Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 182 din 23 aprilie 2002, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul Ș.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la o pedeapsă principală de 8 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
A fost dedusă din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 5 decembrie 2001 la zi.
A constatat că partea vătămată Ș.I. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 22.853.814 lei către partea civilă Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și partea vătămată Ș.I. sunt frați și locuiau în același imobil din comuna Bălășești, județul Galați împreună cu părinții și alte rude.
În după-amiaza zilei de 1 decembrie 2001, inculpatul a revenit la domiciliu cu căruța, fratele său, reproșându-i întârzierea considerată de el nejustificată.
După o ceartă care a durat puțin timp, când lucrurile păreau că se liniștiseră, inculpatul a luat un cuțit din alt corp de clădire, a revenit în bucătăria unde se afla fratele său întins pe pat și, prin surprindere, i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona abdominală, după care a fugit.
Raportul medico-legal relevă că partea vătămată a suferit o plagă penetrant abdominală cu secțiune gastrică, leziune ce i-a pus viața în primejdie.
Inculpatul Ș.G., considerând pedeapsa prea mare a atacat sentința cu apel.
Prin decizia penală nr. 467/A din 13 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins apelul ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată de instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., dar și de conținutul concret al faptei comise care probează un pericol social major.
Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală.
El reiterează același motiv, considerând pedeapsa prea aspră în raport de împrejurările comiterii faptei.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prima instanță, reținând pe baza ansamblului probator o corectă situație de fapt, a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei.
Instanțele au ținut cont de pericolul generic al faptei, de conținutul concret al gravității acesteia, manifestat printr-o acțiune violentă și periculoasă împotriva propriului frate, nejustificată de reacția acestuia, prin lovirea prin surprindere cu cuțitul, într-o zonă vitală, aspecte ce demonstrează intenția de suprimare a vieții părții vătămate. Nu în ultimul rând s-au avut în vedere manifestările anterioare ale inculpatului, condamnat pentru o infracțiune de violență (art. 182 C. pen.) condamnare care îi atrage statutul de recidivist.
În concluzie, pedeapsa aplicată la limita minimului special, corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 467 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 5 decembrie 2001 până la 4 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.