Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 281 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Hunedoara i-a condamnat pe inculpații:
- B.C.N.,
- În baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., la 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 7 ani.
- În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare.
- În baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
- În baza art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966 la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 20 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care o sporește cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 7 ani.
- B.S.M.,
- În baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., la 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 7 ani.
- În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare.
- În baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
- În baza art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966 la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 20 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care o sporește cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 7 ani.
- H.G.G.,
- În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la 8 ani închisoare.
- În baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 75 lit. a), art. 180 și art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare.
- În baza art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) și art. 37 lit. b) C. pen., la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
- L.L.,
- În baza art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
- În baza art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
- În baza art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1460 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 212/1996 a Tribunalului Hunedoara, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, în final având de executat 6 ani închisoare.
- M.F.V.,
- În baza art. 262 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen., la un an închisoare.
- În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 109 C. pen., la un an închisoare.
- În baza art. 221 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 109 C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Privează pe inculpați de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
Menține starea de arest a inculpaților și deduce prevenția pentru toți inculpații de la 25 septembrie 2001 la 11 septembrie 2002.
Confiscă suma de 1.430.000 lei și obligă pe inculpații B.C.N., B.S.M. și H.G.G. la câte 476.670 lei către stat.
S-a dispus restituirea către partea vătămată S.A.M. a bunurilor corpuri delicte care sunt menționate la poziția 51/2002, din registrul tribunalului.
Inculpații B.C.N. și B.S.M. au fost obligați în solidar la 50.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.A.M. și la o rentă lunară în sumă de câte 1.000.000 lei în favoarea minorilor S.E. și S.C. începând cu data de 20 septembrie 2001, până la majoratul minorilor.
Inculpații B.C.N., H.G.G., L.L. și M.F.V. au fost obligați la câte 2.950.000 lei, iar inculpatul B.S.M. la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu, în sumă de 1.800.000 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Analizând materialul probator, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpații B.C.N., B.S.M., H.G.G., L.L. și M.F.V. locuiau în zona periferică a orașului Geoagiu, județul Hunedoara, nefiind încadrați în muncă. Zilnic numiții inculpați, împreună cu alte persoane fără ocupație, se deplasau în parcarea „Izvorul rece” unde realizau diferite tranzacții și acostau conducătorii auto pentru a le propune practicarea de relații sexuale.
În seara de 20 septembrie 2001, în jurul orelor 20,oo, inculpații B.C.N., B.S.M., H.G.G. și M.F.V., se aflau în parcarea menționată, împreună cu numiții F.G., L.D.M., B.M. și minora în vârstă de 14 ani L.A.M. În jurul orelor 23,oo a ajuns în parcare și victima S.T., în vârstă de 47 ani, care obținuse anterior cetățenia germană, cu un microbus marca Ford Tranzit.
Fiind acostată imediat de minora L.A.M., victima i-a propus acesteia să întrețină relații sexuale oral. Întrucât nu practica acest fel de relații sexuale, minora a refuzat, însă i-a promis victimei că îi va aduce o altă fată.
În acest scop a contactat-o pe inculpata M.F.V., minoră în vârstă de 17 ani, ocupată în acel timp într-un alt automobil, care a acceptat relațiile sexuale oral cu victima.
Observând că microbusul era încărcat cu diferite obiecte și rămânând cu impresia că victima are bani, cele două minore au luat legătura cu inculpații B.C.N., B.S.M. și H.G.G., convenind să îl tâlhărească pe proprietarul autovehiculului, atrăgându-l pe un drum lateral.
Ca urmare, inculpata M.F.V. i-a propus victimei să accepte să fie însoțită de inculpatul B.S.M. pentru protecție și să meargă pe drumul secundar, nemodernizat, spre satul Pischinti.
