Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 194 din 7 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Suceava, au fost condamnați inculpații:
- P.V. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,
- R.V. la un an și 7 luni închisoare pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. c), 74 și art. 76 C. pen. și
- S.G. la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 99 alin. (3) și 74 și art. 76 C. pen.
S-a reținut că, în ziua de 22 aprilie 2000, partea vătămată S.E. a fost acostată de inculpatul P.V. într-un bar din comuna Baia și după ce a fost servită de acesta cu un suc i s-a făcut propunerea să întrețină relații sexuale. Partea vătămată a refuzat și s-a deplasat la un alt bar. P.V. a urmat-o, s-a întâlnit aici cu ceilalți doi inculpați și când partea vătămată a plecat, ei a urmărit-o. Aceasta, pentru a scăpa de insistențele inculpaților a intrat pe rând în două curți, dar inculpatul P.V. le-a spus proprietarilor că este soția sa și astfel, nu a fost primită în cele două locuințe.
În apropierea unei case în construcție, P.V. a prins-o pe partea vătămată de mâini și a condus-o într-o încăpere unde a avut cu ea relații sexuale împotriva voinței acesteia.
La scurt timp au venit și ceilalți doi inculpați care au avut câte un raport sexual cu partea vătămată, împotriva voinței sale.
Împotriva sentinței au declarat apeluri procurorul precum și inculpații P.V. și S.G.
Procurorul a criticat-o pentru aceea că, instanța nu a precizat cu exactitate încadrarea juridică a faptei, a făcut greșit aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (în loc de art. 99 alin. (2) C. pen.), în ceea ce-l privește pe inculpatul minor și a aplicat pedepse prea mici în raport de criteriile enumerate în art. 72 C. pen.
Inculpatul P.V. a susținut că a întreținut raport sexual cu partea vătămată cu consimțământul acesteia, iar inculpatul S.G. a arătat că nu a reușit să întrețină raport sexual cu partea vătămată, întrucât a apărut un martor și toți au părăsit locul.
Cei doi inculpați au solicitat achitarea pentru infracțiunea de viol reținută în sarcina lor.
Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 169 din 20 mai 2002 a admis apelul declarat de procuror și desființând în parte sentința atacată, a stabilit încadrarea juridică a faptelor pentru inculpații P.V. și R.V. în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru inculpatul S.G. aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (în loc de art. 99 alin. (3) C. pen.) și a art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpații R.V. și S.G.
Au fost menținute pedepsele aplicate, cât și celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus pentru inculpatul P.V. perioada arestării preventive la zi.
S-a constatat că inculpatul R.V. a executat pedeapsa aplicată, în perioada 26 aprilie 2000 – 25 noiembrie 2001.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că primele două motive de apel ale parchetului sunt întemeiate.
Dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen., prevăd mai multe cauze de agravare a infracțiunii de viol, acestea nefiind date toate împreună, astfel că, instanța ar fi trebuit să precizeze că inculpații au săvârșit infracțiunea în condițiile art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. (două sau mai multe persoane împreună).
De asemeni, inculpatul S.G. a împlinit 16 ani în iulie 2000, or, infracțiunea a fost săvârșită în luna aprilie 2000, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. pen. (și nu ale art. 99 alin. (3) C. pen.).
În ceea ce privește pedepsele, acestea au fost just individualizate, în raport de contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii și de situația personală a fiecăruia.
Cum inculpații R.V. și S.G. au ajuns să întrețină raporturi sexuale cu victima numai după ce voința acesteia a fost înfrântă de P.V., care le-a și dat de înțeles că este dispusă să o facă, întrucât a servit-o cu băutură și nu l-a refuzat, dată fiind și împrejurarea că ei nu au antecedente penale, în mod legal și temeinic instanța a reținut în favoarea lor circumstanțe atenuante personale.
La stabilirea pedepsei pentru inculpatul minor, instanța a ținut seama, că acesta nu avea nici 16 ani și prezenta un intelect liminar (așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică).
Apelurile declarate de inculpați prin care solicită achitarea nu sunt fondate.
În declarația dată la 22 aprilie 2000 în fața organelor de cercetare penală, ca și în cea dată la procuror în ziua de 23 aprilie 2000, asistat de avocat, inculpatul P.V. a recunoscut că a dus-o pe partea vătămată în acea casă, împotriva voinței acesteia, amenințând-o cu bătaia, cele două declarații coroborându-se cu cele afirmate de victimă în denunț și în declarațiile ulterioare.
La rândul său, inculpatul S.G., în prezența mamei și a apărătorului a confirmat spusele părții vătămate, potrivit cărora și el a realizat un raport sexual, la insistențele lui P.V.
Dacă se are în vedere și împrejurarea că inculpatul R.V. nici nu a apelat sentința, concluzia este aceea că, inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost condamnați.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava criticând-o cu privire la reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante pentru inculpații R.V. și S.G. și greșita individualizare a pedepselor aplicate celor 3 inculpați.
Recursul declarat de parchet nu este întemeiat.
Reținerea de circumstanțe atenuante pentru cei doi inculpați și individualizarea pedepselor aplicate celor 3 inculpați s-a făcut cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul social al faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de urmările produse, precum și de persoana și conduita inculpaților.
Se constată astfel că, pedepsele de 5 ani închisoare pentru inculpatul P.V., un an și 7 luni închisoare pentru inculpatul R.V. și 3 luni închisoare pentru inculpatul minor S.G., corespund unor individualizări proporționale, fiind de natură prin duratele lor să asigure, atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea lor.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce pentru inculpatul P.V. durata arestării preventive de la 23 aprilie 2000 la zi.
Se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul P.V. să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 169 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe intimații inculpați P.V., S.G. și R.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. durata arestării preventive de la 23 aprilie 2000 până la 4 martie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.