Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 390/D/2001 pronunțată la 20 decembrie 2001 în dosarul penal nr. 7884/2001, Tribunalul Bacău, secția penală, a aplicat inculpatului B.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., măsura educativă a internării într-un institut medical educativ până la împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 30 august 2001, și s-a revocat măsura.
S-a confiscat ciocanul corp delict.
Inculpatul și partea responsabilă civilmente B.M. au fost obligați în solidar, la despăgubiri civile către Spitalele județean Bacău și Bagdasar, partea vătămată C.E. nesolicitând pretenții civile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 27 februarie 2001, minorul B.A.M., elev, pentru că lipsise de la liceu a fost certat de mama sa, partea vătămată C.E. Supărat, fiul, după ce mama sa a adormit, a lovit-o de mai multe ori cu ciocanul în cap.
Raportul de constatare medico-legal nr. 3278/2001 a arătat că victima a prezentat plagă cranio-cerebrală postraumatică însoțită de hemoragie dreaptă și apazie mixtă.
Din raportul de expertiză psihiatrică nr. 1355/2001 a rezultat că minorul a acționat cu discernământ.
Ancheta socială a relevat cu privire la persoana și conduita inculpatului minor că provine dintr-un mediu familial inadecvat structurii sale psihice. După despărțirea părinților, inculpatul a rămas în grija mamei, care a folosit metode educative necorespunzătoare dezvoltării fizice și psihice a inculpatului, iar tatăl, s-a implicat insuficient.
Deși minorul a săvârșit fapta cu discernământ este un suferind psihic, prezentând o personalitate dezarmonică de tip schizotim.
În cauză, s-a luat și situația școlară a inculpatului, au fost audiați martorii: B.C., P.M., P.L., R.L., B.N., L.C., iar inculpatul a recunoscut fapta.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 62 din 27 februarie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 551/2002 a admis apelul părții responsabile civilmente sub aspectul laturii civile, aplicând principiul după care ambii părinți răspund civil pentru faptele copiilor lor producătoare de prejudicii materiale, menținând obligarea sa doar la jumătate din cuantumul despăgubirilor cuvenite spitalelor.
Împotriva acestei decizii, partea responsabilă civilmente B.F.M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând exonerarea sa de plata oricăror despăgubiri sau cheltuieli și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. S-a solicitat obligarea ambilor părinți să suporte despăgubirile în solidar cu inculpatul minor.
Examinând hotărârile în raport de motivele invocate și față de probele administrate și dispozițiile legale familiale aplicabile, se rețin următoarele:
Obligația de creștere și educare a copilului revine deopotrivă ambilor părinți (art. 101 C. fam.). Dacă aceștia conviețuiesc împreună cu copilul obligația se execută în natură de ambii părinți.
Dacă minorul se află în îngrijirea și supravegherea unui singur părinte, acesta este singurul care o mai îndeplinește în natură. Obligația celuilalt, care nu locuiește împreună cu minorul se transformă în aceea de a plăti pensie de întreținere. Întâlnirile sale cu minorul, supravegherea rămân drepturi ale acestuia, nu obligații juridice (moral există, dar nu conduc la același efect juridic).
Codul civil arată exact cine răspunde în astfel de situații: cel ce are paza juridică (art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ.).
În cauza de față, mama, victimă, este aceea care avea obligația juridică de a-l supraveghea (stabilită judecătorește, în baza legii, în procesul de divorț).
Astfel, trebuie interpretate dispozițiile legale, aceasta neechivalând și neavând nimic comun cu decăderea din drepturile și obligațiile părintești.
Principiile din dreptul familiei nu se pot aplica în cauză, înafara principiilor din dreptul civil (drept comun, aplicabil pentru soluționarea laturii civile, în procesul penal), or, acestea arată că nu poți fi răspunzător material pentru fapta prejudiciabilă a copilului cu care nu locuiești.
Cu această argumentare este evidentă temeinicia recursului declarat de partea responsabilă civilmente și aspectul nefondat al recursului declarat de parchet, de altfel contradictoriu în formularea sa, față de concluzie.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a casa, atât decizia, cât și sentința și a-l exonera pe B.A.M. de plata oricăror despăgubiri civile, dispărând astfel și solidaritățile.
Recursul declarat de parchet urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției, conform art. 191 alin. final C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.F.M. împotriva deciziei penale nr. 62 din 27 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe intimatul inculpat B.A.M.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 390 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Bacău numai cu privire la obligarea recurentului în solidar cu inculpatul B.A.M. la despăgubiri civile către Spitalul Județean Bacău și Spitalul Clinic de urgență „Prof. Dr. Bagdasar”, dispoziție pe care o înlătură.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiași decizii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.A.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.