Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 106/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 347 din 1 octombrie 2001 Judecătoria Bolintin Vale l-a condamnat pe inculpatul Z.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și art. 209 alin. (3) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, în noaptea de 18 ianuarie 2001, inculpatul Z.L. împreună cu un alt inculpat (condamnat în cauză) au sustras conductorii rețelei electrice de joasă tensiune care alimentau comuna Clejani, cauzând un prejudiciu de 1.200.000 lei S.C. E. S.A. Giurgiu, proprietatea rețelei.

Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

În temeiul dispozițiilor art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sus-menționatei sentințe considerând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii.

S-a motivat în sensul că, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite, decât cele prevăzute de lege.

Recursul în anulare declarat va fi admis pentru următoarele considerente.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de nelegalitatea invocată și prevederile legale, Curtea Supremă de Justiție constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 207 din 22 noiembrie 2000, printre altele, furtul de componente ale rețelelor electrice constituie infracțiunea de furt calificat și se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Totodată, potrivit aceleiași ordonanțe de urgență care a modificat și dispozițiile art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură.

Așa fiind, cum fapta a fost săvârșită de inculpat la 18 ianuarie 2001, deci după modificările aduse codului penal de ordonanța în discuție, iar infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani, deci peste limita maximă de 15 ani închisoare stabilită în alin. (3) al art. 81 C. pen., instanța nu putea să aplice inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare fără reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante și nici să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără să încalce prevederile legale sus-citate.

Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii situație în care, Curtea Supremă de Justiție va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. În rejudecare, instanța supremă va aplica inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenție însă va avea în vedere circumstanțele atenuante personale referitoare la buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei (respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are în întreținere 5 copii minori), precum și cele referitoare la atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii în sensul recunoașterii faptei comise și achitării prejudiciului, situație în care, se vor reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și se va da eficiența cuvenită efectelor prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen.

În concluzie, constatându-se că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. pen., secția penală, a Curții Supreme de Justiție în temeiul dispozițiilor art. 4141 alin. (1) coroborat cu art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și va aplica inculpatului o pedeapsă cu executare.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 347 din 1 octombrie 2001 a Judecătoriei Bolintin Vale, privind pe inculpatul Z.L.

Casează sentința penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Aplică art. 74 și art. 76 C. pen. și condamnă pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g și i) și alin. (3) lit. c) C. pen., la 3 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat Z.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.