Fiind de acord, cei trei numiți s-au deplasat cu microbusul pe direcția stabilită, oprind la circa 100 m de șoseaua națională. Aici inculpatul B.S.M. a mers în spatele autovehiculului, așteptând, conform înțelegerii, sosirea celorlalți doi inculpați. Între timp conducătorul auto S.T. s-a înțeles cu inculpata M.F.V. să-i dea în schimbul prestației sexuale, obiecte de îmbrăcăminte dintre cele pe care le avea în cantitate mare în mașină, coborând în acest scop din cabină și mergând la ușa laterală.
În acest moment au ajuns la locul faptei și inculpații B.C.N. și H.G.G. Inculpații B.S.M. și B.C.N. au imobilizat victima S.T., după care au început să o lovească cu pumnii și picioarele, târând-o la câțiva metri din drum și cerându-i să le spună unde ține banii și alte bunuri de valoare. Victima le-a indicat locul în care avea o geantă cu suma de 1.200.000 lei, care a fost luată de inculpatul B.C.N. și dată inculpatului B.S.M.
Deși victima i-a rugat pe cei doi inculpați să nu o mai lovească, aceștia, considerând că are mai mulți bani, au continuat actele de violență. În paralel inculpații H.G.G. și M.F.V. căutau bunuri de valoare în microbus și văzând că victima se află în agonie, s-au deplasat într-un lan de porumb din apropiere, inculpata minoră având și o plasă cu haine și încălțăminte luate din mașină. Revenind, inculpatul H.G.G. le-a cerut celorlalți doi inculpați să înceteze să mai lovească victima, nefiind ascultat.
Constatând în cele din urmă că victima S.T. a decedat, inculpații B.C.N., B.S. și H.G. au urcat victima în microbus și au hotărât ca, după ce vor mai lua unele bunuri, să scufunde mașina cu cadavrul în râul Mureș.
Inițial a urcat la volan inculpatul B.S.M. care, după ce a parcurs o distanță scurtă i-a cedat locul inculpatului B.C.N., care, conform celor convenite, va traversa singur cu microbusul șoseaua națională, în timp ce ceilalți doi se vor deplasa pe jos spre locul de întâlnire situat la pasajul C.F. de pe drumul comunal spre satul A.V., pe care se putea ajunge la râul Mureș.
Reântâlnindu-se la locul stabilit, cei trei inculpați și-au continuat deplasarea pe un drum de țară în care însă, datorită noroiului, mașina s-a împotmolit.
În aceste împrejurări inculpații au mers pe jos la locuința inculpatului L.L. din orașul Geoagiu, relatându-i cele întâmplate. Întrucât inculpatul L.L. îi întâlnise anterior în zona pasajului C.F. A.V., pe inculpați și avea cunoștință despre faptele lor, i-a sfătuit să se întoarcă la autovehicul și să-l incendieze pentru a face să dispară urmele. Mai mult, inculpatul L.L. i-a și însoțit pentru a le da curaj, fiind mai în vârstă.
Ajunși la microbus, inculpații au căutat lucruri de valoare, nereușind însă să deschidă ușile din spate. Au luat bunurile aflate în spatele scaunelor din față, respectiv o hotă electrică, două covorașe, o cutie cu detergent, o cutie cu cafea și jucării, pe care le-au dus la locuința inculpatului L.L., unde au și fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare. Înainte de a pleca, inculpații B.C.N. și H.G.G., folosind bricheta dată de inculpatul L.L. și cu participarea inculpatului B.S.M., au incendiat microbusul în zona scaunelor din față, aprinzând mai multe obiecte de îmbrăcăminte.
Incendiul nu s-a dezvoltat, autovehiculul fiind observat a doua zi de cetățenii care executau lucrări agricole și care au sesizat organele de poliție.
