Asupra conflictului de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Cluj, prin sentința nr. 115 din 12 noiembrie 2002, a dispus în temeiul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 și art. 42 C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul T.V. în favoarea Tribunalului Cluj, motivând că inculpatul și-a pierdut calitatea de militar la data de 24 august 2002 odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, iar dispozițiile acestei reglementări speciale derogă de la legea generală, respectiv art. 40 C. proc. pen.
Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 619 din 12 decembrie 2002, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Cluj, cu motivarea că, potrivit art. 40 C. proc. pen., atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului instanța rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate. Față de acest text de lege, în lipsa unor dispoziții tranzitorii referitoare la competență, concluzia care se desprinde este aceea că tribunalul militar trebuie să judece cauza, întrucât la data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, inculpatul T.V. avea calitatea de plutonier major de poliție.
Investită în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., cu soluționarea acestui conflict negativ de competență, Curtea constată că potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj.
În cauză, se pune problema dacă situația tranzitorie privind competența instanței penale, creată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului trebuie soluționată exclusiv în lumina art. 40 C. proc. pen., sau dacă trebuie aplicate și normele generale în materia dreptului tranzitoriu.
Referitor la competența după calitatea persoanei, art. 40 C. proc. pen., reglementează „competența instanței în caz de schimbare a calității inculpatului”, fără a distinge care este cauza schimbării acestei calități.
Or, schimbarea calității persoanei poate fi determinată de numeroase împrejurări printre care chiar schimbarea legii care modifică statutul anumitor categorii de persoane, cum este Legea nr. 360/2002.
Ca atare, noțiunea art. 40 C. proc. pen., nu este aceea de a soluționa conflictul în timp între normele de competență materială, datorat modificărilor legislative, ci prevede numai că, în cadrul legii aplicabile care poate fi legea nouă sau legea veche, trebuie să se țină seama de calitatea specială a persoanei la data săvârșirii infracțiunii, chiar dacă, la data judecății nu mai are acea calitate.
Rezultă așadar, că art. 40 C. proc. pen., nu exclude aplicarea normelor dreptului tranzitoriu, după cum aplicând normele dreptului tranzitoriu nu înseamnă că se încalcă art. 40 ci, din punct de vedere logic, aplicarea lor se face succesiv.
Se impune deci a se soluționa conflictul în timp între normele de competență, care are precădere. Întrucât Codul de procedură penală nu conține norme pentru soluționarea conflictului de legi în timp în materia competenței, sunt aplicabile dispozițiile Părții generale a Codului de procedură civilă (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000), având în vedere vocația procedurii civile de a reprezenta dreptul comun pentru celelalte ramuri care nu cuprind dispoziții speciale.
Or, potrivit art. 725 C. proc. civ. „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile”.
Se impune concluzia că normele de competență sunt de imediată aplicare, astfel încât, dacă instanța nu a fost sesizată încă, după intrarea în vigoare a legii noi va fi sesizată instanța competentă potrivit acestei legi.
În cauza de față, rechizitoriul privind pe inculpatul T.V. a fost întocmit la 11 octombrie 2002, ulterior datei de 24 august când a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002, astfel că, se impunea a fi investit cu judecarea cauzei Tribunalul Cluj și nu Tribunalul Militar Cluj care nu mai avea competența de a soluționa cauze penale, privind pe inculpații polițiști și care legal a declinat competența în favoarea instanței civile.
Ca urmare, Curtea Supremă de Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, căreia i se va trimite dosarul privind pe inculpatul T.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se trimite pentru soluționare, cauza privind pe T.V.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2003.