Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.1. Prin rezoluția nr. 105/P/2008 din 10 noiembrie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, în baza dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. , art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 122 lit. b), c) și d) C. pen., art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), d) și g) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:
a). Scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților:
- P.C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;
- G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni
b). încetarea urmăririi penale față de învinuitul:
- G.N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită informă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit decesul învinuitului;
c). Neînceperea urmăririi penale față de numiții:
- P.M., M.G., P.G., P.S., G.P. și G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;
- P.C. și M.V., foști ofițeri S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât în urma cercetărilor efectuate nu s-a dovedit existența infracțiunii și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- B.D., R.M. și P.C., foști ofițeri S.R.I. și A.B. - fost președinte al Tribunalului Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- P.C., fost ofițer S.R.I. și M.A. - fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu au fost dovedite și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- G.I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de cumpărare de influență prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât nu s-a dovedit existența faptelor și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- P.M., M.G., P.G., P.S., G.P., P.C. și M.V., pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- B.D., fost ofițer S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu s-a dovedit comiterea infracțiunii și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- A.R. și S.S., foști ofițeri S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a dovedit existența faptelor și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- R.M., ofițer S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a dovedit existența faptei și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- E.M., P.E.M., P.C. și T.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- M.V., pentru comiterea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a unei infracțiuni de luare de mită în formă simplă, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, nu s-a dovedit comiterea infracțiunii de luare de mită în formă simplă și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru ambele fapte;
- A.G., fost director general al SC H.C. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.
d) Neînceperea urmăririi penale cu privire la:
- infracțiunile prev. de art. 254, art. 255 și art. 257 C. pen., sesizate în denunțurile formulate de P.C., întrucât acestea nu au fost dovedite și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- infracțiunile prev. de art. 254 și art. 248 C. pen. și art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., sesizate în denunțurile formulate de B.D., întrucât acestea nu au fost dovedite și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;
- infracțiunile prev. de art. 254 C. pen., sesizate în denunțul formulat de S.L., întrucât acestea nu au fost dovedite și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
2. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele:
a). Prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006 al Departamentului Național Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită, delapidare și asociere în vederea comiterii de infracțiuni, B.D. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, complicitate la delapidare, complicitate la luare de mită și asociere pentru săvârșirea de acțiuni și N.O. pentru delapidare și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei față de mai multe persoane pentru o serie de fapte detaliate în dispozitivul respectivului act de inculpare.
b). În urma disjungerii, s-a format dosarul nr. 13/P/2006 în care s-au efectuat cercetări de către procurorii din cadrul Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari.
Ulterior, în dosarul susmenționat s-au dispus noi măsuri de disjungere, formându-se alte trei dosare, respectiv dosarele nr. 91/P/2006, 92/P/2006 și 93/P/2006.
Două dintre acestea, dosarele nr. 91/P/2006 și 93/P/2006 s-au finalizat cu trimiteri în judecată, iar în dosarul nr. 92/P/2006 s-a dispus declinarea competenței de soluționare, acesta fiind instrumentat în continuare de Serviciul Teritorial Ploiești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Prin ordonanța nr. 13/P/2006 din 20 martie 2008 a Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Secției de combatere a infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Declinarea competenței a fost determinată de emiterea Deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. III alin. (2) și (3) teza I din Legea nr. 356/2006, stabilindu-se că și în cauzele penale aflate pe rolul parchetelor militare la data intrării în vigoare a legii menționate și în care se efectuează cercetări față de un grup de persoane compus din militari și civili, competența revine procurorilor civili.
În cuprinsul ordonanței de declinare a fost delimitat în mod clar obiectul cercetărilor din prezenta cauză, respectiv persoanele pentru care s-a dispus declinarea, calitatea acestora și infracțiunile pentru care sunt cercetate.
Cu privire la situația de fapt din conținutul ordonanței de declinare nr. 13/P/2006 din 20 martie 2008 a Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari din cadrul Direcției Naționale, rezultă următoarele:
În perioada 1991 - 2001, învinuitul P.C. a îndeplinit funcția de șef al S.I.J. Prahova, funcție în care avea următoarele obligații legale: să organizeze și să coordoneze culegerea informațiilor cu privire la faptele ce ar putea aduce atingere siguranței naționale a României; să dispună implementarea informațiilor respective în baza de date a serviciului secret și să facă demersurile necesare pentru ca aceste informații să ajungă în final la organele abilitate să efectueze cercetări potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1991.
Din datele aflate la dosar reiese că învinuitul P.C. și-a încălcat obligațiile legale amintite prin aceea că a favorizat activitățile economice ilegale desfășurate de anumiți cetățeni italieni, în schimbul unor foloase de natură materială pe care le-ar fi obținut de la aceștia.
S-a arătat că, prin intermediul numitului M.V., învinuitul P.C. a fost acceptat într-un „grup" de afaceriști de cetățenie italiană pe care i-a sprijinit în activitățile economice derulate pe teritoriul României, obținând în schimb bani și bunuri materiale de la respectivii.
S-a stabilit că principala afacere desfășurată de cetățenii italieni pe teritoriul României a fost înființarea unei fabrici de producere a unor autovehicule blindate destinate transportului de valori bancare.
În ordonanța de declinare s-a mai arătat că învinuitul P.C. și fostul director al S.R.I., V.M.V., i-ar fi ajutat pe afaceriștii italieni să acceadă la nivelul conducerii mai multor bănci din România și să încheie cu băncile respective contracte de vânzare-cumpărare pentru mașinile blindate produse de societatea comercială administrată de aceștia, SC B. România SRL. Totodată, cetățenilor italieni Ie-a fost facilitat accesul în România prin „relații" la vamă, cu ajutorul cărora au eludat cel puțin în parte formalitățile vamale privind intrarea în țară, Ie-a fost asigurat transportul cu avioane particulare și cazarea în locații de protocol. în schimbul acestor favoruri, atât M.V. cât și P.C., ar fi primit gratuit autoturisme de lux aduse din Italia.
În ordonanța de declinare s-a mai arătat că, în perioada 1996-1998, între asociații SC B. România SRL au intervenit o serie de neînțelegeri în urma cărora s-au derulat mai multe procese comerciale judecate de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, iar învinuitul P.C. ar fi intervenit în favoarea uneia dintre părțile implicate în acele litigii comerciale, în sensul că prin intermediul subordonaților săi, ofițerii S.R.L B.D. și R.M., i-a aranjat învinuitului G.I. o „audiență" la președintele Tribunalului Dâmbovița, B.A.
S-a precizat că se impun cercetări și față de numitul G.N., socrul numitului B.D., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită, constând în aceea că, în perioada 1998-2000, l-ar fi ajutat pe acesta din urmă să primească de la numitul M.F. bunuri și bani pentru construcția unei vile în comuna Măgurele, județul Prahova, cu mențiunea că, pentru această infracțiune de luare de mită, B.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006.
În prezenta cauză, numitul B.D. este cercetat pentru o altă infracțiune de luare de mită, constând în aceea că ar fi primit trei autoturisme „cadou" de la denunțătorul M.F., infracțiune pentru care s-a dispus disjungerea prin același rechizitoriu.
Numiții R.M. și A.R. sunt cercetați pentru acte de corupție constând în aceea că, potrivit afirmațiilor numitului V.P. care a formulat o plângere în acest sens, i-ar fi cerut „taxă de protecție" pentru afacerile derulate, profitând de informațiile pe care le obținuseră în virtutea funcțiilor deținute.
