Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 97 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Lipova, deciziei penale nr. 817 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Arad și deciziei penale nr. 181/R din 21 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, motivul constituindu-l greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul A.T.D., prin reținerea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Prima instanță a condamnat inculpatul A.T.D. la 1.000.000 lei și respectiv 600.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) și art. 192 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen.
Contopind cele două pedepse, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, de 1.000.000 lei amendă.
Ca situație de fapt, s-a reținut că în ziua de 11 aprilie 2001, revoltat că partea vătămată S.C. a avut o atitudine ireverențioasă față de mama sa, a pătruns fără drept în grădina acesteia și i-a aplicat mai multe lovituri, provocându-i leziuni ce au necesitat 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanțele de apel și, respectiv recurs, au respins căile de atac declarate de partea vătămată.
Din cuprinsul actelor de la dosare, rezultă că hotărârile instanțelor au fost pronunțate cu încălcarea legii, astfel că recursul în anulare este fondat și urmează a fi admis.
Așa cum s-a arătat, pentru ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul, s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.
Dar, din fișa de cazier aflată în dosarul de urmărire penală rezultă, că prin sentința penală nr. 865 din 29 iulie 1991 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr. 601 din 11 noiembrie 1991 a Tribunalului Arad, inculpatul A.T.D. a fost condamnat la 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea la 2 martie 1991 a unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat de la 23 aprilie 1991 la 12 iunie 1992, când a fost liberat condiționat (s.p. 1013 din 8 iunie 1992 a Jud. Arad, definitivă prin nerecurare).
În aceste condiții, este evident, că în privința acestei condamnări, considerată prim termen al recidivei, s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească la data de 23 octombrie 1998, acesta fiind de 5 ani și 2 luni calculat de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale (23 august 1993), fiind incidente deci dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen.
Cum inculpatul a comis faptele deduse judecății în prezenta cauză la 11 aprilie 2001, deci după ce s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioară, în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.
În consecință, conform art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice față de inculpatul A.T.D., din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) și art. 192 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen., în art. 181 alin. (1) și art. 192 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit. c) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 97 din 23 octombrie 2001 a Judecătoriei Lipova, deciziei penale nr. 817 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Arad și deciziei penale nr. 181 din 21 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimatul inculpat A.T.D.
Casează hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) și art. 63 C. pen. și infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 73 lit. b) și art. 63 C. pen.
Menține pedepsele aplicate și măsura suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 1.000.000 lei amendă pe termenul de încercare de un an.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.