Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1108/2003

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 martie 2003.

Deliberând asupra recursurilor de față constată:

Prin sentința penală nr. 222 din 27 martie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați următorii inculpați:

1. E.F. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 116 C. pen., pentru 2 ani după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 23 noiembrie 1999 la zi.

2. G.N.L. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 23 noiembrie 1999 la zi.

3. B.Z.R. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 23 noiembrie 1999 până la 21 ianuarie 2000.

4. I.M. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 23 noiembrie 1999 la zi.

5. U.N.C. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- inculpații E.F., B.Z.R. și G.N.L. la 22.000.00 lei către partea civilă C.Șt.;

- inculpații E.F., I.M. și U.N.C. la 4.000.00 lei către partea civilă D.L.;

- inculpații E.F. și G.N.L. la 5.000.00 lei către partea civilă A.B.;

Inculpatul E.F. a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri:

- 5.000.000 lei către partea civilă B.P.;

- 45.000.000 lei către partea civilă L.A.;

- 15.000.000 lei către partea civilă C.Z.;

- 8.000.000 lei către partea civilă L.D.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

1. La data de 10 septembrie 1999 inculpații E.F., Z.R., G.L. și U.C. împreună cu D.C. zis „R.” , în baza unei înțelegeri prealabile au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate C.A., dar au auzit un zgomot și au fugit.

Ulterior și-au dat seama că în apartament se afla un câine pechinez și după aproximativ 15 minute inculpații E., G. și U. precum și numitul D.C. s-au întors în apartament, iar inculpatul B.R. a rămas în fața locului.

Cei patru făptuitori au sustras mai multe bijuterii, bani, îmbrăcăminte, un radio-casetofon auto, o combină muzicală, 2 telefoane și alte bunuri. Toate obiectele au fost puse în două genți de voiaj luate din apartament, fiind transportate la locuința inculpatului G.L. unde au fost împărțite.

Mai multe bunuri din cele sustrase au fost găsite cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile inculpaților G. și B. și au fost restituite părții vătămate.

Inculpatul U.C. a vândut un aparat telefonic și o geacă din piele cu suma de 1.500.000 lei martorului T.M., fără a-i spune care este proveniența bunurilor. Acestea au fost recuperate și au fost de asemenea restituite părții vătămate.

Inculpatul U. s-a autodenunțat și a colaborat cu poliția pentru prinderea celorlalți făptuitori.

Față de numitul D.C. cercetările au fost dispuse.

Partea vătămată C.Șt. s-a constituit parte civilă cu suma de 22.000.000 lei reprezentând c/v bunurilor care nu i-au fost restituite.

2. La data de 28 octombrie 1999 inculpații E.F., I.M. și U.C. s-au deplasat cu un taximetru, condus de Ș.A., zis L., pe Bd. Ferdinand. Inculpatul I. a rămas în mașină, iar ceilalți doi au intrat în blocul E 2, sc. B, au forțat ușa apartamentului 1 în care locuia partea vătămată D.L. și au sustras un televizor color marca Panasonic, mai multe bijuterii și o sumă de bani, bunuri pe care le-au transportat cu taxiul la locuința inculpatului I.M. unde au lăsat televizorul.

Bijuteriile au fost amanetate la S.C. K. 2000 S.R.L. contra sumei de 546.250 lei pe numele șoferului Ș.A. căruia i-au dat 100.000 lei pentru cursa efectuată.

Ulterior inculpatul I.M. i-a dat televizorul martorului N.G., fără a-i spune că provine din furt, urmând ca în schimb martorul să-i confecționeze obiecte de mobilier.

Televizorul a fost recuperat de la martor și a fost restituit părții vătămate, care s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei pentru bunurile care nu au putut fi recuperate.