Făptuitorii E.M., P.E.M., C.P. și T.D. sunt cercetați pentru aceea că, în calitate de salariați ai rafinăriei Astra Română, ar fi întocmit în fals acte de recepție și primire în gestiune a unor cantități de benzină provenite de la SC P.B. SA, deși produsele respective fuseseră în realitate oferite ca mită învinuitului P.C. de către fostul director al Rafinăriei SC A. Română, N.O., fapte pentru care aceștia din urmă au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în prezenta cauză atât P.C., cât și B.D. au formulat denunțuri împotriva mai multor persoane pentru comiterea unor fapte de corupție, aceste denunțuri făcând de asemenea obiectul cercetărilor în dosarul declinat.
c). Prin ordonanța nr. 105/P/2008 din 05 februarie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției s-a dispus în baza art. 249 C. proc. pen. rap. la art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen. rap. la art. 11. pct. 1 lit. c) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), d), g) C. proc. pen.:
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și G.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. alin. (1), (2) C. pen.;
- încetarea urmăririi penale față de înv. G.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen. cu aplic. art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale față de numiții: B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; E.M., P.E.M., C.P. și T.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.; R.M., S.S. și A.R. pentru săvârșirea infracțiunii de luare mită prevăzută de art. 254 C. pen.; B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.; S.P., G.P., P.M., G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; S.P., G.P., P.M., G.A. și înv. G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; M.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. și pentru săvârșirea unei infracțiuni simple de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele prev. de art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. și art. 257 C. pen. precizate în denunțuri de P.C.;
- neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele prev. de art. 254 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 11 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. sesizate prin denunțuri de către B.D.;
- neînceperea urmăririi penale cu privire la faptele prev. de art. 254 C. pen., relatate de S.P.L.
Pentru a dispune respectivele soluții, procurorii de caz au apreciat că o parte dintre infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze nu sunt susținute de probe temeinice, în cazul altor infracțiuni s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar unele fapte pentru care s-au efectuat cercetări nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina celor cercetați în dosar.
d). împotriva acestei soluții s-a formulat plângere de către reprezentantul legal al SC B. ROMÂNIA SRL, numitul P.M., soluția fiind considerată de acesta nelegală și netemeinică.
Prin rezoluția nr. 173/11-2/2009 din 09 aprilie 2009, procurorul șef al Secției de Combatere a Corupției a dispus, în baza art. 278 alin. (3)1 C. proc. pen. , admiterea plângerii formulate de numitul P.M., infirmarea ordonanței procurorilor de caz din 05 februarie 2009 și reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 105/P/2008, urmând a se administra următoarele probe suplimentare:
- audierea martorilor P.G.V., P.N.D. și a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița;
- stabilirea condițiilor în care autoblindata aparținând SC B. România SRL Târgoviște a intrat în posesia înv. P.C., înv. G.I. și făptuitorului S.P.;
- audierea reprezentanților SC B. România SRL și a martorului P.M. pentru a indica în mod concret, conform dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. mijloacele de probă care susțin faptele de corupție semnalate;
- studierea dosarului nr. 421/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a stabili în ce mod aceasta are legătură cu dosarul cauzei.
e). Față de dispozițiile din rezoluția de infirmare, s-a procedat la administrarea probelor indicate în vederea completării materialului probator.
Astfel, dosarul nr. 421/P/2004 a fost soluționat prin rezoluția cu același număr din 17 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, o copie a soluției menționate fiind atașată la dosar.
Prin rezoluția nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 s-a dispus în baza art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de U.A., P.P.F. și N.V., judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Cu privire la situația de fapt din cuprinsul rezoluției menționate, s-au reținut următoarele:
La data de 18 iulie 2002, numitul P.M., reprezentantul legal al SC B.R.C.B.E.I. SRL, a sesizat Parchetul de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție cu privire la faptul că, începând din anul 1996, patrimoniul societății pe care o reprezintă a fost înstrăinat în mod abuziv prin mijloace frauduloase, acțiune la care au conlucrat oameni de afaceri, magistrați, lucrători de poliție, notari publici ș.a.
Sesizarea respectivă a fost înregistrată sub nr. 450/P/2002 iar prin rezoluția din 07 octombrie 2002 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea fostului Parchet Național Anticorupție pentru soluționarea faptelor de corupție invocate în cuprinsul plângerii formulate de P.M.
Prin ordonanța nr. 336/P/2003 din 23 iunie 2004 a Parchetului Național Anticorupție s-a dispus în baza art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de A.U., judecător la Curtea de Apel Ploiești, N.V., judecător la Curtea de Apel Ploiești, A.C., fost comandant al Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița și M.A., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus declinarea competenței cu privire la celelalte aspecte invocate în plângerea numitului P.M. în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În soluția dispusă, procurorul din cadrul Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că între P.M., ca reprezentant al SC B. SRL și reprezentanții SC H.C.I. SRL s-au derulat mai multe procese civile și s-au formulat o serie de plângeri penale soluționate cu neînceperea urmăririi penale, plângerile împotriva soluțiilor pronunțate fiind respinse.
De asemenea, s-a arătat că în sesizarea făcută de SC B. SRL, prin reprezentantul său legal P.M., sunt învederate aspecte ce au constituit obiectul altor dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de diferite alte unități de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Prin rezoluția nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005, procurorul s-a pronunțat doar cu privire la aspectele ce nu au fost soluționate de către alte unități de parchet, respectiv cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de care sunt acuzați judecătorii din cadrul Curții de Apel Ploiești: U.A., P.P.F. și N.V.
Potrivit susținerilor semnatarului plângerii, infracțiunile susmenționate ar consta în pronunțarea de către judecători a unor hotărâri nelegale, abuzive și motivate de interese financiare. Analizând hotărârile respective și contextul în care acestea au fost pronunțate, procurorul de caz a constatat că având în vedere documentele pe care judecătorii le-au avut la dispoziție, hotărârile pronunțate sunt legale, iar reținerea unor situații de fapt diferite față de cele prezentate de părțile aflate în litigiu și o interpretare diferită a probelor de către magistrați, chiar dacă este de natură să nemulțumească o parte din proces, nu constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu sau a legii.
De asemenea, procurorul de caz a apreciat că reținerea unei situații de fapt diferite de cea susținută de una dintre părți nu constituie o „inserare de date nereale" în sensul prevederilor art. 289 C. pen.
Procurorul a mai constatat că pentru faptele de corupție sesizate s-a pronunțat deja o soluție de către organul competent, respectiv fostul Parchet Național Anticorupție și că, referitor la favorizarea infractorului și la asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, autorul sesizării nu a fost în măsură să dovedească cele susținute în plângere.
S-a procedat la audierea numiților P.G.V., P.N.D. și a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița, potrivit indicațiilor din cuprinsul rezoluției de infirmare în vederea completării materialului probator.
Numitul P.M. nu s-a prezentat în vederea audierii, mandatându-l pe numitul P.G.V., să reprezinte interesele SC B. România SRL.
P.G.V., la solicitarea organelor de anchetă de a preciza în mod detaliat faptele de corupție pentru care solicită efectuarea de cercetări, a prezentat o serie de aspecte care nu intră în sfera infracțiunilor de corupție aflate în competența Direcției Naționale Anticorupție, făcând referire tangențial și la câteva infracțiuni concrete de corupție aflate în competența acestei unități de parchet, dar pentru care nu a fost în măsură sa propună probe.
Astfel, numitul P.G.V., în calitate de mandatar al numitului P.M., având printre alte atribuții și pe aceea de a reprezenta legal SC B.R.C.B.E.I. SRL, a susținut că S.P. și G.I. - acționar la SC H. SRL, societate care deținea 1% din SC B. SRL, ar fi hotărât să preia întreaga fabrică aparținând investitorului italian P.M.. în acest scop, s-ar fi întocmit o factură falsă din conținutul căreia reieșea că SC B. SRL datorează SC H. SRL suma de 2,7 miliarde lei pentru comisioane; în același scop, s-ar fi falsificat o procură prin care S.P., acționar majoritar la SC H. SRL, a căpătat dreptul de a reprezenta SC B. SRL și a întocmit împreună cu G.I. un proces-verbal de compensare a datoriei de 2,7 miliarde lei cu întregul patrimoniu aparținând SC B. SRL, respectiv fabrica în totalitatea ei.
P.G.V. a mai afirmat că, la înstrăinarea frauduloasă a patrimoniului SC B. SRL către SC H. SRL, au concurat magistrați și ofițeri din cadrul S.R.L.