Din raportul de constatare medico-legală de autopsie, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Deva, rezultă că moartea numitului S.T. a fost violentă, datorată asfixiei mecanice prin compresiunea regiunii cervicale (lovirea și apăsarea gâtului cu un corp dur). Victima a prezentat numeroase leziuni, printre care fractură de mandibulă, fractură cominutivă a cartilajului laringian, fracturi costale II-VI dreapta, fracturi cranio-faciale, la nivelul membrelor superioare și a regiunii cervicale. La examenul extern al cadavrului s-au mai constatat depozite negricioase de funingine la mâini, flancul abdominal drept, fața anterioară a gambei stângi, 1/3 inferioară a feței anterioare a coapsei stângi și în zona inghinală dreapta.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către inculpații B.C.N., B.S.M., L.L., M.F.V. și H.G.G., care au solicitat reducerea pedepselor.
La termenul din 31 octombrie 2002 inculpatul H.G.G. a declarat că își retrage apelul.
Prin decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, luând act și de retragerea apelului de către inculpatul H.G.G.
Instanța de apel a constat că situația de fapt a fost reținută temeinic, iar pedepsele au fost corect individualizate în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite.
Împotriva deciziei penale sus-menționate au declarat recurs inculpații B.C.N. și B.S.M.
La termenul din 5 martie 2003 a fost prezentată declarația inculpatului B.C.N. prin care și-a retras recursul.
Prin motivele scrise inculpatul B.S.M. a invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză, pentru greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prin fapta sa de a fi lovit victima cu un pumn și un picior nerealizând acțiunea specifică acestei infracțiuni, ci doar a celei de tâlhărie.
Oral, prin apărător, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, în considerarea gradului redus de participare la comiterea infracțiunilor.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de recurs invocate de inculpatul B.S.M. se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situația de fapt reținută în precedent de instanțe se întemeiază pe un amplu și complex material probator, administrat de organele judiciare în fazele de urmărire penală și judecată.
Prin procesul verbal de constatare din 22 septembrie 2001 organul de urmărire penală a stabilit locul în care a fost găsit autoturismul Ford Tranzit, cu cadavrul unei persoane de sex bărbătesc. În interiorul autovehiculului au fost constatate evidente urme ale unui incendiu, care nu a putut fi provocat de vreun scurt circuit electric, așa cum au concluzionat reprezentanții Detașamentului de Pompieri Orăștie.
Identitatea victimei a fost stabilită pe baza documentelor parțial deteriorate prin ardere, găsite în autoturism.
Moartea numitului S.T., așa cum rezultă din actul medico-legal de autopsie, a fost violentă, datorată asfixiei mecanice prin compresiunea regiunii cervicale, cadavrul prezentând numeroase leziuni.
Identificarea inculpaților ca autori ai omorului și ai celorlalte infracțiuni, fiecare în raport cu propria participație a fost făcută pe baza mijloacelor de probă legal administrate, respectiv procesele-verbale de percheziție domiciliară, potrivit cărora s-au descoperit la unii inculpați o parte din bunurile sustrase și s-au găsit obiecte de îmbrăcăminte cu urme materiale care interesează cauza, procesul verbal de reconstituire a comiterii faptelor, constatările tehnico-științifice, dactiloscopică și chimică declarațiile martorilor S.E., B.B.I., F.G., L.D.M., F.L. coroborate cu declarațiile făptuitorilor.
Este astfel pe deplin stabilit și convingător dovedit că inculpații B.C.N., B.S.M. și H.G.G., pe baza informațiilor date de inculpata M.F.V., au plănuit tâlhărirea conducătorului auto S.T., în care scop s-au folosit de preocupările sexuale extraconjugale ale victimei pentru a o atrage într-un loc izolat.
Actele de violență, subordonate scopului determinării victimei de a dezvălui locul de păstrare a banilor, au fost săvârșite numai de către inculpații B.C.N. și B.S.M., acestea fiind tot mai intense pe măsură ce creștea nervozitatea agresorilor, datorată negăsirii valorilor la care se așteptau.
