Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 505 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Constanța, s-a respins, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul D.G.
În fapt s-a reținut că, prin sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța (definitivă prin decizia penală nr. 6 din 14 ianuarie 1999 a Curții de Apel Constanța) s-au aplicat, numitului D.G. pedepsele de: un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; o lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., totul cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de contrabandă, s-a constatat executată (prin arest preventiv de la 27 noiembrie 1994, până la 19 iunie 1996), iar celelalte au fost grațiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Calculându-se termenul de reabilitare de la data executării, respectiv de la 19 iunie 1996, s-a constatat împlinirea acestuia pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.
Cu privire la celelalte două pedepse grațiate, termenul de reabilitare curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv de la 28 octombrie 1999 (când s-a retras recursul prin încheierea Curții Supreme de Justiție) și este evident că nu s-a împlinit până la soluționarea cererii.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, petentul D.G. a declarat apel, motivând că s-a împlinit termenul de reabilitare, deoarece, conform art. 136 C. pen., a curs de la data actului de grațiere.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 282/P din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul D.G. împotriva sentinței penale nr. 505 din 15 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, petentul, solicitând a se reaprecia modalitatea de calculare a termenului de reabilitare judecătorească potrivit art. 136 C. pen.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului, se constată că instanțele, au calculat corect, termenul necesar în cauză și după care se putea introduce prezenta cerere de reabilitare judecătorească.
Nu s-a comis nici o eroare în calcularea acestui termen, aflându-ne în prezența mai multor condamnări, la pedepse cu închisoare mai mari de un an până la 5 ani și din care două, au fost grațiate integral și condiționat potrivit Legii nr. 137/1997.
Cum sentința penală de condamnare a rămas definitivă, prin încheierea din 28 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, termenul de reabilitare, de 4 ani și 9 luni se calculează începând cu această dată și astfel corect s-a stabilit că, acesta se va împlini abia al 28 iulie 2004. Așadar, cererea de reabilitare judecătorească, temeinic s-a respins, ca fiind introdusă înainte de termenul legal.
Rezultă că și recursul declarat de petent, este nefondat și potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.G. împotriva deciziei penale nr. 282/P din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.