Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, având de soluționat apelurile declarate de inculpații D.H.F. și D.H.C., s-a pus în discuție din oficiu, menținerea stării de arest luată față de inculpați, care au cerut amânarea judecării apelurilor în vederea angajării unor apărători.
Cu concluziile procurorului, a apărătorului desemnat din oficiu și a inculpaților instanța a dispus menținerea stării de arest a apelanților inculpați, având în vedere că, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, se mențin și în prezent.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul D.H.F. a declarat recurs, în termen legal, prin care a solicitat judecarea lui în continuare în stare de libertate, prin revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând recursul inculpatului în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
In acest sens, prin sentința nr.130 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit.a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare, situație în care, Curtea a constatat în mod corect că, gravitatea faptei comise, precum și temerea că prin punerea sa în libertate ar putea comite fapte de aceeași natură, impun în continuare privarea sa de libertate, chiar în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție până la condamnarea definitivă.
Totodată, mai precizăm și faptul că secția I penală a Curții de Apel București, prin decizia nr.26 din 21 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 38515 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.H.F. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, Secția I penală, pronunțată în dosarul nr.46/2004, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.H.F. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.46/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 februarie 2004.