Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1105/2003

Ședința publică din 5 martie 2003

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin sentința penală nr. 270 din 20 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, inculpatul G.I. a fost condamnat în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 decembrie 2001 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul corp delict.

S-a respins acțiunea formulată de partea civilă F.D.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 inculpatul a fost obligat la 4.059.614 lei despăgubiri civile către Spitalul nr. 1 Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 1 decembrie 2001, în jurul orelor 2.00, inculpatul G.I., împreună cu martorul T.M., au mers la barul F. din comuna Podari, unde au consumat bere, timp în care, la o altă masă din apropiere, se aflau martorii B.C., D.G., S.G., cât și partea vătămată F.D.

S-a mai reținut că, după un anumit timp, inculpatul a fost chemat de martorul B.C., pentru a purta o discuție afară. Discuția cu acesta nu a mai avut loc întrucât inculpatul, după ce a revenit de la grupul sanitar, a fost lovit prin surprindere de persoanele ce făceau parte din grupul mai sus amintit, din care făcea parte și partea vătămată, F.D.

După consumarea agresiunilor, inculpatul s-a ridicat și a ieșit de trotuar, aici fiind lovit de martorul S.G., cu care, anterior, avusese un conflict.

La apariția sectoristului în zonă, agresorii mai sus indicați au dispărut, lucrătorul de poliție transportându-l pe inculpat la domiciliu.

După plecarea lucrătorului de poliție, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și a revenit la barul unde se consumase primul conflict.

Ajungând în locul respectiv, inculpatul a găsit pe partea vătămată F.D., așezat la o masă și profitând de neatenția acestuia, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracică, după care a fugit, abandonând corpul delict.

S-a mai reținut, potrivit concluziilor raportului medico-legal nr. 3497/A.I din 04 decembrie 2001, că partea vătămată F.D. a prezentat o plagă penetrantă spațiul 2 intercostal drept, pe linia medico-claviculară, cu pneumotorax, intervenindu-se chirurgical de urgență. Leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei, iar pentru vindecarea acestora au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G.I.

Motivele de apel invocate de către parchet au fost nelegalitatea și netemeinicia soluției, constând în greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aplicându-i-se inculpatului o pedeapsă principală greșit individualizată.

Motivul invocat de inculpat a fost greșita stabilire a pedepsei, apreciată ca fiind prea severă.

Prin decizia penală nr. 456 din 21 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelul parchetului și a desființat sentința sub aspectul laturii penale, înlăturând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a stabilit pedeapsa principală aplicată inculpatului G.I. la 5 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complimentară.

Instanța a menținut restul dispozițiilor sentinței.

S-a dedus, în continuare, detenția preventivă executată de inculpat, începând cu 20 mai 2002 la zi.

Prin aceeași decizie instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a obligat pe apelantul inculpat la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a apreciat că, în fapt, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea reține în favoarea inculpatului circumstanța provocării prevăzută de art. 73 lit. b). Însă s-a reținut, din ansamblul probelor administrate, existența unor împrejurări cărora li s-a recunoscut un caracter atenuant, cum prevede art. 74. Astfel, de împrejurări au constat în faptul că, în mod nejustificat, înainte de a săvârși infracțiunea, inculpatul a fost agresat de grupul de persoane din care făcea parte și victima.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând în principal achitarea, declarând că a săvârșit fapta în legitimă apărare, prevăzută de art. 44 C. pen. și în subsidiar, reducerea pedepsei, făcându-se o aplicare mai eficientă a art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, după ce a fost condus la domiciliu de polițiști, a revenit la locul incidentului după 2-3 ore înarmat cu un cuțit cu care a aplicat părții vătămate o lovitură în zona toracelui.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Alin. (3) al aceluiași articol, prevede că este de asemenea, în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

În ambele situații pentru a se reține legitimă apărare este necesar să existe un atac material, direct, imediat și injust pentru înlăturarea căruia făptuitorul să acționeze.

În speță însă această condiție nu este îndeplinită, întrucât inculpatul a acționat la mult timp după ce atacul îndreptat asupra sa încetase.

Mai mult decât atât, așa cum corect a reținut instanța de apel fapta nu a fost comisă nici măcar în stare de provocare.

În mod evident în cauză nu-și găsesc aplicarea nici dispozițiile art. 44 alin. (2)1 C. pen., potrivit cărora se prezumă a fi în legitimă apărare cel care comite fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace într-o locuință, încăpere, dependințe sau loc împrejmuit ținând de acestea. Or, inculpatul nu a comis fapta în astfel de împrejurări.

În concluzie, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența legitimei apărări.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind greșita individualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată de instanța de apel corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, fiind stabilită ca urmare a reținerii, circumstanțelor atenuante conform art. 74 C. pen., sub limita prevăzută de lege în condițiile impuse de art. 76 alin. (2) C. pen. Pedeapsa aplicată se apreciază a fi corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și de urmările produse, astfel încât, nu există motive care să justifice reducerea acesteia.

Examinând cauza și din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în recursul inculpatului, care va fi respins în consecință ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 456 din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 1 decembrie 2001 la 5 martie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.