Astfel, judecătorul B.A., președintele Tribunalului Dâmbovița l-ar fi primit pe G.I. în audiență în urma intervențiilor efectuate de P.C., șeful S.R.L Prahova, iar în aceeași zi magistratul S.A. din cadrul Tribunalului Dâmbovița a pronunțat o ordonanță prezidențială în baza căreia a fost transferat patrimoniul SC B. SRL către SC H. SRL.
P.G.V. a mai făcut referire și la alți ofițeri S.R.I, actuali sau foști, respectiv R.M., șeful S.R.I Dâmbovița, B.D., adjunct S.R.I. Prahova și M.V., fost șef al S.R.I, care ar fi contribuit la înstrăinarea frauduloasă a patrimoniului SC B. SRL prin sprijinirea activităților ilegale ale numiților S.P. și G.I., încălcându-și atribuțiile de serviciu ce constau în asigurarea protecției legale a acestei societăți comerciale care desfășura o activitate de interes național și anume fabricarea autoblindatelor.
Semnatarul declarației a mai afirmat că, la baza sprijinirii acestor acțiuni ilegale de către ofițerii S.R.I., au stat interese materiale, afirmând că P.C. a primit un autoturism de teren marca Mitsubishi Pajero și un autoturism marca Mercedes, iar M.V. ar fi primit un ceas de mână marca Audemars Piquet.
P.G.V. a mai arătat că, la începutul anului 1997, G.I. și B.D., sub conducerea lui P.C. au sustras prin efracție o autoblindată aparținând SC B. SRL.
În aceeași declarație se aduc acuzații cu privire la intervențiile ce ar fi fost făcute pentru ca G.I. să nu fie arestat, P.G.V. declarând că ofițerul de poliție C.M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița l-ar fi prezentat pe acesta la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cu propunere de arestare, iar ca urmare a intervențiilor efectuate, propunerea ar fi fost respinsă. Astfel, P.G.V. arată: „Cu mijloace personale, am aflat că ofițerul P.C. a intervenit la procurorul B.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care la rândul său i-a dat telefon prim-procurorului A.M. de la PT Dâmbovița, cerându-i să nu ia măsura arestării preventive a lui G.I. Nu divulg mijloacele personale prin care am obținut informațiile relatate mai sus."
Analizând în ansamblu declarația numitului P.G.V., procurorul a apreciat că majoritatea faptelor prezentate nu constituie infracțiuni de corupție, iar cele care ar putea constitui astfel de infracțiuni sunt expuse lapidar, fără a se furniza suficiente date pentru efectuarea de cercetări în privința acestora și fără a se indica mijloace de probă în susținerea lor, în esență acuzațiile formulate în această privință bazându-se pe speculațiile autorului declarației.
Fiind audiat, P.N.D. a declarat că, în perioada 19 septembrie 1997 - decembrie 2002, a îndeplinit funcția de director general la SC M. SA Ulmi, jud. Dâmbovița. Susnumitul a arătat că SC M. SA a avut un contract de asociere cu SC B. România SRL, în perioada 1994 -1996, perioadă în care director la SC M. SA era numitul N.N. care, în baza contractului de asociere, se ocupa de aprovizionare atât pentru societatea pe care o conducea, cât și pentru SC B. România SRL.
Pe parcursul acestei activități de aprovizionare, au fost situații când SC B. România SRL primea materiale de la SC M. SA, fără documente justificative și fără a se achita contravaloarea acestora. Aceste transferuri de bunuri erau făcute de către N.N. care primea în schimb anumite sume de bani de la P.G. sau M.G., pe care și le însușea.
Pentru aceste fapte, începând din anul 1998, numitul P.N.D. a formulat mai multe plângeri penale împotriva SC B. România SRL și a numitului N.N. la I.P.J. Dâmbovița, la parchetul de pe lângă judecătorie și la cel de pe lângă tribunal, la Garda Financiară și la Direcția Finanțelor Publice.
Referitor la P.C., fostul șef al S.R.I. Prahova, numitul P.N.D. a arătat că acesta împreună cu G.I. și S.P. ar fi comis fapte de corupție.
P.N.D. a susținut că ofițerul S.R.I. P.C., în virtutea funcției deținute, făcea intervenții în favoarea SC H. pentru a vinde autoblindate la diferite bănci la suprapreț, primind în schimb de la G.A., iar după decesul acestuia de la G.I. sau S.P. bani, bunuri sau alte valori.
Cu privire la aceste acuzații, numitul P.N.D. nu a fost în măsură să propună probe, afirmând: „nu cunosc în mod concret cum s-a procedat".
Martorul a mai afirmat că P.C. nu era singurul beneficiar al acestor sume de bani, bunuri și valori, „ci și alți ofițeri SRI pe care nu-i cunosc și nici în ce mod au intrat în posesia acestora".
Aspectul că numitul P.G. a scos din bancă suma de 1.000.000 dolari SUA pentru a plăti răscumpărarea fiului său M.G. care fusese sechestrat pentru o datorie la cazinou, l-a făcut pe P.N.D. să presupună că S.R.I. ar fi într-un fel implicat în acea operațiune dubioasă, deoarece suma de bani menționată nu ar fi putut fi scoasă din bancă fără știrea S.R.I, fiind vorba de bani primiți ca avans pentru livrarea autoblindatelor. Și această afirmație a fost apreciată o pură speculație, întrucât în sprijinul ei nu a fost invocată nici o probă.
P.N.D. a mai afirmat că, în urma intervențiilor ofițerului S.R.I. P.C., ar fi fost cercetat penal și chiar reținut fără vreun temei legal, aceasta fiind doar o răzbunare determinată de indisponibilizarea unei autoblindate din vânzarea căreia ofițerul S.R.I. ar fi urmat să câștige bani.
De asemenea, martorul a susținut că tot din vina numitului P.C., împotriva sa au fost formulate mai multe plângeri penale la I.P.J. Dâmbovița, la Poliția Municipiului Târgoviște și la Parchetul de pe lângă la Tribunalul Dâmbovița, plângeri soluționate cu neînceperea urmăririi penale și cu scoatere de sub urmărire penală.
Martorul C.M.I., ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul de Investigare a Fraudelor a declarat că din cursul anului 1999 s-a ocupat de efectuarea cercetărilor în dosarele penale întocmite ca urmare a plângerilor formulate de numiții P.G.V., administrator al SC B. România SRL, P.N.D., fost director general al SC M. SA și N.N. care a fost pentru o perioadă director la SC M. SA.
Martorul a arătat că au fost constituite aproximativ 10 dosare penale ca urmare a plângerilor formulate de susnumiții, până în cursul anului 2002, când au epuizat motivele de sesizare a organelor de urmărire penală, revenind apoi din cursul anului 2005 cu sesizarea acelorași fapte, dar schimbând încadrarea juridică în infracțiuni mai grave pentru a beneficia de un termen mai lung de prescripție.
În total, dosarele penale formate au fost, potrivit spuselor martorului, în număr de aproximativ 30-40, iar în mare parte dintre aceste dosare s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele sesizate.
Numitul C.M.I. a precizat motivele ce au stat baza formulării numeroaselor plângeri penale de către numiții P.G.V., P.N.D. și N.N., respectiv neînțelegerile intervenite în legătură cu împărțirea patrimoniului SC R. și dispariția unor bunuri aparținând SC B. România SRL care au fost depozitate într-un spațiu pus la dispoziție de SC M. SA.
O altă sursă a litigiilor succesive apărute între susnumiții a fost dispariția unei autoblindate aparținând SC B. România SRL despre care P.G.V., în calitate de reprezentant al societății comerciale, a susținut că ar fi fost sustrasă de G.I. și dusă într-un depozit al SC H.C. SRL Ploiești.
Martorul C.M.I. a declarat că nu cunoaște nimic despre o posibilă implicare a unor ofițeri din cadrul S.R.I. Prahova în comercializarea autoblindatelor produse de SC B. România SRL, că nu-i cunoaște pe P.C. și B.D. și nici pe cetățenii italieni S.P. și P.M.
