Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 137 din 8 mai 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.Șt. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. (b) și art. 76 lit. b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 175.000 lei despăgubiri civile către partea civilă D.T. A fost respins ca neîntemeiat restul pretențiilor părții civile.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 474.000 lei către Spitalul Municipal H. și la 8.540.481 lei către Spitalul Clinic nr. 3 I.
În baza art. 118 lit. (b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a unei lopeți, corp delict folosit la săvârșirea faptei.
Tribunalul a reținut că, în dimineața zilei de 20 noiembrie 2000, inculpatul (vecin cu partea vătămată), fiind amenințat și insultat de acesta, pe fondul unor relații anterioare de dușmănie, l-a lovit în cap cu o lopată, cauzându-i o fractură craniană și dilacerare cerebrală, leziuni care i-au pus în pericol viața părții vătămate D.T.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 223 din 11 iulie 2002, a admis apelul declarat de partea civilă D. T. împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o în parte în privința laturii civile. Rejudecând cauza sub acest aspect, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 25 milioane lei cu titlu de daune morale, către partea civilă.
Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.Șt.
În considerentele deciziei, curtea a apreciat că soluția tribunalului este greșită doar sub aspectul modului de rezolvare a pretențiilor civile formulate de partea vătămată. I s-au acordat daune morale părții civile, care a rămas cu o infirmitate fizică (lipsă de substanță osoasă de aproximativ 7/4 cm în zona craniană), infirmitate care o privează de o viață normală. Curtea de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru existența legitimei apărări.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, invocând existența legitimei apărări și a solicitat achitarea sa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
În speță, însă, inculpatul C.Șt. nu s-a aflat într-o asemenea situație deoarece, deși au existat din partea victimei amenințări și s-au proferat insulte la adresa inculpatului, acestea nu au constituit un atac în sensul prevăzut de textul penal citat. Această atitudine a victimei a creat doar o puternică tulburare inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de provocare, circumstanță atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., (avută în vedere de instanțe la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului). Victima nu se afla în curtea inculpatului, ci in drumul comunal, și a fost lovită cu o lopată în cap de către inculpatul aflat în curtea sa. Prin urmare, fapta nu a fost săvârșită pentru înlăturarea unui atac material, direct ori imediat din partea victimei, ci a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Reținând că instanțele au aplicat corect prevederile art. 73 lit. b) C. pen, iar nu pe cele ale art. 44 alin. (2) din același cod, text invocat de recurent, dar inaplicabil în speță, recursul va fi respins, ca nefondat
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen, recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții de Apel Iași.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.