Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 446 din 19 septembrie 2002 Tribunalul Constanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B.L.L. din infracțiunea de vătămate corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) teza a II-a C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul:
- B.L.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată (a reținerii și arestării preventive) de la 27 aprilie 1997 până la 1 mai 1997 și de la data de 14 aprilie 2000 până la data de 24 ianuarie 2001.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.G. S.A. Constanța la plata sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile daune morale către partea civilă B.A.
A luat act că inculpatul a achitat părții civile Spitalul Clinic Județean Constanța cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.L.L. a unui cuțit utilizat la săvârșirea faptei, în folosul statului.
În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.G. S.A. Constanța, la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a-l condamna pe inculpat, tribunalul a reținut că la 26 aprilie 1997, după ce a fost încunoștințat de P.S., că în incinta șantierului pe care îl păzea B.L.L., se află persoane străine, acesta din urmă a ieșit din baraca sa pentru a vedea ce se întâmplă. Cu această ocazie inculpatul a observat pe trotuarul din fața șantierului doi tineri care l-au înjurat, ceea ce l-a determinat să alerge după ei.
În cele din urmă, B.L.L. l-a ajuns și prins pe minorul B.A., pe care l-a lovit la cap cu un baston din aluminiu, iar apoi i-a aplicat o lovitură în zona hemitoracelui drept, cu un cuțit ce-l avea asupra sa.
Prin lovitura aplicată cu cuțitul, inculpatul a provocat părții vătămate un „pneumotorax parțial, aplicolateral-bazal dreapta”, leziuni ce i-au pus în pericol viața prin complicații hemoragice și insuficiență respiratorie.
Inițial, pentru soluționarea cauzei a fost sesizată Judecătoria Constanța, deoarece procurorul a încadrat fapta în prevederile art. 182 alin. (1) teza II C. pen.
Instanța amintită, prin sentința penală nr. 458 din 5 martie 1999 pronunțată în dosar nr. 1165/1997, l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare în temeiul art. 182 alin. (1) teza II cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
Hotărârea de mai sus a fost atacată cu apel de către procuror, inculpat și partea civilă, apeluri care au fost admise de către Tribunalul Constanța, obligând pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. S.G. S.A. Constanța la 20.000.000 lei despăgubiri civile (daune morale) către B.A. (decizia penală nr. 1029 din 17 septembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 1085/1999).
Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs de către B.L.L., recurs ce a fost respins de către Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 1193 din 10 martie 2000 pronunțată în dosarul nr. 5752/1999.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a promovat recurs în anulare în cauza de față, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei încadrări a faptei supusă judecății. S-a motivat în recursul în anulare, că fapta constituie infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., și nu infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) teza II C. pen.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 5444 din 7 decembrie 2001 pronunțată în dosarul nr. 3694/2000, a admis recursul în anulare, a casat toate hotărârile pronunțate în cauză și a trimis dosarul la Tribunalul Constanța pentru a judeca fapta sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor.
Tribunalul Constanța rejudecând cauza a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 182 alin. (1) teza II C. pen., în art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și l-a condamnat pe B.L.L. așa cum s-a arătat mai sus.
Într-adevăr, instanța de fond dând faptei o nouă calificare, s-a încadrat în limitele rejudecării stabilită de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia de casare. Chiar dacă fapta a primit calificarea juridică a unui omor calificat sub forma tentativei, judecata este în limitele hotărârii de casare cu trimitere, deoarece instanța de control judiciar a făcut trimitere doar la infracțiunea tip, urmând ca instanța de fond să dea calificarea și în raport de circumstanțele agravante ale faptei.
Hotărârea tribunalului a fost atacată cu apel de către inculpat, care personal și prin avocatul ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în prevederile art. 182 alin. (1) teza II C. pen., infracțiune pentru care să fie achitat în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 44 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante și să fie redusă pedeapsa.
Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 272/A din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.L.L. împotriva sentinței penale nr. 446 din 19 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Nemulțumit și de această hotărâre în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate și prin apel, respectiv a solicitat să se revină asupra încadrării juridice prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. și să se reducă în mod corespunzător pedeapsa, așa încât să se ajungă în final la aplicarea unei sancțiuni în limita timpului deja executat.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele și probatoriul administrat în raport de criticile aduse precum și din oficiu, se reține că acestea au fost evaluate corect, iar încadrarea juridică este cea legală și corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurate de inculpat, recunoscându-i-se și circumstanțe atenuante.
Pedeapsa aplicată în condițiile expuse, de 2 ani și 6 luni închisoare, în apropierea limitei minime fiind, nu poate fi apreciată ca excesivă și de aceea nici sub acest aspect, recursul nu este fondat.
Astfel, activitatea inculpatului de a lovi victima, cu cuțitul, cauzându-i o plagă înjunghiată hemitorace drept, cu pneumotorax parțial și pentru care s-a intervenit chirurgical, punându-i în primejdie viața, dovedește fără dubiu că petentul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, chiar dacă acest rezultat nu s-a produs, datorită intervenției prompte chirurgicale de specialitate. Deci, datorită unei cauze independente de voința sa. Toate aceste elemente mai evidențiază și faptul că, pe plan subiectiv, inculpatul a avut reprezentarea rezultatului mortal (față de obiectul deosebit de vulnerant folosit, cuțit, zona vitală atinsă, cavitatea toracică, și intensitatea mare a loviturii) și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Așadar, pe deplin justificat s-a constatat că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor în forma tentativei și nu poate fi pusă în discuție împrejurarea că inculpatul a urmărit vătămarea corporală gravă a victimei, astfel cum e prevăzută de art. 182 C. pen.
În consecință, hotărârea atacată, urmează a fi menținută, ca legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursul respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 272/P din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.