Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 449/PI din 1 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1530.1/30/29010, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul U.M.N., cetățenie română, 12 clase, ocupație mecanic agricol-șofer, fără loc de muncă, la:
- 14 (paisprezece) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului U.M.N., începând cu data de 1 octombrie 2010.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv de la 15 decembrie 2009 până la zi.
În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul U.M.N. la 5.000 euro (echivalent în RON) daune morale pe seama minorului U.M. prin reprezentanți legali U.V. și U.O.
S-a constatat că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: o bluză de culoare roșie, o pereche de pantofi tip blugi de culoare albastră și un pulover de culoare neagră (aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiș).
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 1.473 RON, reprezentând costul operațiunilor medico-legale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În data de 10 decembrie 2009, inculpatul a revenit în România (din Germania) pentru a sta câteva zile cu soția sa, care locuia în fapt la imobilul din Timișoara, imobil pe care îl avea în grijă. În data de 14 decembrie 2009, inculpatul U.M.N., împreună cu soția sa - victima U.A., au băut împreună până în jurul orelor 16:00, între cei doi iscându-se un scandal pe fondul consumului de alcool în curtea imobilului de pe str. L. din Timișoara; inculpatul U.M.N. a lovit-o pe soția sa, a doborât-o la pământ, a tras-o pe scările de la intrarea imobilului, prin holurile acestuia, apoi până în baia de la parter, unde a continuat să o lovească. Văzând că soția sa nu mai mișcă, fiind întinsă pe pardosea, a încercat să o resusciteze, spălând-o direct pe podea, îmbrăcată și apoi a plecat să mai bea în altă cameră. Văzând că soția sa nu mai apare, inculpatul s-a dus din nou în baie și a văzut că victimei îi e rău și vomită, a mai lovit-o cu picioarele până când aceasta a încetat să mai miște. Anterior acestor agresiuni, inculpatul luase legătura cu mama sa, căreia i-a spus să cheme salvarea. După ce soția sa a rămasă imobilizată pe pardoseala băii, inculpatul s-a schimbat de haine și a plecat cu autoturismul la întâmplare pe străzile Timișoarei, apoi a racolat o femeie (martora R.V.N.), cu care s-a dus la o pensiune unde au petrecut noaptea, iar dimineața a fost ridicat de poliție.
Concludente în acest sens sunt declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și la instanță, declarații în care a recunoscut fapta, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească.
Astfel, inculpatul a recunoscut fapta și a indicat detaliat împrejurările și modul de săvârșire a acesteia, însă în declarația dată în fața instanței a revenit parțial la unele detalii legate de împrejurările comiterii faptei, în sensul că a susținut că după ce a dus-o pe soția sa în baie și a încercat să o resusciteze, nu a mai lovit-o.
De asemenea, martorul C.M., în declarația dată la urmărirea penală și avută în vedere de instanță, arată că a primit un mesaj pe telefonul mobil de la fratele inculpatului care-i cerea să ia legătura cu inculpatul pentru că are probleme, iar atunci când a sunat a aflat că inculpatul a omorât-o pe A. Ulterior, când martorul l-a sunat pe inculpat, acesta i-a relatat telefonic că și-a bătut soția până a doborât-o în baie și, deși a încercat să o resusciteze, nu a mai reușit. Când a revenit în țară în data de 15 decembrie 2009, fiind contactat de poliție, la ora 8:00, acest martor l-a sunat pe inculpat, care i-a răspuns că este la Pizzeria M.M., astfel că fiind interceptat de poliție, inculpatul a fost dus la sediul poliției.
Martora R.V.N., audiată în cauză, a confirmat cele declarate de inculpat și a arătat că în intervalul de timp în care s-a aflat cu inculpatul, acesta era nervos, a plâns, spunând că urmează să meargă la pușcărie și i-a dat telefonul ei mobil pentru ca inculpatul să vorbească cu diverse persoane.
De asemenea, martorul P.G.O. a arătat că fiind sunat de proprietarul imobilului care i-a spus că A. a fost bătută de soț, s-a deplasat la imobil pentru a verifica starea victimei, iar în momentul în care a ajuns la imobil a găsit-o pe aceasta în baie decedată.
În raportul medico-legal de necropsie din 26 ianuarie 2010 au fost evidențiate următoarele concluzii: moartea numitei U.A. a fost violentă; ea s-a datorat multiplelor leziuni de organe interne - rupturi pulmonare și fracturi costale multiple, ruptură de cord, dilacerare hepatică, ruptură de splină, cu hemoragie consecutivă în cadrul unui politraumatism; leziunile de violență pot data din 14 decembrie 2009 și pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu și de corpuri/planuri dure, precum și compresiunii toraco-abdominale între corpuri-plane dure în condițiile stabilite de anchetă.
În raport cu aceste concluzii și probe mai sus indicate, s-a apreciat că moartea violentă a victimei U.A. se datorează loviturilor aplicate de inculpat.
Fapta mai sus descrisă, săvârșită de inculpatul U.M.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma praeterintenției, întrucât doar acțiunile inițiale de lovire a victimei cu pumnii și picioarele și lovirea în timp ce victima era căzută în baie au fost comise de inculpat cu intenție, însă moartea victimei a fost provocată din culpă, ca rezultat ce a depășit intenția inculpatului care nu a prevăzut acest rezultat - mai grav decât cel urmărit sau acceptat, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Instanța de apel a apreciat critica întemeiată, circumstanțele favorabile inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor justificând o reducere a cuantumului pedepsei.
În consecință, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 91/A din 13 decembrie 2010, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând, a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului la 10 ani închisoare cu menținerea celorlalte dispoziții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.M.N., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând o nouă redozare a pedepsei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazului de casare invocat de inculpat, cât și în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Instanța de apel a procedat la o justă reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că elementele ce caracterizează conduita acestuia, atât anterioară faptei prin lipsa antecedentelor penale, cât și ulterioară, printr-o atitudine procedurală de recunoaștere și regret, justifică o reducere a cuantumului aplicat de prima instanță, de la 14 ani la 10 ani închisoare.
Înalta Curte apreciază, însă, că o nouă reducere nu se justifică, având în vedere justa proporție care trebuie să existe între circumstanțele favorabile inculpatului, pe de o parte, și circumstanțele reale ale faptei, natura și gravitatea acesteia, pe de altă parte.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 191/A din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 decembrie 2009, la 9 martie 2011.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2011.