Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1060/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din 19 iunie 2002, adresată Tribunalului Dâmbovița, condamnatul M.G.G. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, nr. 35 din 4 februarie 2002 a Tribunalului Dâmbovița (definitivă prin decizia penală nr. 92 din 11 martie 2002 a Curții de Apel Ploiești) și nr. 169 din 17 mai 2002 a Tribunalului Dâmbovița, toate faptele fiind săvârșite înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Prin sentința penală nr. 319 din 13 septembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a descontopit pedepsele cu închisoare de 4 ani, 3 ani și respectiv 3 ani închisoare (pentru fapte de furt calificat și tâlhărie săvârșite începând din 7 septembrie 2000), aplicate prin sentința penală nr. 169 din 17 mai 2002 (definitivă prin neapelare) și pedepsele cu închisoare de 3 ani, 2 ani, 2 ani și 8 luni și 2 ani 6 luni (pentru fapte de furt calificat și tâlhărie săvârșite începând din 13 noiembrie 2000) aplicată prin sentința penală nr. 35 din 4 februarie 2002 (definitivă prin decizia penală nr. 92 din 11 martie 2002 a Curții de Apel Ploiești).

Prin aceeași sentință penală s-au contopit pedepsele individualizate, după cum s-a menționat, cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe timp de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 (dosar nr. 7588/2001) a Judecătoriei Târgoviște (pentru furt săvârșit în noaptea de 21 iulie 2001), dispunându-se ca minorul condamnat M.G.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Pentru pronunțarea sentinței penale nr. 319 din 13 septembrie 2002 s-a motivat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., infracțiunile deduse judecății fiind săvârșite de același făptuitor, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, solicitând să-i fie aplicată măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru un termen de 4 ani (dispusă prin sentința penală nr. 1545 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște).

Prin decizia penală nr. 487 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.G.G., motivându-se că prima instanță a reținut corect pedepsele și faptele concurente, potrivit art. 33 și art. 36 C. pen., dispunându-se să execute 4 ani închisoare, deoarece nu se poate dispune ca petentul să execute măsura educativă a internării în Centru de reeducare, dat fiind că el a fost condamnat și la pedeapsă cu închisoare.

Această decizie penală a fost atacată cu recurs de către condamnatul M.G.G., reiterând același motiv de a i se aplica măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe un termen de 4 ani, pentru a se putea califica într-o meserie.

Recursul este nefondat.

După cum s-a arătat, inculpatul, minor fiind, a comis mai multe infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, începând din 7 septembrie 2000, precum și în anul 2001, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, existând astfel un concurs real de infracțiuni, în condițiile art. 33 C. pen.

În cazul concursului de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la limitele prevăzute de art. 34 C. pen.

Instanțele, însă, au dispus ca inculpatul, pentru una din fapte să execute măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, iar pentru celelalte l-a condamnat la pedeapsa închisorii.

Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare și pedeapsa închisorii sunt sancțiuni de drept penal diferite, neexistând nici o dispoziție legală care să reglementeze modul de aplicare a acestor sancțiuni în caz de concurs de infracțiuni.

În această situație, trebuie aplicate prevederile Codului penal, Partea generală, care reglementează concursul de infracțiuni. În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Suprem, secția penală, prin deciziile nr. 502 din 9 martie 1979 (C.D. pe anul 1979) și nr. 1889 din 21 decembrie 1980 (R.R.D. nr. 9/1981.

Deci, în cazul recurentului M.G.G. căruia pentru una din faptele concurente, i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe timp de 4 ani, iar pentru celelalte fapte concurente i s-au aplicat pedeapsa închisorii între 2 ani și 6 luni și 4 ani, urmează a se dispune executarea pedepsei închisorii, aceasta fiind mai grea decât măsura respectivă.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.G.G., urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare, hotărârile atacate fiind temeinice și legale.

Recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.G. împotriva deciziei penale nr. 487 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2003.