Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 164 din 15 octombrie 2002, a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat inculpatul S.M.E. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare și în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 15 octombrie 2002.
Instanța a luat act că partea vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul a pătruns de mai multe ori în domiciliul victimei G.E., în vârstă de 77 ani, care locuia singură de unde a sustras diverse bunuri.
Ca urmare a plângerilor păgubașei, care era rudă îndepărtată cu inculpatul, acesta a fost trimis în judecată ori sancționat administrativ.
De asemenea, victima se plângea rudelor că inculpatul obișnuia să o lovească.
La 25 septembrie 2000, inculpatul a fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, fiind condamnat la un an și 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 39 din 1 februarie 2001, a Judecătoriei Videle, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111 din 27 martie 2001, a Tribunalului Teleorman.
După executarea pedepsei, în luna septembrie 2001, S.M.E. a revenit în comuna Siliștea, iar pentru a-și câștiga existența presta ocazional muncă în gospodăriile unor localnici.
S-a mai reținut că la 25 iunie 2002, în jurul orelor 21,30, inculpatul a hotărât să pătrundă din nou în locuința victimei G.E. pentru a sustrage produse alimentare.
În acest scop, profitând că ploua și era întuneric, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței, s-a apropiat de clădire, a spart geamul unei ferestre și a pătruns în interior.
Aflându-se în casă și observându-l pe inculpat, victima s-a deplasat la vecina sa D.G., căreia i-a spus „iar a venit namila peste mine” și au revenit amândouă, pentru a-i cere inculpatului să plece.
În acest interval de timp inculpatul s-a ascuns în cultura cu viță de vie care era în curte.
După ce martora a părăsit locuința, în jurul orelor 23, inculpatul a pătruns din nou în domiciliu, împrejurare în care victima a cerut ajutorul aceleiași vecine.
Inculpatul s-a ascuns în pivniță, nefiind găsit de martoră, loc în care el a consumat din băuturile alcoolice găsite acolo. La orele 24, inculpatul a intrat din nou în casă pentru a lua mâncare din frigider, fiind surprins de victimă care l-a lovit cu un lemn în cap, cauzându-i leziuni superficiale.
După aceasta, enervat că fusese agresat de victimă și că aceasta striga după ajutor, inculpatul a dezarmat-o, a strâns-o cu mâinile de gât, a imobilizat-o, apoi cu intensitate a lovit-o cu cuțitul în zona cervicală, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul imediat.
Realizând consecințele faptei inculpatul a ascuns arma folosită la uciderea femeii, sub bufetul din bucătărie, după care și-a schimbat hainele (pulover și pantaloni) cu cele care aparținuseră soțului victimei.
După aceasta, inculpatul și-a însușit suma de 100.000 lei și o geantă de voiaj cu care a luat: o sacoșă tercot, o pereche blue-jeans, o lanternă cu două baterii, o sacoșă culoare vișinie, o sticlă parfum, un briceag, două bucăți șuncă afumată, o sticlă 2 litri vin, o sticlă un litru țuică, biscuiți, 1 cutie cu zahăr și ness, precum și un radiocasetofon marca Watson, iar în jurul orelor 2 a părăsit locul faptei deplasându-se la pădurea din apropiere, unde avea un adăpost.
În dimineața de 26 iunie 2002, în jurul orei 6, inculpatul a consumat o sticlă cu bere la magazinul martorei B.F. căreia i-a mărturisit că a omorât o femeie, i-a tăiat gâtul și că el se va sinucide.
După ce a vândut radiocasetofonul unei persoane ce locuia la marginea localității, inculpatul s-a deplasat la magazinul C. Siliștea, relatându-i gestionarei M.D. că a ucis-o pe mătușa sa L., tăindu-i gâtul cu cuțitul.
Victima a fost găsită decedată de martora D.G., care a anunțat organele poliției.
Inculpatul a recunoscut fapta, iar bunurile furate de el au fost restituite rudelor defunctei.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe consecutivă unei plăgi tăiate cervicale cu interesarea vaselor mari.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, ale cărui concluzii au fost în sensul că inculpatul a comis fapta cu discernământ integru, a raportului de constatare științifică dactiloscopică efectuat în cauză, a declarațiilor martorilor D.G., M.D. și B.F., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut și regretat infracțiunile săvârșite.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 773 din 27 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
S-a apreciat că sancțiunile aplicate sunt conforme cu pericolul social grav al infracțiunilor, iar pedeapsa rezultantă este aptă să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.M.E., care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei, considerată prea severă.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea în noaptea de 25 iunie 2002 a infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)1 lit. c) C. pen., și de omor deosebit de grav prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., au aplicat pedepse privative de libertate de 10 ani închisoare și respectiv, 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, având în vedere, în mod justificat, conform art. 72 C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptelor aflate în concurs real, împrejurările în care acestea s-au comis și persoana inculpatului aflat în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Referitor la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, se constată că aceasta este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Așa fiind, nu există temeiuri de reducere a pedepsei așa cum a solicitat recurentul inculpat.
Întrucât critica din recurs în sensul greșitei individualizări a pedepsei este neîntemeiată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 5 martie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.E. împotriva deciziei penale nr. 773/A din 27 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2002 la 5 martie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 5 martie 2003.