Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brașov prin sentința penală nr. 329/S din 26 octombrie 2000, a condamnat pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, în baza art. 65 din același cod, a aplicat pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, iar în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpat la despăgubiri civile.
S-a reținut că, în perioada aprilie – iunie 1999, inculpatul a achiziționat de la părțile civile marfă în valoare de 244.021.932 lei, emițând bilete la ordin pentru a căror acoperire nu exista disponibil bancar necesar.
Împotriva acestei sentințe, procurorul general, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 5 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, considerând-o că a fost pronunțată cu încălcarea legii, inculpatul fiind judecat în lipsă, deși arestat.
Recursul în anulare este fondat.
Examinându-se actele și condițiile în care a fost judecat inculpatul, la data de 26 octombrie 2000, când s-a pronunțat sentința penală nr. 329/S, ce face obiectul recursului în anulare de față, se constată următoarele:
În cursul procesului penal de față, inculpatul a fost arestat, în altă cauză, la data de 15 august 2000 și această situație a sa, a fost adusă la cunoștință instanței prin procesul-verbal din 13 septembrie 2000 al Poliției municipiului Brașov.
Această împrejurare este atestată și de dosarul penal nr. 913/2000 al Tribunalului Brașov, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 53 din 22 februarie 2001 și prin care, același inculpat a fost judecat, tot în lipsă, deși arestat, deci cu lipsă de procedură.
Procurorul general, a declarat recurs în anulare și împotriva acestei sentințe penale nr. 53 din 22 februarie 2001.
Cum și în prezenta cauză, se constată aceeași judecată în lipsă, deși inculpatul era arestat în altă cauză, rezultă că s-a judecat cu lipsă de procedură, adică prin încălcarea dispozițiilor art. 314 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Văzând că această încălcare a legii este sancționată cu nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. și care neregulă nu poate fi înlăturată în nici un mod și se invocă în orice stare a procesului, luându-se în considerare și din oficiu, recursul în anulare, va fi admis, ca fondat, în baza art. 4141 C. proc. pen.
Ca urmare, hotărârea atacată va fi casată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, la Tribunalul Brașov.
Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 329/S din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov, privind pe inculpatul B.I.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Brașov.
Constată că inculpatul B.I. este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.