În legătură cu dispariția a două autoblindate aparținând SC B. România SRL, dispariție sesizată de P.G.V., numitul C.M.I. a arătat că a efectuat cercetări, stabilind că una dintre acestea a fost găsită în depozitul SC H.C. SRL de unde a ridicat-o și a dus-o la Biroul Vamal Târgoviște la solicitarea acestora, ca urmare a unor taxe vamale neachitate de SC B. România SRL, iar cea de-a doua a fost luată chiar de către autorul sesizării, P.G.V. și dusă la Biroul Vamal Târgoviște din același motiv.
Martorul a mai declarat că nu l-a prezentat niciodată pe G.I. la procuror cu propunere de arestare preventivă și că acesta din urmă a fost la parchet doar pentru audieri, fiind citat în această calitate.
De asemenea, martorul a precizat că, pe parcursul cercetărilor pe care Ie-a efectuat în dosarele penale formulate ca urmare a plângerilor numiților P.G.V., P.N.D. și N.N., nu s-au făcut presiuni asupra sa și nici intervenții pentru soluționarea cauzelor într-un anumit mod, precum și că nu are cunoștință să se fi efectuat astfel de intervenții la procurorii de caz.
Examinând probele suplimentare administrate în cauză pe baza dispozițiilor din rezoluția de infirmare a soluției, probe al căror conținut a fost prezentat în mod detaliat anterior, procurorul a constatat că acestea nu sunt de natură să modifice situația de fapt reținută în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 105/P/2008 din 05 februarie 2009 și nici nu susțin în mod temeinic acuzațiile formulate de P.G.V.
Soluția dispusă de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 421/P/2004 prin rezoluția din 17 noiembrie 2005 are un obiect diferit de cel al prezentei cauze, referindu-se la alte fapte și la alte persoane.
Este adevărat că o parte dintre aspectele sesizate de reprezentanții legali ai SC B. România SRL se regăsesc atât în dosarul nr. 421/P/2004, cât și în prezentul dosar, dar faptele respective au făcut obiectul unor alte dosare și au fost deja soluționate de organele competente, după cum se precizează și în rezoluția Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.
Declarațiile numiților P.G.V., P.N.D. și C.M. nu aduc dovezi în susținerea acuzațiilor ce fac obiectul prezentei cauze și confirmă, încă odată, caracterul speculativ al acestor acuzații și lipsa lor de fundament juridic și faptic, precum și imposibilitatea de a dovedi afirmațiile reluate succesiv în numeroasele plângeri penale formulate de SC B. România SRL, prin reprezentanți legali, la diferite structuri de parchet, fără a ține cont de competența materială strict determinată de lege a acestor structuri și fără a accepta soluțiile dispuse de organele de urmărire, reformulând la nesfârșit plângeri cu același obiect.
Reprezentanții SC B. România SRL au acuzat toate structurile de poliție și de parchet pentru soluțiile dispuse, apreciind că acestea sunt nelegale și lipsite de temeinicie și, mai mult decât atât, că ar dovedi în mod clar corupția din justiție, afirmații care au fost apreciate ca reprezentând pure speculații, fără nici o susținere probatorie, asemenea celor din cuprinsul nenumăratelor plângeri formulate.
Numeroasele litigii dintre reprezentanții SC B. România SRL, SC H.C. SA și SC M. SA au fost soluționate succesiv de către instanțele civile, iar plângerile penale formulate au stat la baza a numeroase dosare penale în care s-au efectuat cercetări și s-au dispus soluții de către organele competente.
Toate nemulțumirile părților în legătură cu soluțiile dispuse în procesele civile sau în dosarele penale au fost contestate și soluționate de către organele superioare ierarhic, fiind greu de presupus că toți lucrătorii de poliție și toți magistrații de la toate structurile au constituit o mare „conspirație" împreună cu ofițerii din cadrul S.R.I. și cu cetățenii italieni implicați în afaceri în România pentru a nedreptăți SC B. România SRL.
Prin ordonanța nr. 77/P/2009 din 17 decembrie 2009 Secția Parchetelor Militare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a dispus în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. , cu aplic. art. 122 lit. d) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițeri din conducerea S.R.I. Dâmbovița (fapte comise în 2001) pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 259, art. 246 și art. 289 C. pen.
În fapt, s-a reținut că numitul P.N.D. a formulat o plângere împotriva unor ofițeri neindividualizați din cadrul S.R.I. Prahova și Dâmbovița pe care i-a acuzat de implicarea în sustragerea a 91 de autovehicule blindate în perioada asocierii SC M. SA cu SC B. România SRL, în utilizarea nelegală a unor mari sume de bani și colaborarea cu structuri de crimă organizată pentru valorificarea autovehiculelor blindate.
În aceeași plângere, susnumitul a arătat că a fost cercetat în mod abuziv în dosarul nr. 358/P/2001, format în urma sesizării S.R.I., solicitând tragerea la răspundere a celor vinovați.
Procurorul militar a constatat că, în privința infracțiunilor prev. de art. 259, art. 246 și art. 289 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale sub acest aspect, după cum s-a menționat anterior.
Prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Secției de Combatere a Infracțiunilor de Corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sub aspectul comiterii de către numitul P.C. și alții a infracțiunilor prev. de art. 254, art. 255 și art. 257 C. pen., comise cu ocazia încheierii și executării contractelor dintre SC M. SA și SC B. România SRL, fapte cu privire la care se arată în cuprinsul ordonanței că ar fi aceleași cu cele ce fac obiectul dosarului nr. 105/P/2008.
Procurorul a apreciat că, în mod eronat, se face referire la comiterea de către P.C. a infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. deoarece, din examinarea situației de fapt prezentate în plângere, nu se regăsește nici o faptă care să poată primi o astfel de încadrare juridică.
Având în vedere că plângerea ce face obiectul dosarului trimis de Secția Parchetelor Militare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se referă la aceleași fapte și persoane ce se regăsesc în dosarul nr. 105/P/2008, s-a dispus conexarea celor două dosare. Prin rezoluția nr. 5/P/2004 din 05 septembrie 2005 a Secției de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de Militari din cadrul fostului Parchet Național Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul (colonel în rezervă) P.C., fost șef al S.I.J. Prahova sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2).
În fapt, s-a reținut că, în perioada 1994-2001, învinuitul a fost implicat în mod direct, împreună cu alți colegi și șefi din cadrul Secției de Informații a județului Prahova, în susținerea intereselor economice ale unor oameni de afaceri de cetățenie italiană, din grupul acestora fiind menționați numiții: S.P., G.P., P.M. și G.A.
Cu privire la cetățenii italieni, s-a arătat că aceștia și-au dezvoltat mai multe afaceri în România unde ar fi fost aduși de numitul G.A. (în prezent decedat). De asemenea, s-a precizat că respectivii ar fi cunoscuți de organele judiciare ca făcând parte din mafia italiană, unii fiind chiar condamnați în Italia.
Cu privire la învinuitul P.C., s-a arătat că ar fi primit de la afaceriștii italieni mai multe autoturisme de lux, excursii în străinătate și alte avantaje materiale. O parte din respectivele autoturisme au circulat fără a fi înmatriculate în România, având montate plăcuțe cu numere de acoperire dintre cele repartizate Secției de Informații a județului Prahova.
Una dintre firmele cetățenilor italieni din acest grup era SC B.R. Târgoviște, unde administrator era P.M., obiectul de activitate al societății fiind blindarea de furgonete IVECO ce erau ulterior vândute unor unități bancare românești. Această societate comercială ar fi beneficiat în perioada 1995-1996 de pază asigurată de cadre active ale Brigăzii de luptă antiteroriste din cadrul S.R.I., unul dintre ofițerii care au asigurat paza fiind repartizat ca șofer personal al numitului G.A. De asemenea, aceeași societate ar fi „sponsorizat" Brigada de luptă antiteroristă cu o mașină blindată pentru folosirea acesteia la misiuni.
