Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1083/2003

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 martie 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 404 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.D.L. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore (24 iulie 2001).

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat seringa hipodermică sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. 40364.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat cele 0,015 gr heroină consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 24 iulie 2001, inculpatul O.D.L. a fost surprins de către lucrătorii de poliție din cadrul Secției 24, fiind în autoturismul marca Dacia 1300, în timp ce încerca să-și injecteze o doză de heroină, ocazie cu care a fost ridicată o seringă hipodermică ce conținea o substanță lichidă de culoare brun roșcată, care, în urma expertizării, s-a constatat a fi heroină în cantitate de 0,015 grame.

În cursul judecății, a fost ascultat inculpatul, care a arătat că la 24 iulie 2001 se afla în autoturismul Dacia 1300, alături de K.P.C. și se pregătea să ia seringa pentru a-și injecta o doză de heroină, moment în care a fost surprins de organele de poliție.

A mai arătat că este consumator de droguri de o perioadă scurtă de timp, iar de la data depistării sale a încetat să mai consume droguri.

Ascultarea martorului K.P.C. nu a mai fost posibilă, întrucât acesta a decedat, așa încât instanța a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depuse la dosarul cauzei adeverința eliberată de S.C. P. S.R.L. prin care se atesta calitatea de angajat a inculpatului în funcția de ospătar, buletinul de analize medicale nr. 1 din 23 aprilie 2002, eliberat de Laboratorul Biochimie al Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia, care a constatat rezultatul negativ la testul narcodependenței, precum și o caracterizare eliberată de aceeași societate angajatoare din care reiese buna conduită a inculpatului.

Așa încât, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilegal de droguri, întrucât a deținut 0,015 gr heroină în mod ilegal pentru consumul propriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât instanța nu a acordat semnificația cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, suspendând-o condiționat.

S-a mai arătat că, în condițiile în care consumul de stupefiante a devenit deja un flagel, se impune o ripostă mai fermă din partea autorităților, concretizată în speță într-un cuantum sporit al pedepsei.

S-a solicitat aplicarea unei pedepsei peste minimul special prevăzut de lege, chiar dacă forma de executare se menține.

Prin decizia penală nr. 423 din 4 iulie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchet, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând casarea hotărârilor și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice sub aspectul cuantumului pedepsei, în sensul majorării acesteia.

Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de Parchet este nefondat pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.

Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile Părții generale prevăzute de art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, inculpatul a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, fiind încadrat în muncă la S.C. P. S.R.L. ca ospătar, cât și după săvârșirea infracțiunii, inculpatul având o atitudine sinceră, de regret și recunoaștere a faptei comise, nu are antecedente penale, iar testul narcodependenței efectuat a evidențiat un rezultat negativ, toate aceste aspecte au condus la aplicarea în cauză a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având ca efect, potrivit art. 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în cauză fiind întrunite dispozițiile art. 81 lit. a), b), c) C. pen., în mod corect s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Față de aceste considerente, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât, nu sunt temeiuri care să justifice o majorare a cuantumului pedepsei.

În consecință, urmează a fi respins recursul declarat de Parchet, ca nefondat, conform dispozitivului, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 C. proc. pen.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 423 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat O.D.L.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 martie 2003.