3. La data de 18 august 1999 inculpatul E.F. a pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate B.P., situat la parterul bl. 012, sc. 1 de pe Bd. Ferdinand nr. 122 și a sustras un televizor Samsung, pe care l-a lăsat apoi garanție pentru un împrumut de 1.000.000 lei martorului M.S. Întrucât inculpatul nu și-a achitat datoria, martorul a vândut televizorul în târgul Vitan-Bîrzești, unei persoane necunoscute.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei.

4. În baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul E.F. a pătruns prin efracție, la data de 30 august 1999, în locuința părții vătămate L.A., și a sustras 5 ceasuri și mai multe bijuterii.

Parte din bunuri au fost vândute cu 1.500.000 lei, în Piața Obor, unor persoane necunoscute, iar restul au fost amanetate contra sumei de 1.885.195 lei la S.C. K. 2000 S.R.L. pe numele inculpatului B.Z., fără ca acesta să cunoască proveniența lor.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 45.000.000 lei.

5. La data de 23 august 1999 același inculpat a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate C.N. și a sustras 50 dolari S.U.A. și mai multe bijuterii din aur.

Bijuteriile au fost vândute ulterior de inculpat în zona Bucur Obor unor persoane necunoscute.

Prejudiciul fiind nerecuperat, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei.

6. La data de 1 septembrie 1999 inculpatul E.F. a sustras din locuința părții vătămate S.D. două televizoare color pe care le-a vândut martorului N.S. fără a-i spune de unde provin. La rândul său martorul le-a vândut unor persoane necunoscute în târgul Vitan-Bîrzești, astfel încât, bunurile nu au putut fi recuperate.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei.

7. Inculpații E.F. și G.N.L. au pătruns prin efracție la data de 9 septembrie 1999 în apartamentul părții vătămate A.B. de unde au sustras o imprimantă și aparatură electronică, bunuri pe care le-au transportat la locuința inculpatului G.

Pe parcursul cercetărilor s-a restituit părții vătămate imprimanta, pe care inculpatul G.N. o vânduse martorului S.L. fără a-i preciza proveniența bunului.

Prin decizia penală nr. 655 din 13 ianuarie 2001, Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații U.N.C., B.Z.R., E.F. și G.N.L. și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul I.M.

S-a dedus la zi durata arestării preventive pentru inculpații E.F. și G.N.L.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență s-a reținut că situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații E.F., G.N.L., B.Z.R. și U.N.C.

Inculpații G.N.L. și E.F. și-au retras recursurile, iar Curtea a luat act de declarațiile inculpaților în acest sens prin încheierile din 3 iulie 2002 și respectiv 8 ianuarie 2003.

Atât inculpatul B.Z.R., cât și inculpatul U.N.C. au solicitat prin recursurile declarate aplicarea art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.

Curtea constată că inculpatului B.Z.R. i s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege și că nu există nici o împrejurare care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea sa.

De asemenea, inculpatului U. i s-a aplicat o pedeapsă spre minim care corespunde gradului de pericol social al faptelor determinat de împrejurările și modalitatea în care au fost comise, de urmările produse precum și de faptul că inculpatul a comis infracțiunea de furt în perioada minoratului, dar nu a putut fi tras la răspundere penală pentru că s-a împlinit termenul de prescripție specială.

Nu se poate atribui caracterul unei circumstanțe atenuante faptului că inculpatul s-a autodenunțat, atâta timp, cât a revenit asupra declarațiilor inițiale și împotriva dovezilor certe de vinovăție, a negat săvârșirea faptelor.

Se apreciază de asemenea, că în raport de natura faptelor comise și de pericolul social ridicat al acestora, scopul pedepselor nu ar putea fi atins decât prin executarea acestora în regim de detenție, așa încât este neîntemeiată cererea de a se dispune suspendarea condiționată a executării.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, în recursurile inculpaților, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Se va lua act de faptul că inculpatul B. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații U.N.C. și B.Z.R. împotriva deciziei penale nr. 655/A din 13 noiembrie 2001, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul B.Z.R. este arestat în altă cauză.

Obligă pe inculpatul U.N.C. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul B.Z.R. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 martie 2003.