În urma cercetărilor efectuate în cauză față de învinuitul P.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită în formă continuată descrisă anterior, au rezultat următoarele:
G.A. (în prezent decedat) a fost director general al SC H.C. SRL, ocupându-se printre altele cu aducerea investitorilor italieni pe piața românească. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că susnumitul ar fi avut relații apropiate cu ofițerii S.R.I. P.C. V.M.
SC H.C. SRL deținea un procent de 1% din capitalul social al SC B. România SRL, restul de 99% aparținând numitului P.M., investitor italian. în baza acestei asocieri, SC H.C. SRL se ocupa de vânzarea autovehiculelor blindate produse la Târgoviște de SC B. România SRL, contra unui comision stabilit de comun acord.
Prin intermediul numitului G.A., ofițerul S.R.I. P.C. i-a cunoscut pe investitorii italieni P.M., M.G. și P.S., implicați în mod direct în activitatea comercială a societăților susmenționate, precum și pe numitul G.I., director executiv la SC H.C. SRL.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 1994, au fost aduse din Italia mai multe autoturisme pentru folosința SC H.C. SRL și SC B. România SRL iar o parte dintre acestea au fost ulterior date spre folosință ofițerilor S.R.I. din cadrul Serviciului de Informații Prahova, unele fiind utilizate personal de șeful acestei unități, învinuitul P.C.
Colonelul în rezervă P.C. este acuzat că ar fi sprijinit afacerile derulate de grupul de investitori italieni și de G.A., în schimbul unor avantaje de ordin patrimonial, respectiv utilizarea autoturismelor de lux din Italia puse la dispoziție de aceștia, precum și primirea de bani și bunuri.
Martorii audiați au confirmat relațiile prietenești pe care învinuitul P.C. le avea cu acești oameni de afaceri considerați a fi „dubioși", precum și avantajele materiale de care s-ar fi bucurat ofițerul S.R.I. în perioada existenței acelor relații.
Afirmațiile martorilor au un caracter general și nu sunt confirmate de probe concrete, bazându-se mai mult pe aprecieri subiective, speculații și comentarii auzite de la alții, motiv pentru care nu s-a putut stabili cu certitudine dacă învinuitul a beneficiat de foloase materiale necuvenite cuantificabile.
Astfel, martorii au declarat că, începând din 1994, în curtea sediului Serviciului de Informații a județului Prahova au apărut mai multe autoturisme de lux a căror proveniență nu era clară și că unele dintre acestea au fost folosite și de P.C. personal. De asemenea, au afirmat că P.C. ar fi primit bunuri de valoare de la investitorii italieni, exemplificându-se cu telefoane mobile, calculatoare, camere video ceea ce ar rezulta din comentariile unor colegi de serviciu. În același context, unii martori au susținut că învinuitul P.C. primea prin intermediari diferite plicuri, în care nimeni nu știa ce se află dar unii presupuneau că ar fi bani, apreciindu-se chiar că era vorba de bani mulți deoarece teancurile erau groase. învinuitul P.C. a fost acuzat de faptul că ar fi obținut aceste avantaje de ordin patrimonial în schimbul încălcării atribuțiilor sale de serviciu, respectiv ascunderea informațiilor de care ar fi luat cunoștință în virtutea atribuțiilor sale de serviciu în legătură cu activitățile ilicite desfășurate de investitorii italieni.
Dincolo de faptul că nu există dovezi concrete cu privire la aceste avantaje patrimoniale obținute de învinuit, din cercetările efectuate nu a rezultat că investitorii italieni P.M., M.G., P.G., P.S. și G.P. și reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I. ar fi fost implicați în activități ilicite despre care P.C. să fi luat cunoștință pe parcursul exercitării atribuțiilor de serviciu și să nu le fi prelucrat potrivit obligațiilor sale profesionale.
Unii ofițeri S.R.I. ce au făcut parte din aceeași structură cu învinuitul au arătat că anumite informații cu privire la investitorii italieni nu ar fi fost promovate din vina colonelului în rezervă P.C., în sensul că acesta ar fi solicitat verificări suplimentare, ceea ce a dus la tergiversarea în mod nejustificat a cazului. Nu s-a precizat însă despre ce tip de informații este vorba, nu există o certitudine cu privire la faptul că acele informații ar fi privit acțiuni ilicite și nu se poate stabili în mod indubitabil că verificările suplimentare cerute de învinuit în calitate de șef ar fi avut un caracter inutil și ar fi tergiversat nejustificat cercetările, în această privință aprecierile martorilor putând avea un caracter subiectiv, luând în considerare faptul că este vorba de propria activitate profesională care, din punctul lor de vedere, nu a fost apreciată și exploatată la adevărata valoare de către șeful superior ierarhic.
Față de cele arătate, procurorul a reținut că, chiar dacă s-ar dovedi cu certitudine că ofițerul S.R.I. P.C. a avut relații de prietenie cu respectivii, că Ie-a favorizat accesul la diferite structuri ale statului pentru a-și derula afacerile în bune condiții și că a primit diferite cadouri de la aceștia, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine că învinuitul și-a încălcat în vreun mod atribuțiile de serviciu și că între respectiva încălcare și încasarea de bani sau alte foloase există o legătură de cauzalitate.
Avându-se în vedere motivația prezentată, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a fostului ofițer S.R.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită, constând în aceea că ar fi primit bani și alte avantaje de natură patrimonială de la reprezentanții SC H.C. SRL și de la investitorii italieni pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a utilizat informațiile primite cu privire la activitatea infracțională desfășurată de aceștia.
Luând în considerare aceeași motivație, procurorul a constat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii corelative de dare de mită în formă continuată comisă de numiții P.M., M.G., P.G., P.S. și G.P. și reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I., față de care a dispus neînceperea urmăririi penale sub acest aspect.
P.C. și V.M. au fost suspectați în prezenta cauză și cu privire la faptul că, în virtutea relațiilor apropriate cu reprezentanții SC H.C. SRL și SC B. România SRL, ar fi intervenit la diferite bănci pentru a facilita încheierea contractelor privind achiziționarea de autovehicule blindate. Comiterea unor astfel de fapte ar constitui infracțiunea de trafic de influență care însă nu au fost dovedite și, în plus, a intervenit prescripția răspunderii penale, deoarece se afirmă că faptele respective au fost comise în perioada 1994-2000, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. proc. pen., neintervenind nici un caz de întrerupere a cursului prescripției.
În prezenta cauză s-au efectuat cercetări și sub aspectul comiterii acțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., constând în aceea că investitorii italieni P.M., M.G., P.G., P.S. și G.P. și reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I. ar fi comis infracțiuni pe parcursul derulării afacerilor sub protecția și cu ajutorul ofițerilor S.R.I. P.C. și V.M., care și-au încălcat atribuțiile de serviciu în sensul că nu au implementat informațiile privind activitatea ilicită a respectivilor în schimbul unor avantaje materiale obținute în mod repetat de la aceștia.
Potrivit dispozițiilor legale în materie și a interpretărilor din teoria și practica judiciară pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni trebuie dovedit că persoanele care constituie asocierea sunt organizate și între ele există o anumită ierarhie ce implică desemnarea unuia sau a mai multor lideri, că organizația constituită are un program bine stabilit, urmărește scopuri clare și are un regulament agreat de membrii săi, ce include anumite norme comportamentale.
Din cercetările efectuate în cauză nu s-a putut dovedi cu certitudine că investitorii italieni, afaceriștii români și ofițerii S.R.I. susmenționați au comis această infracțiune, nefiind realizate cerințele la care s-a făcut referire anterior, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub acest aspect, cu precizarea că a intervenit și termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.
Prin rezoluția nr. 5/P/2004 din 13 septembrie 2005 a Secției de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari din cadrul fostului Parchet Național Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul G.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. În fapt, s-a arătat că, în perioada 1995-2001, învinuitul a făcut parte dintr-o grupare infracțională în care au fost implicați atât cetățeni români cât și străini, iar dintre cetățenii români ce au fost identificați ca fiind părți ale acestei grupări infracționale, unii au avut în perioada respectivă calitatea de ofițeri activi ai Serviciului Român de Informații.
