinței lor, pentru a-i sparge geamul de la autoturism. Ca să evite acest lucru, C.C. a parcat autoturismul în curtea locuinței, lui R.A., apoi a pornit spre casă cu însoțitoarele sale și martorii R.A. și M.T., mergând pe un drum ocolit.
În apropierea locuinței, au fost întâmpinați de inculpații T.G., T.L., T.A. și T.M., care au început să arunce cu pietre în ei, inculpații fiind însoțiți și de martorul P.I., care însă a stat mai departe de aceștia.
C.A. a alergat spre casă și l-a anunțat pe tatăl său C.D., care a venit, însă din greșeală, fiind întuneric, a ajuns chiar în grupul inculpaților.
În aceste condiții, inculpata T.L., i-a instigat pe ceilalți să-l ucidă, făcând afirmația că „acum este al lor”, astfel, că inculpatul T.G. l-a lovit în cap cu un topor, pe care îl avea asupra sa, T.A. l-a lovit cu o măciucă, iar T.M. a intenționat să lovească cu furca, însă partea vătămată C.D. s-a apărat cu mâna stângă și atunci unul dintre coarnele metalice ale furcii, i s-a înfipt în mână.
Ulterior, C.C., fiul părții vătămate, dându-și seama că tatăl său este lovit, a alergat către grupul inculpaților, aruncând cu un topor pe care îl avea în mână, fapt ce i-a determinat pe inculpați să se îndepărteze.
Urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Din raportul de constatare medico-legală, rezultă că C.D. a suferit un politraumatism, traumatism cranio cerebral închis, plăgi contuze frontal și parietal, fractură cominutivă parietal stânga, cu înfundare operată, contuzie șold stâng, plagă înțepată șoldul stâng, L.C.R. hemoragic, loviturile fiind aplicate cu corpuri dure și înțepătoare.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea dispozițiilor art. 72 și urm. C. pen., instanța de fond a reținut drept criterii, condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta și consecințele produse, pericolul social al acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale și au avut o poziție oscilantă în timpul procesului penal.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico-legală privind partea vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice judiciare, proces verbal de reconstituire a faptei, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de confruntare, depozițiile martorilor C.C., C.A., R.A., M.T.I., D.V., T.C. și P.I., fișele privind cazierul judiciar al inculpaților, precum și declarațiile acestora date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la încadrarea juridică a faptelor, în urma stabilirii situației de fapt, la individualizarea pedepselor acordate și soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.
Împotriva sentinței, au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpații T.G., T.M., T.A. și T.L.
În apelul declarat de către parchet, este criticată sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici, în raport de gravitatea faptei săvârșite, iar la termenul de azi a invocat oral motivul de nelegalitate, constând în aceea că în mod greșit, instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor prevăzute de art. 75 lit. a) cu privire la infracțiunea săvârșită de inculpata T.L.
În apelul declarat de către inculpatul T.G. este criticată sentința ca fiind nelegală, motivat de faptul că în mod greșit a fost condamnat, deși nu a participat în nici un fel la conflict.
Aceleași susțineri sunt făcute de către inculpata T.L. în apelul declarat.
În apelurile declarate de către inculpații T.M. și T.A. este criticată sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, în raport de gravitatea faptei săvârșite și de criteriile de individualizare avute în vedere.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 289 din 1 iulie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 322 din 20 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Desființează în parte sentința atacată, pe latură penală, cu privire la inculpata T.L., în sensul că face aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., săvârșită.
Menține pedeapsa aplicată pentru această infracțiune și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpații T.G., T.M., T.A. și T.L., împotriva aceleiași sentințe.
Deduce în continuare detenția pentru inculpații arestați, începând cu 20 decembrie 2001, la zi.
Nemulțumiți și de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs, inculpații T.G. și T.L., solicitând reaprecierea probelor și în principal să se dispună achitarea lor, nefiind participanți la conflict, la incident și numai în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probele administrate, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, se reține, că situația de fapt este corespunzătoare acestora precum și activităților infracționale efectiv desfășurate de fiecare inculpat în parte.
Declarațiile părții vătămate, ale inculpaților, ce fie recunosc în totalitate faptele reținute, fie parțial, se coroborează cu actele medico-legale precum și cu declarațiile celor 9 martori audiați, așa încât neexistând contradicții și nici un fel de dubii cu privire la vinovăția acestora, nu se impune nici suplimentarea probatoriului și nici achitarea inculpaților recurenți după cum o cer.
Se mai reține fără nici un dubiu că, inculpata recurentă T.L., a instigat pe toți ceilalți să ucidă victima prin afirmația ...”acum este al nostru....” după care, inculpatul recurent T.G. a lovit-o în cap, cu un topor ce îl avea asupra sa, iar ceilalți inculpați cu o măciucă și o furcă.
În aceste împrejurări și numai datorită puterii părții vătămate C.D., ce s-a apărat cu mâna stângă, coarnele metalice ale furcii s-au înfipt în mână și nu au pătruns în corp, iar ca urmare a agresiunii, viața victimei a fost pusă în primejdie, suferind leziuni pentru a căror vindecare a avut nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale.
Cum deci, cei doi inculpați recurenți, nu au lipsit de la incident și cum s-a delimitat corect gradul de participare al fiecăruia la comiterea faptei, astfel cum s-a examinat și pedepsele aplicate, se apreciază că au fost judicios individualizate, neimpunându-se reducerea acestora.
Pedepsele au fost și diferențiate corect, recurentul T.G. având antecedente penale, în timp ce recurenta T.L. nu are antecedente penale.
În raport și de gravitatea deosebită a infracțiunii comise, poziția oscilantă și de nerecunoaștere parțială, justifică pe deplin cuantumul pedepselor aplicate, de 8 ani și 6 luni pentru T.G. și de 7 ani și 6 luni închisoare pentru T.L.
Ca atare, hotărârea atacată va fi menținută, ca legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se mai constată că inculpații T.M. și T.A. nu au declarat recurs.
Pentru inculpatul recurent T.G. în baza art. 381 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive, de la 28 mai 2001 la 28 februarie 2003.
Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.G. și T.L. împotriva deciziei penale nr. 289 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Constată că inculpații T.M. și T.A. nu au declarat recurs.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.G. timpul arestării preventive de la 28 mai 2001 la 28 februarie 2003.
Obligă recurenții inculpați T.G. și T.L. să plătescă statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului din oficiu, pentru inculpații T.M. și T.A., în sumă de câte 150.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.