S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpații P.M., D.V., D.N. și V.A. și de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.435 din 25 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-au prezentat recurentul inculpat P.M., aflat în stare de libertate, asistat de avocat I.C. apărător ales și intimata parte vătămată D.D.
Au fost lipsă ceilalți intimați inculpați toți aflați în stare de libertate, pentru apărarea cărora s-a prezentat avocat A.I. apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit și intimatele părți civile S.P. și S.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei solicitând în esență admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea dosarului la prima instanță pentru soluționare, având în vedere neconcordanța dintre minută și dispozitivul hotărârii.
Parchetul a mai criticat hotărârile atacate și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare stabilită, precum și pentru omisiunea aplicării art.88 Cod penal pentru inculpatul D.V.
Avocatul I.C. pentru inculpatul P.M. a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât există neconcordanță între cele două dispozitive, motiv pentru care solicită și admiterea recursului inculpatului, celălalt motiv vizând încadrarea juridică a faptelor, urmând a fi analizată de instanța de rejudecare.
Avocatul A.I. pentru inculpații D.V., D.N. și V.A. a pus concluzii de admitere a recursului parchetului pentru motivul arătat la punctu I, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Cu ocazia rejudecării urmează să fie discutate celelalte motive invocate de procuror.
Intimata parte vătămată a fost de acord cu recursul parchetului.
Procurorul, referitor la recursul inculpatului P.M., a susținut admiterea acestuia pentru motivul dezvoltat și în recursul parchetului.
Inculpatul P.M. a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.66 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a I-a penală a condamnat pe inculpații:
- D.V. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune prevăzută de art.215 alin.3 și 5 Cod penal și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, dispunându-se, potrivit art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
- D.N. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.3 și 5 Cod penal.
- P.M. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.2 și 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.3 și 5 Cod penal.
- V.A. la 3 ani închisoare pentru complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.2 și 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.3 și 5 Cod penal și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.292 Cod penal, dispunându-se conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe o durată de 5 ani care constituie termen de încercare, conform art.82 Cod penal.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A obligat pe cei patru inculpați la 930.190.000 lei despăgubiri către părțile civile S.P.P. și S.M.
A dispus anularea înscrisurilor falsificate respectiv contract de vânzare – cumpărare 1817/ 22 decembrie 1998, procura din 4 iulie 1999 și BI cu fotografia inculpatei V.A.
A dispus repunerea în situația anterioară, atribuind apartamentul în litigiu părții vătămate D.D.
A obligat pe inculpați la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că inculpatul D.V., fiind căsătorit cu partea vătămată D.D. de care s-a despărțit în fapt în luna august 1998, a luat hotărârea de a vinde apartamentul fără acordul soției sale, folosindu-se de un act de identitate fals pe numele acesteia, a înmînat inculpatei V.A. care, ajutată de inculpații P.M. și D.N. au înstrăinat părților vătămate S.P.P. și S.M. imobilul contra sumei de 60.000.000 lei, inculpata V. primind pentru serviciul său suma de 500.000 lei.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a efectuat o expertiză de evaluare a imobilului, care a stabilit valoarea de circulație de 930.190.000 lei.
Curtea de Apel București, Secția a I-a penală, prin decizia nr.435 din 25 iulie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a desființat sentința sus-arătată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor și aplicarea art.88 Cod penal pentru inculpatul D.V. și, pe fond:
A înlăturat aplicarea art.81 și 82 Cod penal pentru inculpați și în baza art.861, 862 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților, pe timp de câte 8 ani.
Pe durata termenelor de încercare, a dispus ca inculpații să se supună dispozițiilor art.833 alin.1 lit.a,b,c Cod penal, urmând ca fiecare inculpat să se prezinte lunar la secția de poliție din raza de domiciliu a fiecăruia.
A aplicat art.359 Cod procedură penală.
Din pedeapsa aplicată inculpatului D.V. a dedus perioada de la 21 februarie 1999 la 7 iulie 1999.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpații p.m., d.n. și V.A.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.M.