De asemenea, s-a reținut că învinuitul G.I. a participat singur sau împreună cu alte persoane în toată această perioadă la oferirea de bani, autoturisme de lux sau alte foloase ofițerilor S.R.I. implicați, toate aceste cadouri constituind o veritabilă „taxă de protecție" oferită acestora în schimbul protejării de către ofițeri a activităților ilegale desfășurate de membrii grupării respective.
Având în vedere motivația prezentată anterior cu privire la coautorii acestei infracțiuni, numiții P.M., M.G., P.G., P.S., P.G. și G.A., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.I.
Prin rezoluția nr. 5/P/2004 din 31 mai 2005 a Secției de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari din cadrul fostului Parchet Național Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul G.N., socrul numitului B.D. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1999-2002, l-a ajutat pe ginerele său B.D. să primească mită, încasând în calitate de intermediar și remițându-i acestuia sume de bani de la denunțătorul M.F., administrator al S.C. SPM S.R.L. Ploiești.
Prin aceeași rezoluție s-a început urmărirea penală față de înv. B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1999-2002, având funcția de șef adjunct al Secției S.R.I. Prahova a pretins suma de aproximativ 7 miliarde lei mită la denunțătorul M.F., administrator al S.C. SPM S.R.L. Ploiești pentru a-i asigura protecție în derularea afacerilor cu produse petroliere și a primit atât de la denunțător, cât și de la angajatul denunțătorului S.L.A. sume de bani direct sau indirect prin intermediul socrului sau G.N.
Pentru comiterea acestei infracțiuni, B.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006 al Departamentului Național Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, iar față de învinuitul G.N. în prezenta cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită, având în vedere că a intervenit decesul acestuia, după cum rezultă din certificatul de deces DS 523717/2008 emis pe Consiliul Local Ploiești.
Numitul B.D., fost șef adjunct al S.I.J. Prahova a fost cercetat în prezenta cauză pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea ar fi primit cadou de la omul de afaceri M.F., administrator al SC. SPM S.R.L. Ploiești, două autoturisme marca Opel Vectra și un autoturism marca Ford, aceste foloase materiale fiind primite de ofițerul S.R.I. în legătură cu atribuțiile sale de serviciu deoarece, după cum arată denunțătorul M.F., făptuitorul i-ar fi spus în mod repetat că deține informații despre el și că, dacă nu se comportă „corespunzător" din punct de vedere financiar, ar putea contribui la declanșarea unor cercetări (privind activitățile sale cu produse petroliere, ceea ce a fost de natură să-l alarmeze.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, nu s-a dovedit comiterea acestei infracțiuni de către numitul B.D. Astfel, în declarația dată în fața procurorului la data de 23 iunie 2008, denunțătorul M.F. a revenit asupra afirmațiilor făcute în denunț, afirmând că nu mai poate preciza dacă a participat la achiziționarea a trei autoturisme de către B.D. În cursul anului 2000, dar că își amintește că acesta și-a luat trei autoturisme mărcile Ford și Opel și că l-a ajutat cu anumite sume de bani al căror cuantum nu și-l amintește. De asemenea, denunțătorul a declarat că i-a dat banii numitului B.D. sub formă de ajutor în ideea că poate va avea vreodată nevoie ca acesta să-l ajute cu ceva la rândul său, dar că nu i-a solicitat niciodată sprijinul în vreo problemă legată de atribuțiile de serviciu ale ofițerului S.R.I. Cu privire la remiterea banilor, denunțătorul a precizat că nu a întocmit acte doveditoare și nu au fost de față persoane care să confirme acest fapt.
Fiind audiat, numitul B.D. a declarat referitor la acuzațiile denunțătorului M.F. că fratele său B.C. deține două autoturisme marca Ford, un Ford Fiesta și un Ford Escort pe care Ie-a cumpărat în anul 1996 de la un cetățean bulgar cu toate documentele ale necesare înscrierii în circulație, atașând la dosar documentele de proveniență ale celor două autoturisme.
Cu privire la autoturismul marca Opel, B.D. a declarat că acesta are anul de fabricație 1997 și a fost cumpărat tot de fratele său B.C. second-hand. B.D. a arătat că fratele său i-a dat suma de 240 milioane lei, bani pe care la rândul său i-a dat numitului M.F., rugându-l să se deplaseze la parcul auto din Otopeni pentru a lua autoturismul. La dosar s-au atașat și documentele privind acest autoturism.
B.D. a declarat că denunțătorul M.F. nu i-a dat bani pentru respectivele autoturisme.
Față de cele arătate, procurorul a constatat că nu s-a dovedit cu certitudine comiterea de către numitul B.D. a infracțiunii de luare de mită, constând în achiziționarea a trei autoturisme plătite de omul de afaceri M.F., pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a nu promova informațiile pe care le-ar fi deținut cu privire la unele „afaceri dubioase" ale acestuia din urmă. În plus, având în vedere data comiterii presupusei infracțiuni de luare de mită, în cursul anului 2000, potrivit dispozițiilor art. 122 lit. b) C. proc. pen., a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
În prezenta cauză s-au efectuat cercetări și față de R.M. (colonel), A.R. (maior în rezervă) și S.S. (maior în rezervă), actuali și foști ofițeri în cadrul S.I.J. Prahova pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Numitul V.P., aflat în Penitenciarul Ploiești pentru executarea unei pedepse cu închisoarea de 12 ani a formulat mai multe denunțuri, referindu-se printre altele și la ofițerii S.R.I. R.M. și A.R. care, potrivit afirmațiilor sale, i-ar fi solicitat „taxă de protecție" pentru afacerile pe care le desfășura, profitând de faptul că dețineau informații cu privire la activitatea sa comercială.
V.P. a declarat că, în perioada 1994-1995, prin societatea pe care o administra, a livrat către mai mulți beneficiari produse petroliere ridicate de la rafinării, printre beneficiari fiind și un cetățean sârb iugoslav G. căruia i-a trimis marfa cu două autocisterne în zona Orșova. Marfa nefiind preluată la timp, în sarcina cetățeanului sârb s-au cumulat datorii în cuantum de 20.000 mărci germane.
V.P. a afirmat că, în cursul anului 1996, ar fi fost contactat de către colonelul S.R.I. A.R. care i-ar fi solicitat să plătească pierderile financiare suferite de cetățeanul sârb, urmând să-și recupereze ulterior banii din alte afaceri patronate de ofițerul S.R.I.
Denunțătorul a mai arătat că nu a fost de acord să deruleze afaceri cu ofițerul S.R.I. dar a achitat 10.000 mărci germane pentru cetățeanul sârb iar, în perioada 1998-1999, A.R. i-a cerut 10.000 dolari SUA ca „taxă de protecție" pentru afacerile pe care le desfășoară.
Referitor la lt. col. R.M., V.P. a declarat că acesta a susținut că ar deține informații cu privire la anumite reclamații în legătură cu activitățile comerciale pe care le desfășura, pentru a-l intimida.
Fiind audiat, A.R. a declarat că, în cursul anului 1996, a primit ordin de la comandantul S.I.J. Prahova să-l contacteze pe omul de afaceri V.P.S. pentru a-l convinge să achite o datorie către o societate comercială din Serbia în vederea prevenirii unor comentarii negative la nivel diplomatic.
Conform ordinului primit, ofițerul S.R.I. A.R. a luat legătura cu denunțătorul, încercând să-l convingă să achite respectiva datorie dar, potrivit afirmațiilor sale, nu i-a cerut niciodată bani acestuia în nume propriu sau în interes personal.
R.M. a declarat că îl cunoaște pe denunțătorul V.P.S. din facultate (1979-1983), iar în perioada 1994-1995 a avut o întâlnire cu acesta, ordonată de conducerea S.R.I., ocazie cu care denunțătorul i-a spus că este implicat într-o afacere privind transportul produselor petroliere în zona Dunării, informație pe care a raportat-o conducerii Secției de Informații a județului Prahova.
