Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1059/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239 din 27 august 2002, Tribunalul Gorj, secția penală, a admis cererea privind contopirea pedepselor formulată de condamnatul C.V. și a dispus contopirea pedepselor de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 201/2001 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2638/2002 a Curții Supreme de Justiție), cu pedeapsa de un an închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 3931 din 9 octombrie 2001 a Judecătoriei Tg.-Jiu), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, condamnatul urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus anularea vechiului mandat și emiterea unui nou mandat de executare. A fost dedusă din pedeapsă detenția de la 9 iulie 2001.

Tribunalul a reținut că infracțiunile săvârșite de petent la 16 aprilie 2001 și 2 octombrie 2001 sunt concurente, fiind comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel încât, conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 471 din 28 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În considerentele deciziei, curtea a reținut că sporul aplicat la individualizarea postjudiciară se impune ca urmare a gravității faptelor săvârșite de condamnat (tentativă de omor și vătămare corporală), sporul urmând să contribuie la realizarea scopului educativ și represiv al pedepsei.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând reducerea sporului de pedeapsă. A motivat că nu a săvârșit cu intenție faptele de violență, ci „sub imperiul scuzei provocării și al legitimei apărări”.

Recursul este nefondat.

Instanțele au reținut corect temeinicia cererii de contopire formulată de condamnat, constatând că infracțiunile săvârșite de acesta, pentru care a fost condamnat prin două hotărâri rămase definitive, sunt concurente, fiind săvârșite înainte ca infractorul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, conform art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., instanțele au aplicat dispozițiile art. 34 lit. b) din același cod, stabilind ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, în raport cu gravitatea infracțiunilor violente săvârșite (una dintre ele fiind tentativă la infracțiunea de omor calificat).

Curtea constată că aprecierea instanțelor privind necesitatea sporirii pedepsei este întemeiată, ambele infracțiuni săvârșite fiind violente și având un grad ridicat de pericol social. Faptele au fost săvârșite cu intenție, iar aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nu înlătură caracterul intenționat al tentativei de omor calificat, ci, reprezentând doar o circumstanță atenuantă legală, a determinat aplicarea unei pedepse reduse, conform art. 76 C. pen. Totodată, se constată că sporul de pedeapsă este redus, astfel încât nu se impune modificarea lui.

Legitima apărare invocată de recurent nu a fost reținută de nici una dintre instanțele care l-au condamnat pe inculpat, ea fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, conform art. 44 din C. pen., iar dacă ar fi fost reținută, inculpatul nu ar mai fi fost condamnat și nu s-ar mai fi solicitat contopirea pedepselor.

În consecință, curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 471 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.