Parchetul a criticat hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- există neconcordanță între minută și dispozitivul sentinței tribunalului, atâta vreme cât din considerentele hotărârii și dispozitiv rezultă că s-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 930.190.000 lei despăgubiri civile către părțile civile, iar din conținutul minutei rezultă că suma reprezentând despăgubiri civile este în cuantum de 93.019.000 lei, motiv pentru care a cerut casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul modalității de executare a acestora .
- deducerea greșită a prevenției pentru inculpatul D.V.
În recursul său, inculpatul P.M.a criticat hotărârile atacate pentru că există neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii instanței de fond și a solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în complicitate la infracțiunea de fals în declarații.
Recursurile sunt întemeiate, potrivit celor ce urmează.
Conform art.309 Cod procedură penală, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii, iar, potrivit art.357 din același cod, dispozitivul trebuie să cuprindă, pe lângă datele despre inculpat, soluția dată de instanță cu privire la infracțiune, precum și soluția dată cu privire la repararea pagubei, deducerea reținerii și arestării preventive, măsurile preventive, măsurile asiguratorii, restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării și rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei.
Art.356 din același cod prevede că hotărârea trebuie să arate – în partea expozitivă –temeiurile de fapt și de drept ale soluțiilor adoptate, oricare ar fi această soluție.
Așadar, deși hotărârea poate fi redactată și mai târziu, ea trebuie să aibă dispozitivul identic cu cel întocmit în momentul pronunțării, deoarece dispozitivul este unic și nu poate fi modificat ulterior.
De asemenea, motivarea pe care se întemeiază hotărârea să corespundă dispozitivului astfel cum a fost întocmit în momentul pronunțării.
În speță, prin minuta întocmită cu ocazia deliberării, inculpații au fost obligați să plătească suma de 93.019.000 lei despăgubiri civile, iar prin dispozitivul ca, de altfel, și prin considerentele întocmite cu prilejul redactării acestei sentințe, ei au fost obligați la suma de 930.190.000 lei cu același titlu.
Pe de altă parte, din motivarea cuprinsă în corpul sentinței rezultă că, acordarea sumei la plata căreia au fost obligați inculpații, cu titlu de despăgubiri, reprezintă valoarea de circulație a imobilului, care potrivit raportului de consultanță pentru expertizarea tehnică și evaluare imobiliară este de 930.190.000 lei, iar din examinarea raportului sus -citat se constată că, valoarea de circulație a imobilului respectiv a fost stabilită ca fiind de 97.408.000 lei, ceea ce infirmă puctul de vedere exprimat în sentință.
Prin urmare, între cele două dispozitive și între acestea și motivarea pe care se întemeiază hotărârea există neconcordanță, situație în care sentința pronunțată este nelegală, deoarece, față de soluțiile contradictorii adoptate, nu se poate ști ce anume a hotărât instanța în ceea ce privește întinderea prejudiciului produs de inculpați prin faptele săvârșite.
Așa fiind și cum stabilirea corectă a prejudiciului cauzat de inculpați, prezintă, deopotrivă importanță - în speță, fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune - atât pentru justa soluționare a acțiunii civile, cât și a acțiunii penale, cunoscut fiind că întinderea prejudiciului constituie un element esențial în determinarea pericolului social concret al infracțiunii săvârșite, individualizarea pedepsei și încadrarea juridică, Curtea se află în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței, atât sub aspectul laturii civile, cât și sub aspectul laturii penale, motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei.
De asemenea, nelegal a procedat și curtea de apel, când având să se pronunțe asupra criticii aduse de inculpatul P.M.asupra neconcordanței între cele două dispozitive ale sentinței, omite să examineze motivul de apel astfel formulat.
În consecință, pe baza acestui motiv comun de casare, urmează a se admite recursurile declarate de procuror și de inculpatu a se casa ambele hotărâri atacate, iar cauza să fie trimisă spre rejudecare instanței de fond.
Față de soluția dată acestui prim motiv de recurs, nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de recurenți, care vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.435 din 25 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.66 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului București, Secția I penală și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București.
Onorariul de avocat în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu asigurată intimaților inculpați D.V., D.N. și V.A., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.