Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 74 din 25 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Alba, inculpatul minor V.ȘT. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata arestului preventiv începând cu 15 februarie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 14 februarie 2002, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar și la discoteca din localitatea Oarda de Jos, ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 23, părăsind discoteca, inculpatul s-a deplasat, pe jos, spre municipiul Alba Iulia. În timp ce traversa pasarela din cartierul Partoș, Alba Iulia, a observat-o pe partea vătămată D.E., care se deplasa spre domiciliu. Hotărând să-i sustragă poșeta, inculpatul s-a așezat pe o bordură, așteptând ca partea vătămată să-l depășească, după care a atacat-o, a trântit-o la pământ, lovind-o cu pumnii și picioarele.
În timp ce victima se apăra, inculpatul i-a smuls geanta de pe umăr, îndepărtându-se în fugă. La scurt timp, inculpatul a fost prins de martorii P.P. și S.N.A., fiind imobilizat până la sosirea organelor de poliție.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile termen de îngrijiri medicale.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii.
În drept s-a reținut că faptele comise de inculpatul minor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatului și împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă.
Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desființarea hotărârii apelate și aplicarea unei pedepse legale și temeinice.
În esență, în motivarea apelului declarat, hotărârea apelată este criticată în primul rând sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, în sensul că deși nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa se situează sub limita specială prevăzută de lege pentru această infracțiune. Tot în acest context se apreciază că față de caracterul flagrant al faptei, recunoașterea inculpatului nu se poate reține ca circumstanță atenuantă.
În al doilea rând, hotărârea atacată este criticată și sub aspectul că deși prin sentința penală nr. 712/2001 a Judecătoriei Alba Iulia inculpatul a fost condamnat la un an și 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicând prevederile art. 83 C. pen., în mod nelegal instanța de fond a adăugat la pedeapsa aplicată doar pedeapsa de un an și 3 luni închisoare.
Prin apelul declarat și memoriul depus, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motivând că părinții săi sunt bolnavi și nu au mijloace de subzistență.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 153/A din 25 iunie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 74 din 25 martie 2002 a Tribunalului Alba.
Desființează această sentință sub aspectul individualizării pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite dispune:
Stabilește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute 4 ani și 9 luni închisoare.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.Șt., împotriva aceleiași sentințe.
Menține starea de arest și deduce din pedeapsă perioada executată cuprinsă între 25 februarie 2002 – 25 iunie 2002.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În termenul legal, inculpatul V.Șt., a declarat recurs, nemulțumit de faptul că i s-a respins apelul, ce privea reducerea pedepsei, cerere reiterată și în prezent.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele și probatoriul administrat, se constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel, de 3 ani închisoare este în imediata apropiere a limitei minime prevăzută pentru infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpat în timpul minorității, azi devenind major, de la 20 mai 2002.
Pedeapsa finală pe care o are de executat, este de 4 ani și 9 luni închisoare, ca urmare a sancțiunii legale ce a intervenit prin aplicarea art. 83 C. pen. (revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare aplicată inculpatului) și deci a adăugării la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 3 ani închisoare, a pedepsei anterioare de un an și 9 luni închisoare, cu suspendare, ce i s-a aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 712 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Deci, în termenul de încercare a inculpatulului atunci minor, deși i s-a acordat șansa reeducării fără privare de libertate, nu a dovedit că s-a îndreptat și a comis o nouă faptă penală și deosebit de periculoasă, tâlhărie, ce face obiectul dosarului de față și de aceea legal s-a aplicat art. 83 C. pen.
Toate aceste elemente caracterizează periculozitatea sporită pe care o reprezintă inculpatul recurent, pentru societate, așa încât, pedeapsa aplicată, nu apare excesivă, și ca atare nu se impune a fi redusă.
În consecință, recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Șt. împotriva deciziei penale nr. 153/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 la 28 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.