Criticile aduse hotărârilor pronunțate în cauză de recurentul inculpat B.S.M., în sensul caracterizării greșite a faptei sale de lovire a victimei cu pumnul și piciorul, ca realizând acțiunea specifică infracțiunii de omor, în realitate victima fiind ucisă numai de inculpatul B.C.N., nu sunt întemeiate.
Toți coinculpații din cauză, care au participat la tâlhăria conducătorului auto, respectiv B.C.N., H.G.G. și M.F.V., confirmă constant la urmărirea penală și în fața instanței că inculpatul B.S.M. a fost cel care, alături de inculpatul B.C.N. a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele victimei.
De altfel, chiar inculpatul recurent B.S.M. prin declarația din cursul urmăririi penale recunoaște că a lovit victima și nu oricum, ci murdărindu-se de sânge pe mână, pentru care motiv s-a spălat într-o baltă, confirmând și în fața instanței.
Detaliind acțiunile de violență comise de cei doi inculpați, inculpatul H.G.G. precizează că, în timp ce victima se afla căzută la pământ și era lovită de inculpatul B.C.N., de aceasta s-a apropiat inculpatul B.S.M. care, nervos pentru că nu găsise bunuri de valoare, i-a aplicat mai multe lovituri cu talpa piciorului în piept și în față, de sus în jos, observând că „ultima lovitură i-a aplicat-o cu intensitate mare în zona gâtului, deși omul respectiv părea că nu mai mișcă B.M. a și spus atunci „e gata, l-am omorât”. B.C. a confirmat acest fapt după ce i-a luat pulsul. Și inculpata M.F.V. confirmă că, după ce s-a întors la locul faptei din lanul de porumb, inculpații B.C. și B.S. i-au spus că victima a decedat.
Din cele ce preced rezultă fără echivoc săvârșirea de către inculpații B.C.N. și B.S.M., împreună, a actelor de violență asupra victimei S.T., folosindu-se de corpuri contondente (pumni și picioare) și aplicând repetatele lovituri asupra unor zone vitale ale corpului celui agresat.
Prin multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate, demonstrate de numeroasele și gravele leziuni cauzate (fracturi costale multiple, fractură mandibulă, fractură cominutivă a cartilajului laringian, etc.) se edifică, în plan subiectiv, reprezentarea avută de către inculpați a producerii decesului celui agresat, urmare pe care au acceptat-o.
Faptele comise în împrejurările descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., așa cum au și reținut, corect, instanțele care s-au pronunțat în cauză.
Nici critica formulată de recurentul inculpat B.S.M. privind greșita individualizare a pedepsei, impunându-se micșorarea acesteia în considerarea participării sale mai reduse la săvârșirea faptelor, nu este întemeiată.
Mai înainte de toate, mijloacele de probă dovedesc fără îndoială că sus-numitul inculpat a avut o contribuție substanțială, atât în faza inițială de atragere a victimei într-un loc izolat, însoțind-o pe inculpata M.F.V. și reușind să inspire încredere, cât și ulterior, de realizare a actelor de violență.
Apoi, infracțiunile imputate inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, iar împrejurările concrete de săvârșire evocă periculozitatea deosebită a acestuia.
Pedeapsa astfel cum a fost aplicată este rezultatul observării de către instanțe a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și în cuantumul stabilit, de 22 ani închisoare, este necesară realizării funcțiilor sancțiunii, de constrângere și reeducare precum și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Văzând și declarația inculpatului recurent B.C.N., atestată de comandantul Penitenciarului Deva, prin care își retrage recursul, Curtea, în baza art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de această manifestare de voință.
Neconstatând nici din examinarea hotărârilor, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu, se va dispune respingerea recursului inculpatului B.S.M. ca nefondat și se va lua act de retragerea recursului de către inculpatul B.C.N.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa stabilită inculpatului B.S.M. timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2001 la 5 martie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva deciziei penale nr. 313/A din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 septembrie 2001 la 5 martie 2003.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.C.N. împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 5 martie 2003.