Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petiția din 5 iunie 2002, condamnatul I.M.R. a solicitat întreruperea executării pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru șase infracțiuni de tâlhărie, de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 310/2000.
Petiționarul a invocat în cererea sa situația grea familială, susținând că mama sa este bolnavă și locuința a fost deteriorată în urma unui incendiu, iar mama, fiind pensionară, nu are posibilitatea de a putea suporta plata reparațiilor, mai ales că mai are în întreținere 4 copii minori.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 911 din 3 octombrie 2002, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului, motivând că, din raportul de anchetă socială, rezultă că cele invocate de petiționar, nu sunt reale.
Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, invocând tot motivul privind situația familială, dar modificat în sensul că mama sa a plecat în străinătate, iar surorile sale au rămas singure.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 712 din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul.
Se motivează că nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, care ar avea consecințe grave pentru familia petiționarului.
Condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat, lăsând soluționarea la aprecierea instanței.
Recursul nu este fondat.
Din referatul de anchetă socială al Consiliului Local al Sectorului 2, rezultă că mama condamnatului, în vârstă de 49 ani, precum și surorile inculpatului, sunt încadrate în muncă la aceeași societate, realizând un venit total de peste 5 milioane lei, lunar.
Mama este proprietara unei locuințe, compusă din 3 camere, care sunt complet mobilate și bine întreținute.
Nici unul din membrii familiei nu are probleme de sănătate.
Condamnatul mai are un frate, care este arestat și condamnat în aceeași cauză, tot la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Așa fiind, corect s-a reținut că nu există împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familia sa.
Nici chiar dacă mama condamnatului ar fi plecat ulterior în străinătate, nu este de natură a se considera că există împrejurări speciale în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Totodată, este de menționat și faptul că recurentul nu a avut nici o ocupație, încât nu a contribuit la cheltuielile familiei.
În același timp, nu se poate ignora faptul că se ocupa cu infracțiunile de tâlhărie, împreună cu fratele său mai mic.
În această situație, chiar dacă ar exista o situație specială familială, totuși nu se impune întreruperea executării pedepsei, întrucât condamnatul nu ar fi în măsură să-și ajute familia și dacă s-ar acorda întreruperea executării pe termenul maxim.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Ca urmare a acestei soluții, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.M.R. împotriva deciziei penale nr. 712 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.