Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 193 din 8 martie 2002, Tribunalul București, secția a II - a penală, a condamnat pe inculpații:
- P.A.G. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) și e) cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen.
În baza art. 350 C proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive, de la 14 noiembrie 2001, la zi.
-I.N.V. la 6 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b),art. 74 lit. c) și art. 75 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 din același cod.
- N.M.G. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii din același cod.
În baza art. 81 raportat la art. 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, aplicată acestuia, pe durata termenului de încercare, de 4 ani, iar în baza art. 359 C proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen., a dedus reținerea de o zi, din 14 noiembrie 2001.
- M.C.M. la:
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), d) și e) cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen.
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen. și;
- un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 194, cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, iar conform art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere, executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a pus în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte din 3 în 3 luni la secția de poliție, în raza căreia domiciliază la sfârșitul fiecărei perioade, și să comunice orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să prezinte informații de natură a fi controlate, privind mijloacele de existență.
În baza art. 86 alin. (3) C. pen., instanța a pus în vedere acestui din urmă inculpat, să nu intre în legătură cu inculpații Ionescu N.V. și P.A.G., această supraveghere revenind secției de poliție în raza căreia domiciliază inculpatul.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei, reținerea de una zi (14 noiembrie 2001).
S-a luat act că partea vătămată S.C. E.E. S.R.L. București nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul P.A.G. a sumei de 1.800.000 lei, de la inculpatul N.M.G. a sumei de 1.800.000 lei, de la inculpatul I.N.V. a sumei de 2.400.000 lei și de la inculpatul M.C.M. a sumei de 1.200.000 lei, sume obținute din săvârșirea infracțiunii.
În baza aceluiaș text de lege, de la inculpații P.A.G. și I.N.V. s-a mai confiscat câte 100.000 lei, bani obținuți din vânzarea telefonului mobil.
Prima instanță a reținut că, în seara zilei de 15 februarie 2001, inculpatul P.A.G. împreună cu inculpații N.M.G., I.N.V. și M.C.M. se aflau pe Șoseaua Olteniței din București.
Inculpatul M.C.M. a coborât în stația de metrou C.B. și observând că partea vătămată B.P. are un telefon mobil pe care l-a pus în geanta tip Diplomat care o avea în mână, a revenit la suprafață și le-a adus la cunoștință celorlalți inculpați despre această situație, și cu toții s-au hotărât ca să sustragă geanta în care scop au urmărit partea vătămată.
Inculpatul I.N.V. a depășit partea vătămată, iar în urma sa, inculpatul P.A.G. a apucat cu mâinile geanta și a tras-o la el.
Partea vătămată a opus rezistență, dar din cauză că inculpatul trăgea cu forță geanta, aceasta a căzut, suferind leziuni la genunchiul stâng.
Mânerul genții cedând și rămânând în mâna părții vătămate, inculpatul P.A.G. a sustras geanta și a fugit de la locul faptei, urmat de inculpații I.N.V. și N.M.G.
Apoi, au desfăcut geanta, unde au găsit suma de 7.200.000 lei, acte și alte bunuri, între care un telefon mobil. Banii au fost împărțiți în mod egal între cei trei, iar telefonul a rămas la inculpatul P.A.G. În aceeași seară, acesta din urmă, împreună cu inculpatul I.N.V. au vândut telefonul mobil cu suma de 200.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.
Tot în aceeași seară, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul M.C.M., care le-a cerut acestora și primit câte 600.000 lei, pentru a nu-i divulga organelor de poliție.
Prin decizia penală nr. 293 din 28 mai 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.C.M., a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C proc. pen., l-a achitat pe acest inculpat pentru infracțiunile de tăinuire și șantaj prevăzute de art. 221 și art. 194 alin. (2) cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Se motivează că, întrucât inculpatul M.C.M. a fost participant la infracțiunea de tâlhărie, sub forma complicității, nu poate fi în același timp, tăinuitor și autor, al infracțiunii de șantaj.
Apelurile declarate de inculpații P.A.G. și I.N.V., care au criticat sentința pentru greșita proporționalizare a pedepselor, au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale nr. 293 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.A.G.
Parchetul a formulat următoarele motive de recurs:
- instanța de fond a judecat cauza, deși procedura de citare nu a fost îndeplinită cu partea vătămată S.C. E.E. S.R.L. proprietara genții diplomat, a sumei de 5.200.000 lei și a telefonului mobil, sustrase de inculpați;
- s-a omis citarea de către curtea de apel a părților responsabile civilmente A.P., M.I., M.N., P.G. și P.R.;
- greșita reținere a recidivei după executare prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la inculpatul N.M.G., căci pedepsele anterioare, considerate ca primul termen al recidivei au fost săvârșite în timp ce era minor;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, N.M.G. și M.C.M., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Inculpatul P.A.G. a criticat sentința numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând să fie redusă.
Recursurile sunt fondate în sensul ce se va arăta, în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 24 C. pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal se numește parte vătămată, iar persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă.
Potrivit aceluiaș articol, persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 291 C proc. pen., judecarea poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
În cauză, prima instanță deși a reținut că suma de 5.200.000 lei și telefonul mobil BOSCH, aflate în geanta sustrasă de inculpați aparțineau firmei S.C. E.E. S.R.L. București, totuși contrar dispozițiilor legale amintite, nu a dispus citarea acestei firme în calitate de parte vătămată.
Faptul că, în timpul cercetărilor, firma menționată a trimis o adresă prin care aduce la cunoștință că nu se constituie parte civilă împotriva inculpaților, nu era de natură să înlăture obligația instanței de a o cita în calitate de parte vătămată și a o întreba dacă înțelege să stea în proces în această calitate.
Nici motivația în sensul că operează principiul disponibilității părților cu privire la acțiunea civilă, nu justifică necitarea în proces a părții vătămate la niciunul, din termenele de judecată.
Totodată, se constată că prima instanță nu a citat pe toate părțile responsabile civilmente ale inculpaților minori, fiind omise a fi citate părțile responsabile civilmente M.I. și P.R., iar instanța de apel nu a citat nici o parte responsabilă civilmente.
Întrucât judecarea în fond și în apel fără citarea legală a unor părți, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C proc. pen., se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță.
Ca urmare, motivul referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților N.M.G. și M.C.M., formulat de parchet, ca și motivul de individualizare formulat de recurentul inculpat P.A.G., urmează a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei de către prima instanță.
De asemenea, prima instanță urmează a examina și motivul formulat în recursul parchetului, cu privire la greșita reținere a recidivei după executare, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în sarcina inculpatului I.N.V., ținându-se seama în acest scop, de condamnările menționate în cazierul judiciar, de faptul că la data faptelor anterioare era minor și de dispozițiile art. 38 C. pen.
Totodată, urmează a se observa că deducerile timpului arestării preventive, din pedepsele cu aplicarea art. 81 și a art. 861 C. pen., nu este posibilă decât în eventualitatea revocării acestor măsuri, căci altfel se ajunge nelegal, la diminuarea termenului de încercare.
Pentru considerentele arătate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C proc. pen., a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.A.G., a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și a se trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Totodată, constatând că se mențin motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.A.G., urmează a se menține starea de arest a acestuia.
Onorariile de avocat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.A.G. împotriva deciziei penale nr. 293 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 193 din 8 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II –a penală și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
Menține starea de arest a recurentului inculpat P.A.G.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.