R.M. a arătat că, în cursul anului 1996, după ce a fost promovat la S.I.J. Dâmbovița, a fost vizitat de P.V.S. care i-a spus că este oarecum forțat de ofițerul S.R.I. A.R. să-i achite unui cetățean sârb suma de 30.000 mărci germane și că respectivul ofițer S.R.I. i-ar fi promis o eventuală colaborare și protecție.
În perioada 1998-1999, omul de afaceri V.P.S. era monitorizat de S.R.I. și i-ar fi oferit numitului R.M., potrivit afirmațiilor acestuia din urmă, suma de 40.000.000 lei pentru a-l ajuta într-un proces cu un om de afaceri din Pitești iar acesta a refuzat.
R.M. a considerat că acest refuz a stat la baza denunțului formulat de V.P.S. împotriva sa, aspect pe care i l-a reproșat ulterior, acesta replicând că a făcut denunțul fiind sfătuit în acest sens de alte persoane.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine comiterea infracțiunilor, respectiv pretinderea de către ofițerul S.R.I A.R. a sumei de 10.000 dolari SUA de la omul de afaceri V.P., în schimbul protejării afacerilor dubioase ale acestuia, cu complicitatea ofițerului S.R.I. R.M. care, pentru a-l determina pe omul de afaceri să plătească „taxă de protecție", i-ar fi spus că deține informații cu privire la anumite probleme existente în afacerile sale.
Având în vedere că afirmațiile numitului V.P.S. nu se coroborează cu alte probe, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerii S.R.I. A.R. și R.M. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, întrucât în urma cercetărilor efectuate nu s-a dovedit existența faptelor, cu precizarea că s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.
Față de numitul S.S. s-au efectuat cercetări în prezenta cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1998-1999, când îndeplinea funcția de ofițer la S.R.I. Prahova a cerut și a primit permisiunea de la șeful său P.C. să ia și să aducă în unitate, în mod repetat, benzină de la o benzinărie din zona Câmpina, contravaloarea acesteia fiind plătită de un informator. în perioada 1994-2000, numitul S.S. a utilizat în interes de serviciu la misiuni operative autoturisme care nu erau proprietatea S.R.I. și la care uneori combustibilul era achitat de anumite persoane „de sprijin".
Având în vedere data comiterii faptelor, în perioada 1994-2000, procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.
Făptuitorii E.M., P.E.M., C.P. și T.D. au fost cercetați în prezenta cauză pentru aceea că, în calitate de economiști la rafinăria Astra Română, ar fi întocmit în fals acte de recepție și primire în gestiune a unor cantități de benzină provenite de la SC P.B. SA, deși produsele respective fuseseră în realitate oferite ca mită învinuitului P.C. de către fostul director al Rafinăriei SC A.R., N.O., fapte pentru care aceștia din urmă au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006. Faptele comise de cei susmenționați în exercitarea atribuțiilor de serviciu au avut loc în perioada 1999-2000, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d), nefiind posibilă continuarea cercetărilor sub acest aspect.
În perioada 1996-1998 între SC B. România SRL, reprezentată de P.G.V. (mandatat de P.M.) și SC H.C. SRL reprezentată de G.A. (în prezent decedat) și de G.I., au intervenit o serie de neînțelegeri în urma cărora s-au derulat mai multe procese comerciale judecate de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că G.I., director executiv la SC H.C. SRL, a fost trimis de P.C. la B.D., șef serviciu în cadrul S.R.L Prahova, iar acesta la rândul său l-a trimis la R.M., șeful S.R.I Dâmbovița, pentru „a-i face intrarea" la președintele Tribunalului Dâmbovița, B.A.. R.M. s-a prezentat cu G.I. la B.A., președintele Tribunalului Dâmbovița cu care s-a discutat în legătură cu litigiul civil intervenit între SC B. România SRL și SC H.C. SRL, acesta spunând că este o speță de natură comercială de care se va ocupa șeful secției comerciale.
Din probele administrate în cauză sub acest aspect a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, nefiind realizată latura obiectivă deoarece nu s-a stabilit că P.C., B.D., R.M. sau B.A. ar fi cerut bani sau alte foloase de natură materială pentru efectuarea unei intervenții la judecătorii respectivelor litigii comerciale. Mai mult decât atât, nu s-a stabilit că B.A.,
În virtutea funcției deținute de președinte al Tribunalului Dâmbovița ar fi făcut vreo promisiune în sensul intervenirii la vreunul dintre judecătorii desemnați cu judecarea respectivelor procese comerciale pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă pentru SC H.C. SRL.
În plus, având în vedere că faptele au fost comise în cursul anului 1997, a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. pen., astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P.C., B.D., R.M. și B.A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum și față de numitul G.I. pentru comiterea infracțiunii corelative de cumpărare de influentă prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În prezenta cauză s-au mai efectuat cercetări față de numitul V.M., fost director S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în perioada 1994-1995 ar fi primit un aparat de bronzat și un autoturism marca Mercedes CE 200, acestea fiindu-i făcute cadou de G.A., reprezentantul legal al SC H.C. SRL pentru „menținerea bunelor relații".
Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă bunurile respective au fost sau nu plătite de V.M. și nici dacă în cazul primirii acestora cu titlu gratuit, fostul ofițer S.R.I. a îndeplinit vreun act în legătură cu atribuțiile de serviciu în favoarea SC H.C. SRL sau a numitului G.A. personal în schimbul bunurilor materiale primite. Față de cele arătate, procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, nefiind realizată latura obiectivă; în plus, față de data comiterii faptelor, în perioada 1994-1995, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.
În cursul anului 2006, învinuitul P.C. a formulat mai multe denunțuri.
Cu ocazia audierii sale din 01 septembrie 2008, învinuitul P.C. a retractat în mare parte acele denunțuri, declarând că Ie-a formulat în perioada în care se afla în stare de arest preventiv și că acestea au reprezentat de fapt niște informații cu caracter neoficial și pe care nu le verificase, provenind din afirmații ale diferitelor persoane, unele date fiind culese chiar din media. Învinuitul a mai menționat că nu deține probe pentru a confirma afirmațiile pe care Ie-a făcut în cuprinsul denunțurilor.
În denunțurile formulate la datele de 05 ianuarie 2006 și 06 ianuarie 2006, învinuitul P.C. s-a referit în special la o serie de întâlniri pe care Ie-a avut cu unele persoane publice și la solicitări pe care acele persoane i le-ar fi adresat la respectivele întâlniri. Din conținutul acestor nu reies date sau indicii privind comiterea unor infracțiuni de corupție dintre cele prevăzute de Legea nr. 78/2000 și nici în legătură cu aceste infracțiuni. în denunțuri, învinuitul P.C. a făcut afirmații pe care ulterior nu Ie-a putut dovedi și nici detalia, bazându-se în general pe speculații și aprecieri cu caracter subiectiv. În plus, chiar dacă din denunțurile acestuia ar rezulta indicii privind comiterea unor infracțiuni de corupție, s-a împlinit deja termenul de prescripție a răspunderii penale datorită vechimii faptelor, fiind vorba de fapte comise anterior anului 2006 când a fost formulat denunțul.
La data de 13 iunie 2005, numitul B.D. a formulat un denunț în legătură cu săvârșirea în perioada 1993-1997 a unor infracțiuni de corupție și abuz în serviciu împotriva intereselor publice pe parcursul privatizării SC R.F.C. SA. Acuzațiile ce fac obiectul acestui denunț au un caracter general și mai mult speculativ, iar în legătură cu faptele sesizate nu se mai pot efectua cercetări, având în vedere că a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale.
La data de 04 ianuarie 2006, B.D. a formulat un denunț cu privire la fapte de evaziune fiscală comise în perioada 1998-2000, fapte pentru care nu se mai pot efectua cercetări deoarece s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, fiind vorba de fapte ce se încadrau în prevederile Legii nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală, aflată în vigoare în acea perioadă.
