Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 354 pronunțată la data de 11 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 4861/2002, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și e) C. pen., la 5 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a dedus prevenția de la 18 martie 2002, la zi.
S-a confiscat cuțitul corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata unei părți a despăgubirilor civile cerute și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt, că în ziua de 21 octombrie 2001, pe stradă, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată G.M., prin violență și amenințări, de un ceas de mână și de suma de 300.000 lei. Partea vătămată și fiul obținuseră mâncare de la cantina unde făcuseră curat după o nuntă, în timpul căreia vânduseră semințe. La plecare au fost atacați de inculpat, cu care se certaseră și anterior.
Situația de fapt și vinovăția au rezultat din analiza ansamblului probator administrat și anume: proces-verbal de constatare, declarațiile martorilor S.E., G.L.C., N.C. și N.C.A. Inculpatul nu a recunoscut tâlhărirea victimei și arătând că este suferind psihic, a fost expertizat psihiatric, care a concluzionat că deși suferind o modificare a personalității, a avut discernământul actelor sale.
Fapta comisă de inculpat s-a constatat a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Ținând seama de toate circumstanțele, instanța i-a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare.
Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 489 pronunțată la 6 noiembrie 2002 în dosarul penal nr. 7812/2002, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat pentru reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticând hotărârea sub aspectul pedepsei aplicate [art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.] și a solicitat reducerea acesteia, fiind și suferind psihic.
Examinând hotărârile atacate, în raport de critica formulată și de probele administrate, în lumina dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului, corect stabilite, au condus la tragerea la răspundere penală a inculpatului prin aplicarea unei pedepse.
Aceasta a fost just individualizată, respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
S-a aplicat pedeapsa minimă, deși circumstanțele reale au fost deosebit de urâte, dar s-a avut în vedere starea psihică a inculpatului, gradul de instrucție, într-un cuvânt aptitudinea redusă a acestuia de a recepta semnificația socială a faptei sale.
Acesta este motivul pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen., se va deduce la zi durata arestării preventive.
Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului ce se va include și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 489 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2002 până la 4 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.