Pe parcursul urmăririi penale efectuate în dosarul nr. 5/P/2004 numitul S.P.L. a formulat un denunț cu privire la comiterea de către ofițerul S.R.I. P.C. a unor infracțiuni de corupție în perioada 1993-1997, fapte pentru care nu pot fi continuate cercetările deoarece a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Fiind audiat la data de 07 octombrie 2009, P.G.V. a afirmat că, în cursul lunii martie 2000, ofițerul S.R.I. P.C. ar fi intervenit la prim - procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, M.A. care, la rândul său, ar fi intervenit la procurorul B.G. pentru a respinge propunerea de arestare a numitului G.I., formulată de ofițerul de poliție C.M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița.
P.G.V. a declarat că a aflat „cu mijloace personale" despre comiterea faptelor sesizate și că nu divulgă „mijloacele personale" prin care a obținut aceste informații. Având în vedere că acuzațiile formulate de susnumit nu se coroborează cu nici o probă, iar acesta nu este dispus să furnizeze detalii în această privință, s-a apreciat că afirmațiile pe care le face rămân la nivelul de presupuneri cu caracter personal. în plus, luând în considerare timpul scurs de la data comiterii faptelor sesizate, dovedirea acestora ar fi aproape imposibilă față de specificul infracțiunilor de corupție iar termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. pen. s-a împlinit.
Cu privire la celelalte infracțiuni sesizate de P.M., P.G.V. și P.N.D. care nu sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție, respectiv falsificarea procurii întocmite de P.M. pentru S.P., preluarea în mod abuziv de către SC H.C. SRL a patrimoniului SC B. România SRL, sustragerea de către B.D. a mai multor bunuri aparținând SC B. România SRL, interzicerea de către N.N. a accesului reprezentanților SC B. România SRL în spațiul pe care-l dețineau în mod legal, mutarea, sustragerea și distrugerea unor bunuri din acel spațiu tot de către N.N. și oamenii acestuia, sustragerea de către G.I. și B.D., cu complicitatea lui P.C. a unei autoblindate aparținând SC B. România SRL, încasarea în mod nelegal de către directorul general al SC M. SA a unor sume de bani aparținând de drept SC B. România SRL sub formă de investiție făcută de M.G., etc., acestea au constituit obiectele unor alte dosare penale întocmite si instrumentate de unitățile de poliție și parchet competente, astfel că nu se impune disjungerea și declinarea competenței materiale sub acest aspect.
3. Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.715/11-2/2010 din 9 decembrie 2010 dată de procurorul șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
4. în plângerea adresată instanței la data de 27 decembrie 2010, petenta, prin reprezentant legal, a atacat rezoluțiile menționate, considerând că prin modul de soluționare a plângerilor penale i-a fost adusă o gravă vătămare a drepturilor sale, în primul rând prin nesoluționarea judicioasă și laborioasă a laturii civile. De asemenea, cercetarea penală s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare, prin neadministrarea tuturor probelor într-un mod competent, precum și prin tergiversarea soluționării până la prescrierea răspunderii penale, încălcându-se dreptul european în ceea ce privește termenul rezonabil.
S-a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cu indicarea împrejurărilor și mijloacelor de probă cerute de petent în vederea justei soluționări a plângerii penale.
Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, ÎNALTA CURTE constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
În raport de actele de urmărire penale efectuate în cauză, procurorul de caz a apreciat, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și că, în plus, pentru majoritatea dintre acestea s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Astfel, deși s-a procedat la audierea numiților P.G.V., P.N.D. și a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița, procurorul de caz conformându-se indicațiilor procurorului ierarhic cuprinse în rezoluția de infirmare, în vederea completării materialului probator, declarațiile acestora nu au fost în măsură să aducă dovezi în susținerea acuzațiilor ce au făcut, în mod repetat, obiectul plângerilor penale formulate de SC B.R. SRL, prin reprezentanți legali, la diferite unități de parchet.
În concret, numitul P.G.V. nu a oferit prin declarația sa suficiente date pentru efectuarea de cercetări în privința infracțiunilor reclamate și nici nu a indicat mijloace de probă în susținerea lor, astfel că acuzațiile au rămas la stadiul de simple speculații.
Totodată, martorul C.M.I. nu a confirmat vreo posibilă implicare a unor ofițeri din cadrul S.R.I. Prahova în comercializarea autoblindatelor produse de SC B. România SRL, iar referitor la dispariția a două autoblindate aparținând SC B. România SRL - dispariție sesizată de P.G.V. -, a oferit detalii ce infirmă plângerea, respectiv împrejurarea că una dintre autoblindate a fost găsită în depozitul SC H.C. SRL, de unde a ridicat-o cu ocazia cercetărilor și a dus-o la Biroul Vamal Târgoviște la solicitarea acestora, ca urmare a unor taxe vamale neachitate de SC B. România SRL, iar cea de-a doua a fost luată chiar de către autorul sesizării, P.G.V. și dusă la Biroul Vamal Târgoviște din același motiv. De asemenea, martorul a atestat că nu l-a prezentat niciodată pe G.I. la procuror cu propunere de arestare preventivă și că acesta din urmă a fost la parchet doar pentru audieri, fiind citat în această calitate.
Sub un alt aspect, pe baza aprecierii coroborate a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată, în baza propriei examinări, că scoaterea de sub urmărire penală a fostului ofițer S.R.I. P.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită - ce constă în aceea că ar fi primit bani și alte avantaje de natură patrimonială de la reprezentanții SC H.C. SRL și de la investitorii italieni pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a utilizat informațiile primite cu privire la activitatea infracțională desfășurată de aceștia - este justificată de împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă învinuitul și-a încălcat în vreun mod atribuțiile de serviciu și dacă între respectiva încălcare și încasarea de bani sau alte foloase există o legătură de cauzalitate.
Corelativ, în mod corect, procurorul a constat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii corelative de dare de mită în formă continuată comisă de numiții P.M., M.G., P.G., P.S. și G.P. și reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I., dispunând pe cale de consecință neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., CURTEA apreciază ca fiind justificate soluțiile de scoatere de sub urmărire penală față de G.I. și, respectiv, de neîncepere a urmăririi penale față de numiții P.M., M.G., P.G., P.S., G.P. și G.A., având în vedere că nu s-a dovedit existența unei grupări infracționale constituită în scopul comiterii de infracțiuni.
Distinct de aceste soluții, unde procurorul a apreciat asupra existenței elementelor constitutive ale infracțiunilor menționate, în condițiile arătate, în cauză s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată față de împrejurarea că doi dintre făptuitori - G.N. și A.G. - au decedat caz în care soluția cerută de reprezentanții petentei, de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, nu mai este posibilă.
Aceeași este situația și în cazul celorlalți făptuitori față de care s-a dispus neînceperea urmăriri penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele reclamate, distinct sau alături de motivația pe fond în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive sau că nu s-a dovedit existența faptelor. Or, prescripția răspunderii penale este o cauză care paralizează procesul penal, făcând imposibilă începerea urmăririi penale, care ar fi nelegală în aceste condiții.
Fără a relua motivele expuse pe larg în cuprinsul rezoluției contestate, CURTEA concluzionează că, inclusiv pentru faptele și făptuitorii față de care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive sau că nu s-a dovedit existența faptelor, alături de aspectul procedural al intervenției prescripției răspunderii penale, acuzațiile formulate de reprezentanții petiționarei sau denunțurile formulate în diferite conjuncturi de unii dintre făptuitori - denunțuri care, de astfel, au și fost retractate - , nu se coroborează cu nicio probă, rămânând la nivelul de simple supoziții a căror dovedire este imposibilă față de specificul infracțiunilor de corupție (în general dificil de dovedit prin declarații de martori), la care se adaugă timpul îndelungat scurs de la data comiterii faptelor sesizate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că soluția procurorului este legală și temeinică, văzând și prevederile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petiționarei SC B.R. SRL și, pe cale de consecință, va menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara să fie obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din 10 noiembrie 2010 dată în dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2011.